Vezi GALERIE FOTO
Portile maramuresene din zona Budesti-Hoteni, cu atipice basoreliefuri antropozoomorfe reprezentand indeletniciri specifice zonei, sunt monumentale. Demne de atentie sunt si pensiunile construite in stil rustic maramuresean, panoramele peste raul Mara spre Harnicesti, Desesti si indeosebi catre Culmea Pietrei si Piatra Tisei.
Un pod de beton trece peste raul Mara, legand Hoteniul de Harnicesti. Aici, se pot admira cununile de ceapa si fasole puse ordonat la zvantat pe prispe, casele vechi spoite in albastru, cuptoarele pentru copt paine si cozonaci, stergurile tesute in casa si scoase la uscat sau aerisit in curti.
Stancariile Culmii Pietrei, in final Piatra Tisei din flancul geografic stang a vaii Matragunii iar la stanga, versantul platoului vulcanic Gutati, indeosebi varful Gutai si semeata Creasta Cocosului sunt, de asemenea, impresionante.
Grajduri, suri si case disimulate in livezile cu arini
In satul Mara, imediat dupa traversarea unui pod peste raul cu acelasi nume, se afla o pastravarie in curs de amenajare. Atrag atentia vechile dar si noile gospodarii si case traditionale de lemn, cu garduri impletite din nuiele si cu minunate troite.
Dupa fosta cooperativa sateasca si in dreptul scolii din Mara, se paraseste drumul national, dupa care, traversand din nou raul Mara, in dreapta, se observa o frumoasa gospodarie rurala traditionala.
Drumul, ce suie accentuat, este acoperit cu macadam. In stanga ramane o poarta de stejar noua, monumentala si bogat ornamentata. Spre sud, grajdurile, surile, casele muntenesti de lemn sunt pitoresc disimulate in livezile clasice intercalate cu arini,
Taranii au iesit la facutul otavii, profitand de zilele caniculare. Si-au luat cu ei si nepotii din sat sau pe cei veniti in vacanta de la oras. Nu lipsesc din aceste locuri de varat muntenesti berbecii si tapii separati din turme pana la data stabilita de baci pentru reproducere.
Impresionanta stanca sur-argintie cu aspect phalic
Din dreapta, afluind modesta in raul Mara, curge valea Matragunii. Pe acolo exista un traseu nemarcat ce duce la pitoreasca Piatra Tisei de Mara, niste stancarii vulcanice cu belvedere spre vatra Marei si Muntii Gutai.
Zona traversata este acaparata de paduri tinere de foioase regenerate spontan dupa masivele defrisari de dupa 1990. In dreapta, se vad o casuta si o coliba pastorala, iar mai sus, ruina unui fost canton.
Dupa aproximativ 11-12 km, se ajunge la barajul amenajat din arocament andezitic frumos aranjat si intens tasat. In stanga apare gura unui tunel de evacuare a apei, iar mai sus o splendida stanca sur-argintie cu aspect phalic.
Se ocoleste barajul, urmand serpentinele ce suie in dreapta. Versantul din stanga, stancos sau format din impresionante aglomerari vulcanice grosiere numite brecii, demonstreaza cat de dificila a fost practicarea acestui carosabil (se foloseau tehnici specifice exploatarilor minieresti, in speta perforare si impuscare cu explozibili urmate de interventia utilajelor grele).
Stancariile andezitice din capatul Cheilor Tatarului
Se ajunge imediat deasupra barajulul aflat in lucru, la capatul sau NE. Dovada sunt excavatoarele, compactoarele, basculantele de mare tonaj si muncitorii ce par niste minuscule gaze.
In dreapta, adica in amontele vaii Runcu, abia confluata cu valea Brazilor ce vine prin Cheile Tatarului, se afla santierul hidrotehnic propriu-zis, cu utilaje si cai rutiere sinuoase. In fundalul vestic, apare marea denudare si terasele carierei din care s-au prelevat rocile necesare construirii barajului.
Drumul este flancat de molidisul tanar, spotan regenerat, inalt deja de 4-7 metri, ce obstructioneaza vizibilitatea spre Cheile Tatarului. Printr-o singura bresa, se pot admira stancariile andezitice verticale din capatul sudic al Cheilor Tatarului. 
Campul Tataru, colinar, taiat de modestele paraie ce afluiesc formand scurta valea Brazilor, se desfasoara necuprins parca,. Se coboara pe un versant grohotos in lunca ingusta a acesteia. La data inceperii lucrarilor la baraj, pe modestul curs de apa, imediat in amonte de Cheile Tatarului, a fost realizat un mic baraj. Lacul ivit in amonte serveste pentru asigurarea apei tehnologice necesare in lucrarile mineresti de forare.
Fostul luciu spectaculos de apa, in care se oglindesc brazii din jur, s-a colmatat treptat, azi oglinda apei, putin afunda, neavand mai mult de trei-patru metri latime si un metru adancime.
Versanti acoperiti de muschi
Un grup de vreo 20 de tineri, fete si baieti, se scalda si se zbenguiesc in apa lenesa, treptat incalzita de zilele toride din urma. De pe malul geografic stang, se trece peste canalul ingust-betonat care dreneaza o buna parte din apa acumularii intr-o conducta metalica cu diametrul de aproximativ 70 de cm si care acompaniaza malul stang al Cheilor Tatarului.
Imediat, malul drept al Cheilor Tatarului debuteaza cu stancarii verticale, la inceput sub forma de blocuri tectonizat-megalitice suprapuse si splendid decorate cu colonii de licheni. Se observa apoi peretii separati de fisuri, diaclaze si surplombari.
Nu exista nicio formatiune megalitica care sa semene macar vag cu un sfinx zoomorf, darmite antropomorf. Insa, acest lucru nu diminueaza cu nimic salbaticia si frumusetea locului. Nu se poate vorbi de niste chei propriu-zise aici, deoarece malul stang geografic este mult mai scund, modest, bolovanos si acaparat de molidis.
Doar cel drept este stancos-vertical, cu crestetul acoperit de molidis matur. Un fost drum de TAF, inierbat acum, acompaniaza malul stang al Cheilor Tatarului. Urmandu-l in aval, se iese spre vest, pe niste mici stancarii, cu belvedere spre valea ce si-a taiat milenar cursul in stancarii.
Se coboara versantul abrupt, bolovanos, partial drapat cu muschi ori inierbat cu graminee inspicate, inalte de peste un metru, fotogenice, dupa care se ajunge in albia cheilor. Aici se poate incerca, in functie de echipament, experienta si abilitati dar si de debitul vaii, explorarea spre amonte, perspectiva spre pereti fiind din aceasta parte spectaculoasa.
Iesirea din albie spre malul geografic stang este practic imposibila, din cauza bolovanilor povarniti si a coronamentului de molizi foarte densi. Se revine in albie, de unde se suie apoi versantul abrupt-bolovanos pana in drumul de TAF, apoi spre micul iaz de acumulare al vaii Brazilor.
Fructele rubinii de scorusi salbatici, clopoteii tarziu infloriti, margaretele dar in special gentienele incanta, de asemenea menta salbatica si tufele de cimbrisor. Circuitul se incheie in satul Mara, unde turistii mai au ocazia sa vada, dar din pacate nu pentru mult timp, tot mai rarele gospodarii muntenesti traditionale de varat de o frumusete aparte.
Foto: Mara, baraj hidroenergetic Runcu-Tataru, Cheile Tatarului (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
