 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Debutul traseului se face dimineata devreme din Baia Mare pe strada Minerilor si apoi pe strada Grivitei, trecand astfel pe la poalele Dealului Crucii si peste modesta portiune finala a vaii Amadei (valea Amadia). Zona aceasta, cu case si vile frumoase, este una dintre cele mai linistite a orasului, debordand de o multime de flori.
Strada Grivitei suie in curba stanga, continuand spre apropiata traversare a vaii Vicleanul Mare, constructiile si canalele de fuga ale vechii Uzine de Apa cu microhidrocentrala, descinzand la final in zona SV a cartierului Ferneziu.
La stanga apare un versant lutos-bolovanos andezitic si liziera gorunetului intercalat cu castani comestibili aflati la finele infloritului, cativa aratandu-si tepoasele gube verzi in care vor creste delicioasele lor fructe, marea majoritate a lor fiind devastati de blestematul ,”cancer al scoartei,” produs de o ciuperca.
Trunchiurile castanilor ucisi de molima
In dreapta este un fel de teren viran-parcare, iar pe un stalp electric de beton se observa marcajele turistice triunghi rosu si punct galben. De mentionat ca, in urma cu vreo doi ani, marcajul triunghi albastru initial a fost substituit cu triunghi rosu, traseul vizat fiind insa acelasi: valea Vicleanu Mare – Lacul Bodi Ferneziu – Saua Hija – varful Hija – varful Stramba – Piatra Soimului.
In dreptul terenului viran-parcare, la stanga, apare un gard-garaj din scandura de brad si o poteca larga suind spre N, continuand spre vechea Uzina de Apa. Drumul auto pietruit (pe margina caruia e amplasat triunghiul rosu), duce spre aceeasi destinatie, se desprinde din asfaltul ingust spre stanga si imediat dupa scurta panta acompaniaza inspre amonte valea Vicleanu Mare.
Se urmeaza poteca larga si, dupa vreo 30 de metri, se ajunge intr-un drum pietruit-inierbat ce o ia spre V ajungand la o viroaga buruienoasa. De acolo se urmeaza poteca ce taie viroaga spre stanga, ajungand la liziera tinerei paduri de goruni si pini, continuand spre N catre cele doua gospodarii izolate, in dreapta ivindu-se cladirile Uzinei de Apa.
In dreptul gospodariilor si a Uzinei de Apa, pe un stalp apare triunghiul rosu. O luam pe drumul auto-forestier, odinioara pietruit dar de peste doua decenii neingrijit si distrus prin masivele auto-transporturi de busteni, acum mocirlos, hartopos sau cu balti pe alocuri.
Imediat apar de-o parte si de alta a drumului uriasele trunchiuri, fara de scoarta, ale castanilor comestibili ucisi de teribila molima, exploatati forestier alaturi de goruni si fagi, asteptand debitarea, incarcarea si transportul.
Valea Vicleanu Mare este ingusta, cu un talveg bolovanos-intunecat, andezitic, pe alocuri albia avand pe mari portiuni aspectul unor coveti putin afunde, compacte, de piatra. Nu lipsesc micile praguri, repezisurile, cascadele, bulboanele.
Din nefericire, abunda mizeriile abandonate de catre muncitorii forestieri, de la PET-uri la cutii de conserve, bidoane de lubrefianti, ambalaje. Pe de alta parte, versantii, ca si malurile vaii, poarta urmele hidoase ale multiplelor sleauri de extragere cu TAF-ul a arborilor taiati.
In amontele vaii Vicleanu Mare
Valea este strasnic umbrita de tanara padure, lumina la primele ore ale diminetii fiind destul de chioara. Desi nu e prea cald, evaporarea masiva induce totusi disconfort. In versantul din dreapta drumului, apare la un moment dat traiectul larg de aproximativ 2, 5-3 m al unui stravechi abataj minier de suprafata in care a fost exploatat filonul aurifer superficial.
Acesta este orientat pe directia E-V, venind dinspre Ferneziu, taind valea Vicleanu Mare, suind in culmea vestica, traversand valea Amadei, iesind pe versantul estic al Dealului Crucii ( acolo fiind cunoscuta multiseculara, marea, exploatare subterana a sa in asa numita Grota din Dealul Crucii, ca si abatajele de suprafata din zona de obarsie a vaii Amadei).
Mai apoi, dincolo de albia vaii, pe versantul din stanga, apare imensa halda de steril a unei relativ recente galerii miniere de prospectare ce a apartinut IPEG Maramures.
Pe acolo trece si poteca larga de pe vechiul traseu turistic marcat cu triunghi albastru, decenii la rand parcurs de baimarenii ce mergeau in excursii ori la scaldat la Lacul Bodi Ferneziu si pe care l-am parcurs si personal foarte adesea, indiferent de sezon.
Acum marcajul vechi, triunghi albastru, apare doar pe vechiul traseu si aleatoriu, alaturi de triunghiul rosu, in dreapta drumului. Dupa parcurgerea a aproximativ 3-4 km in amontele vaii Vicleanu Mare, se cauta, insa fara rezultat, in dreapta drumului ciotul armat cu bande de otel al unui fost stalp electric de beton pe langa care suia poteca turistica spre zona SV a Lacului Bodi.
Lacul Bodi, din varii perspective
Se continua pe drumul auto-forestier din ce in ce mai distrus, noroios, ajungandu-se la un pod si o bifurcatie. Varianta din stanga (V) trece peste valea Vicleanu Mare descinzand la un fost mare put, odinioara dotat cu masina de extractie, al IPEG. Maramures in timp ce cealalta varianta suie alert spre N, trecand practic prin zona NV a lacului.
Din acest loc, din varianta nordica a drumului accidentat, se desprinde spre dreapta un fost drum de TAF, inierbat si flancat de un huci tanar. Urmandu-l, dupa vreo 30-40 metri, se da de marcajul triunghi rosu.
Drumul de TAF se termina, continuand cu o poteca ingusta invadata de lastaris si huci, suind in mici serpentine spre stanga si apoi direct, spre taluzul vestic al Lacului Bodi strajuit de rari, uriasi, fagi seminceri.
La stanga se vede o restransa zona plantata in urma cu vreo doua decenii cu pini, disimuland estetic zona de deversare controlata a preaplinului lacului.
Abia s-a facut ora 7,30 si soarele inca nu a reusit sa treaca peste fagetul matur aflat pe versantii estici ai Lacului Bodi, totul este invaluit de racoarea placuta si linistea diminetii.
Pe malul N si NE se vad cativa pescari matinali, impatimiti probabil ai locului, in timp ce de la apropiata cabana se aud latraturile unor caini si nu peste mult timp apare o tanara familie de autoturisti prospectand dupa un loc prielnic de campare si picnic.
Bucuria contemplarii din varii perspective a lacului si-apoi a limitrofelor sale zone impadurite cu faget aflat in curs de exploatare este mare.
Se urmeaza traseul prin zona NE a Lacului Bodi, suind printr-o spectaculoasa zona cu stancarii, urmarind marcajul triunghi rosu ce continua spre saua si varful Hija ( 767 m) si de acolo, la stanga-n sus, spre varful Stramba ( 839) si Piatra Soimului, dupa care se da un circular ocol lacului, pe vechea poteca pescaresc-turistica.
Urmele vechiului ponton
Tineri cuci bubosi deliciosi insa abia au iesit din frunzisul poalelor fagilor batrani. Lacul este la un pas in stanga, cu marginea oglindei apei spurcata de flotante, ori submerse, mizerii, unele purtate de rafalele de vant de pe numeroasele vetre de foc.
O tanara salcie plangatoare isi scalda partial coroana in undele reci si clipocinde. Indaratul ei este instalat un cort liliachiu. Langa el, navete de plastic pentru bere si o vatra de foc cu o jumatate de harbuz rosu aflat in putrefactie.
Doar niste frante trepte de beton amintesc de vechiul ponton pe care unii faceau plaja, altii pescuiau sau sareau in lac scaldandu-se, initiatii luandu-se la intrecere si traversand inotand incoace si-ncolo lacul.
Lacul Bodi Ferneziu a fost amenajat cu scopul asigurarii apelor tehnologice necesare Minei Dealului Crucii, ulterior devenind si un frecventat loc de agrement ( pana la amenajarea in 1965 a lacului de acumulare Firiza cand, aproape de Baia Mare, mai exista doar un alt lac, de asemenea artificial, numit Bodi Baia Sprie, rebotezat mult mai tarziu Lacul Mogosa).
In zona NE-N a lacului poteca traverseaza finalul a doua paraie aproape seci, intre gurile lor, pe malul lacului, intizandu-se o ingusta,dar fotogenica, zona invadata de un exuberant stufaris.
Pe langa noianul pseudoturistilor mitocani, jegosi si poluanti, agresori ai naturii, exista si pescari-picnicari-turisti civilizati care-si lasa curate locurile la plecare.
Spre Ferneziu
Treptat soarele se ridica pe bolta, razele sale muscand cu orbitoare straluciri oglinda lacului sub care, ici si colo, se vad alunecand misterioasele siluetele intunecate ale pestilor ceva mai babani. Splendide sunt acuarelele difuz diluate in apa. Ori siluetele, ca niste falnice lumanari ale solitarilor arbori scaldate in tremurandele vag unde.
Pentru a nu dubla nicio portiune din traseu, inchidem circuitul coborand pe un alt drum auto-forestier direct in Ferneziu. Dar asta numai dupa un scurt posa-lenevit la umbra, in dosul aparent pustiei cabane, asezati pe trunchiurile argintii ale fagilor secerati cu drujba.
In apropiere, se afla un fel de portal sculptat bogat in lemn, intens patinat de vremi. Langa el e un autoturism al pescarilor si un SUV al picnicarilor recent sositi. O astfel de destinatie turistica exceptionala este nepermis valorificata de amatorii de verdeata si aer proaspat.
Incepe coborarea spre Ferneziu, in dreapta conturandu-se o culme ce acompaniaza apoi modesta valea Stejarului, la stanga, o vaiuga salbatica, aparent seaca, invadata de castanii bolnavi si morti pe picioare de tineri dar si de pini, plopi negri plantati odinioara, dominanti fiind carpenii, fagii, ciresii salbatici si gorunii. Mai apoi apar si salcamii oportunisti, invazivi, albi, ceva mai jos cei cu flori roz, inflorind a doua oara in acest sezon.
Drumul este aproape integral accesibil oricarui autoturism, doar o zona de aproximativ 50-75 m lungime prezentand denivelari mari, pe alocuri mocirloase, alteori bolovanoase, taman acolo unde panta are inclinatia maxima.
Ordine, curatenie si explozie de flori…
O caprioara ruginiu-roscata se napusteste din viroaga din stanga, taind-o ca o naluca peste drum. In urma ei, speriat poate de Brena, ramane un caprior care sfornaie nervos dupa care se mistuie-n deset.
Pe liziera se vede rar cate o oita mancata de melci dar si doi crini portocalii, stramutati din vreo apropiata gradinita de flori. Se iese curand din zona silvatica, ajungand la marginasele gospodarii.
Indiferent de bunastare, nota dominanta o constituie ordinea, curatenia, gustul pentru frumos, de la arhitectonic la gradinarit si pentru tot felul de flori. Alaturi de trandafirii pitici si cataratori, abunda inmiresmatele flori alb-bej de regina noptii, ghirlandele de caprifoi cu izuri innebunitoare de miere apoi zveltele flori arborescente, galben-pal, cunoscute sub numele Luminita de seara, originare fiind din America.
Nu lipsesc din fata caselor asa numitele flori de vin, cu varietati albastre, roz sau albe, meritandu-si numele de la parfumul vioi, ca de vin nou, pe care-l emana ). Se pot admira hortensii albastre pal, dalii de toate felurile iar mai apoi, pe taluzirile paraielor firave, cele la fel de arborescent-inalte de Balsam hymalaian, roz-rosietice, ca niste guri de leu sau niste orientali condurasi, cunoscute pentru veleitatile lor terapeutice, originare fiind de prin Orientul indepartat.
In ferestrele celor mai modeste casute ale fostilor minieri ori metalurgisti din Ferneziu, se pot vedea cate 4-5 specii si varietati diferite de orhidee albe, ciclamen, violete, ruginiu-pistruiate, expuse soarelui violent dar parand perfect adaptate acelor conditii.
Din curti nu lipsesc cainii, de la ingrijitii ciobanesti carpatini ce zburda pe peluzele recent coafate mecanic, la ciobanestii carpatini folositi drept vajnici paznici apoi o pleiada de maidanezi, braci germani, rotweilleri…
Latra cu totii cu mult sarg, pazindu-si credinciosi proprietatile. Ajunsi in centrul Ferneziului, lasand mult in dreapta cosurile fostei topitorii de plumb 1 Mai, azi Romplumb S.A., se opteaza pentru o varianta paralela, din dreapta acesteia, care ne va scoate in capatul estic al strazii Grivitei.
Pana acolo ne incanta curtile, pomii fructiferi, casele, vilele, peluzele exemplare. Se iese in str.Grivitei pe la ora 9,30 in timp ce soarele arde deja nemilos.
In dreapta apare impozanta cladire zidita din sure blocuri andezitice cioplite a fostei Uzine de Apa si microhidrocentralei.Trecem peste valea Stejarilor ce afluieste imediat in flancul drept al raului Sasar, fiind acompaniata inspre amonte de un scurt drum auto-forestier pietruit.
Capatul drumului auto-foretier suie in amontele vaii Vicleanu Mare. Se coboara la parcare unde se mai pot vedea urmele vechii conducte de apa industriala destinata alimentarii Uzinei de Preparare Sasar, construita realmente artistic din doage de brad stranse-n cercuri de fier forjat, cea care urmase malul drept al raului Sasar taind vechiul oras, trecand pe la fostele Zece Case…
Foto: Valea Vicleanu Mare, Lacul Bodi Ferneziu (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
