Vezi GALERIE FOTO
Doua zile jumatate de ploi torentiale cu 10-12 grade Celsius, soldate cu inundatii in bazinele Iza,Viseu, Tisa apoi joi, lapovita urmata de ninsoare si -5 C in Baia Mare, cu mierlele cantand diminetile ca nebune in mestecenii, salcamii si ciresii despuiati din cartier. Daca ar fi fost senin, la cata nea s-a depus, ar fi iesit o faina tura chiuzbaiana, mi-am spus inainte sa consult prognoza meteo. in zorii zile de 11 decembrie, -6 C in Chiuzbaia, senin, -4 peste zi, insorit partial.
Am pus goarna la bataie, trambitand vestile spre zarile posibil interesate de-o faina evadare turistica si, nesperat, am obtinut foarte repede acordul trupei. Ne-am grupat imediat dupa 8,30 dimineata si am luat-o spre Baia Sprie-Chiuzbaia.
Plafonul de nori era foarte jos, drumul spre multiseculara asezare de la sudicele poale ale Ignisului cu gropi si crusta de gheata dar responsabil tratat cu antiderapant. De-abia puteam vedea jumatatea inferioara a Mons Medius (Dl.Minei) si a Dealului Rosu (767 m), in schimb am putut admira monumentalitatea sculpturala a castanilor muribunzi sau defuncti de la poalele Dealului Outu si Bulat , propunandu-ne pentru cand iarna va fi in toi o foto-tura pe-acolo si poate pana pe semeata Piatra Corbului din flancul geografic drept al Vaii Borcutului.
“Esafodul” si “martirul” Ghita
Am intrat in Chiuzbaia. Alb-sure fumuri firave se intindeau lenese spre cerul sur apoi a aparut o albastra otel bresa pe deasupra Ignisului dar…era practic imposibil sa prinzi un cadru foto fara mataraia oribilelor cabluri de tot felul si am renuntat pe loc, spasiti.
Am parcat in curtea bisericii, foarte aproape de pitoreasca (seculara) scoala cu prispa sprijinita pe stalpi de lemn, ne-am luat rucsacii usori, betele de trekking si am pornit in susul vaii Chiuzbaia, abundenta, navalnica, nitel cam tulbure, dar decorata pe maluri cu splendid atarnanzi sloi cu forme adesea bizare.
Intr-o apropiata curte, pe un ad hoc incropit esafod, troneaza martirul Ghita, godacul grasan de vreo 180-200 kile, un frumos exemplar metis de Marele Alb cu Durock chilerit traditional pentru trebuintele unei prospere familii.
Gazda tocmai isi parlea cu flama arzatorului de butan, in timp ce gazdoaia-l aprovizioneaza cu apa clocotita. Un tanc frumusel, de doar 4-5 anisori, rumen in bucalati-i obrajori, in rest infofolit temeinic contra gerului, privea uimit si trist grotesc-fascinantul spectacol a carui victima i-a fost dat sa fie prietenul sau grohaitor din vara trecuta, fiind gata, gata sa planga de mila.
Pe un stalp din dreapta, la gura unei abrupte ulicioare placata cu gheata, s-a ivit marcajul turistic punct galben ce lega borcutul din Valea Borcutului-Baia Sprie de borcutul din Groape-Chiuzbaia.
Porti cu minunate decoruri traditionale
Am urmat ulicioara la dreapta-n sus, sperand sa tragem cateva cadre insorite cu vatra Chiuzbaii si abruptul sudic stancos al Ignisului dar…nici vorba fiindca nebuloasele dense invaluiau voluptuoase aproape totul.
Au aparut case vechi, de aproape un secol, cu peretii infranti de alunecarile de teren. Ne latrau de prin curti si ograzi ciobanestii carpatini, ori metisi, dar niciunul nu era mare cat un vitel, precum cel alb si baltat cu negru vazut de noi imediat dupa ce am trecut de biserica.
Ulita se ramifica, o varianta suia usor spre NE, alta accentuat, peste un paraias, spre E, cea cu marcajul turistic punct galben se orientea la dreapta (S) ,aproape pe curba de nivel, in camp si apoi spre borcut dar mai inainte, pe la poalele piciorului vestic al Pocai, tinta noastra.
Ce minunate erau portile surilor, usile acestora ca si ale grajdurilor calduroase de lemn, nespus de simplu dar maiestru ornamentate cu florale ghirlande simetrice, gugustiuci ori si cu motive geometrice traforate-n scandura de brad patinata de decenii !
Frumoase, sculpturale, erau si banalele lemne de fag crapate pentru foc si asezate pe sub prispe ori dinaintea surilor. Nu lipseau traditionalele cuptoare pentru copt pita si cozonaci dar si pentru friptura la Craciun ori mielul umplut de Sfintele Pasti.
Peste tot pruni, nuci, ciresi, mai rari peri si meri dabalazati, cu ramurile incarcate de ciorchini rotunjiti de vasc. Am luat aminte la o veche casa, cu frumoasa prispa lunga protajata de ferestre spre sud si cu un mare cuptor in curte a fost simplu dar cu mult simt estetic restaurata, devenind probabil casa de vacanta.
La poalele Dealului Poca
Pe la ora 9,15 am ajuns la poalele vestice ale Dealului Poca si am purces printr-o curte pustie, dar ingrijita, la stanga-n sus, printre tinerii pruni si fanata livezii fracturata post alunecari recente de teren.
Imediat, in mometul in care ne-am intors privirile spre V-NV , aveam superbele imagini ale Chiuzbaii, zona ce face legatura cu depresiunea apropiata Groape si poalele nordice ale Dealul Chiuz.
Am dat peste foarte rare urme de iepuri. Am decis sa nu atacam piciorul vestic, extrem de abrupt, accidentat in treimea sa superioara din pricina piroclastitelor dezagregate si a frecventelor cuirase vulcanice, acum foarte alunecoase.
Am abordat in consecinta cea mai facila cale ce s-a ivit spre SV, imediat dupa un valcel sec si larg, piciorul impadurit cu faget ce suia spre varful Poca dinspre obarsia vaii Tulbure.
Intre timp am tras cadre succesive spre vatra si versantii N-NV ai Chiuzbaii, grafica rectilinie, alteori circulara sau sinuoasa a gardurilor vii ce separau gospodariile si proprietatile individuale, totul suprapus albului cu tente albastrii ale celei dintai zapezi, fiind ceea ce conferea un ceva particularizant acestei minunate asezari.
Brena se smiorcaia si alinta fericita, adesea se rostogolea si se scalda in zapada nu mai groasa de 18-20 cm. Panta se accentua, au aparut si doboraturile de vant dar efortul alunga sfichiuirile inghetatei brize matinale. Brena, amusinand temeinic, a trezit din visare un mistret, punandu-l pe fuga. I-am vazut in curand platforma restransa in care-si amenaja precarul culcus din zorii zilei.
Panorame de pe crestet
Pe la 9,50 h soarele s-a chinuit aprig sa sparga ternele nebuloase, generand nevisate feerii spre sud. La asta contribuiau si arbustii scunzi, bogat drapati cu pufoasa zapada. Am simtit intuitiv ca un grandios spectacol ne asteapta-n doar cateva minute iar asta chiar se-ntampla pe la ora 10,30-10,45 cand am atins crestetul varfului Poca (767 m).
Soarele tocmai a razbit, infiltrandu-si orbitoarele raze dinspre varful Rosu, scaldand in lumina vegetatia arboricola gros pudrata parca cu alba vata dar si varful Blidar la NE (883 m) si Magura (882 m), spre N.
Un hau nebun se deschidea sub varful Poca catre N. Ne-am apropiat cu mare atentie de buza prapastiei si, protejati de gorunii tineri, “am mitraliat” panorame spre Chiuzbaia, Ignis, Magura, valea Chiuzbaii si Schitul Chiuzbaia, varful Blidar, Piatra Alba ( formata din riorite, mi-a spus geologul A.stefanoiu, la E), varful Rosu.
Era extraordinara zona de fanate in umbra cu saivan, garduri daramate si cu numeroase clai de fan separate de geometrice gardurii vii de fag si carpen, desfasurata dinspre saua Poca spre Tertiu Trifului marcat cu un elipsoidal, putin afund, tau de alunecare.
Am coborat apoi, scaldati de soare, spre saua Poca, mistuita de neguri. Am facut-o cu atentie, fiindca printre scunzii arbusti din subetajul gorunetului SE-S al Pocai erau ascunse praguri si placi andezitice umede ori glazurate cu gheata, iar un derapaj urmat de o accelerare pe versant ar fi de nedorit.
Am iesit in saua Poca, iar briza inghetata si negurile ne-a readus cu picioarele pe pamant ….pana in clipa in care, spre Magura si varful Ignis, nebuloasele se destramau lasand uneori vederii albastrul ultramarin celest, stancariile, pamatufurile maron-violacee ale fageturilor mature, insulele verzi-intunecate ale restranselor plantatii de molid.
Ultimele cadre din pitoreasca depresiune Chiuzbaia
Ne-am ospatat cu ceai fierbinte, turta dulce si mere apoi am coborat pe langa saivan spre Tertiu Trifului si in final spre ulita cu marcaj punct galben pe care am suit.
Am poposit insa anterior la taul din Tertiu Trifului, dedulcindu-ne cu cacao fierbinte, panoramand circular inca o data, pentru a ne incarca cu proaspat, reconfortant si nespus de frumos.
Intr-un loc, am dat peste o mare turma de oi pazita de strasnici ciobanesti carpatini si mioritici latosi, alaturi, trei tineri vlajgani indemanateci crapau cu securile si icuri de otel bustenii de fag, transformandu-i in meteri de lemne pentru foc.
Trecatorii erau rari si, vazandu-ne, ne-au oprit curiosi si ne-au intrebat de unde suntem si de unde venim. Dimineata un chiuzbaian, auzind ca vrem sa suim pe varful Poca, s-a aratat deplin neancrezator si asta numai fiindca taranii cred in demersurile cu finalitate practica, strict necesare, utile unui scop, agrementul turistic fiind pentru ei o de neinteles fita a orasenilor.
Am mai prins o casa veche de lemn chiuzbaiana dar si niste minunate porti si usi de suri dupa care am descins cu dificultate (din pricina placarii ulitei abrupte cu gheata) pe strada principala din flancul stang al v.Chiuzbaia.
Acolo am admirat o valtoare violentata de suvoiul de apa nebuna, sloii diversi si un prag de involburate ape dupa care ne-am imbarcat, plecand spre casa.
Totul a durat doar 41/2 ore de reala incantare la finalul carora ne-am promis ca in curand sa admiram inca o data, plonjant dar dintr-o alta perspectiva (de pe varful Magura), pitoreasca depresiune Chiuzbaia.
Personal, am facut acum a treia oara pe varful Poca si de fiecare data am facut-o iarna, prima oara intr-un 2 ianuarie 2006 parca, prin troiene de 40-70 cm, atunci suind si pe varful Blidar, sperand aiurea ca efortul considerabil sa fie rasplatit printr-o inedita panorama spre varful Ignis, dar…tragandu-mi o cruda teapa fiindca de acolo, din cauza fagetului si a plantatiei de molid, nu exista nicio fereastra deschisa spre platoul montan al varful Ignis.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
