 |
 |
Rt 40 din 06 11 2010 cu D.Pascu, A.Stefanoiu, I.Pop GNM, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Dupa ce am innoptat in Popasul Vetalau, la 9 octombrie 2010, la nepotul Fefelegei (personajul lui Ion Agarbiceanu) din Bucium Sasa, Muntii Apuseni, pe la ora 11.30 am luat intaia data contact, alaturi de colegii D. Istvan si I. Pop din Baia Mare, cu celebra Detunata Goala si bazalticele-i coloane, ba incovoiate ca niste insutit-paralele semilune, ba verticale precum niste mute tuburi de orga. Dupa o jumatate de ora, am poposit deasupra crestetului sau pentru a panorama de-acolo spre toate zarile meleagurilor atat de dragi lui Avram Iancu.
Am revenit spre baza spectaculoasei formatiuni bizare infruntand haosul grohotelor formate consecutiv desprinderii si frangerii de-a lungul mileniilor a numeroase coloane.
Cu nimic mai prejos decat Detunatele din Apuseni…
Din nefericire, nu am stiut in prealabil nimic despre expunerea SV-V a formatiunii si in consecinta a faptului ca lumina soarelui o punea in valoare abia dupa ora 14.00-15.00, fiind asadar obligati sa o evaluam contre jour, iar la intoarcere, doar partial luminata de oblicele zgarcite ale astrului zilei.
Cu toate acestea, aflandu-ma in acel frumos sit geologico-peisagistic, mi-am amintit de aria naturala protejata Lespezi-Ignis, de coloanele de andezite bazaltoide suprapuse, verticale in zona sa SE si S a abruptului si inclinate la peste 60 grade in extremitatea SV.
Pe loc am avut convingerea ca Lespezile Ignisului nu sunt cu nimic mai prejos decat Detunata Goala (detunata Flocoasa din Apuseni fiind de departe foarte modesta, importanta mai degraba din perspectiva geomorfologica decat peisagistico-turistica), problema constituind-o total diferita mediatizare si cunoastere, respectiv marcarea variantelor turistice de acces, excelenta in ceea ce priveste obiectivul din Muntii Apuseni si foarte jenanta in privinta Lespezilor Ignisului.
Imediat dupa aceea I.Pop si-a exprimat curiozitatea de a admira la fata locului Lespezile, dar…alte proiecte turistice ne-au facut sa amanam vizitarea lor pana la 06 noiembrie. Vremea se anunta calda, cu temperaturi diurne cuprinsa intre 14-16 C, cerul partial acoperit pana la pranz, insorit cateva ceasuri dupa aceea si posibile, minore, precipitatii dupa ora 17.
Borcutul din Groape – promiscuu si dezolant
Ne-am imbarcat la ora 8 dimineata plecand spre Carierea Limpedea din cartierul Ferneziu, iar de acolo, prin Carierea Taul Rosu, spre Groape ( Chiuzbaia). Am parcat in fata fostei cochete cabane cu un mic lac artificial a E. M. Herja si, luandu-ne rucsascii, am pornit spre apropiata intrare in traseul turistic excelent marcat cu punct albastru (marcajul in zona de sub Ignis S era in curs de reinnoire, prezentandu-se deocamdata ca un disc alb pe care urmeaza a fi plasat punctul albastru).
O frumoasa, mare, harta a masivului Ignis permitea celor interesati sa se edifice asupra toponimiilor, obiectivelor turistice, traseelor si marcajelor din zona.
Spre E-NE conducea marcajul triunghi rosu, initial in amontele vaii Jidovoaia, dupa circa doi km in amontele afluentului acesteia, valea Plopilor, traversand Preluca Ciungilor si Rezervatia fosiliera de diatomite (pe unde aveam sa ne intoarcem ), suind spre Ignis (E) via varful Ciontolan (Arsita), Varful lui Ilie, coborand pe langa traditionala stana Morosenescu in Statiunea Turistica Izvoare.
Un marcaj turistic punct galben o lua spre SE, indreptandu-se spre Chiuzbaia, in final ajungand in Baia Sprie.
Am urmat fara graba punctul albastru spre N, in circa 15 minute ajungand la vestitul borcut din Groape, frumos amenajat in urma cu vreo trei decenii de catre E.M. Herja, absolut mizerabil astazi, promiscuu si dezolant, cu baltiri mocirloase capabile sa polueze microbiologic apa freatica minerala si porcarii casnice si PET-uri in jur, cu ghizdul din lemn de stajar al fantanii inclinat si gata sa cada precum Turnul din Pisa, cu dranita, esteticei o data, sarpantei mai bine de jumatate cazuta si inlocuita tiganeste cu tabla ruginita.
Si cata lume se adapa, la propriu, la acel minunat izvor! In zona, aproape, au fost cunoscute si valorificate de catre localnici alte cateva izvoare minerale dar…au fost treptat umplute de jeg si nepasare, abandonate (inca o dovada a bataii de joc romanesti asupra minunilor generos oferite, te miri unde, de mama Natura).
Traditional vs modern
Zona Groape s-a umplut de vreo 20 de ani incoace de o multime de casute si vile de vacanta, multe cochete, altele doar niste ostentativ-marete hardughii grosolane, in schimb zootehnia, cultivarea micilor tarlale cu cartofi, cositul si facutul fanului au cazut in desuetitudine si disgratie si-atunci tufele de mur, holdele invazive de feriga luxurianta si-au pus tot mai consistent amprenta.
Treptat, s-au prabusit si uriasii meri, peri si ciresi care acompaniau poteca ce suia alert spre liziera fagetului, iar fanatele sterpe au fost invadate de palcuri de tineri mesteceni ce-si fluturau fotogenic in briza calduta a diminetii infima povara a banutilor galben-aurii.
Lemnele de foc nu mai erau coborate la vale cu caruta trasa de cai ori vite injugate ci cu SUV-ul tractand usoare remorci monoax iar drujba hrapareata a inlocuit melodiosul joagar si securea.
“Puzzle” in tonuri pastelate
Ne-am intors adesea privirile pentru a admira in dimineata sura magurile semete, impadurite cu foioase, de la varful Chiuzu la Poca, Blidarului si Magura Chiuzbai, intre ele, ca un urias si pitoresc puzzle in tonuri pastelate, de la verde tonic la bej, ocru, portocaliu, gardurile de carpeni, potecile, tarlalele, gospodariile intinse din Groape catre Chiuzbaia. Abia de la liziera am vazut si sulitele argintii ale bisericii din centrul Chiuzbaii.
Am intrat in fagetul matur, binisor rarit ecologic cu drujba, avand in stanga un afluent al vaii Limpedea (loc predilect de scaldatori pentru cerbi si mistreti odinioara). Poteca larga avea sa ne conduca, in amontele unui alt parau afluent al Limpedei, pe langa doua locuri de foste bocserii pentru mangal spre drumul auto-forestier ce ocoleste de la E la V poalele Ignisului, oprindu-se intr-o poienita de la baza Culmii Comorilor, in traseul ce suie pe valea Slipului spre Ignis V via celebrul Ticlazau.
Un tanar chiuzbaian ce cobora dinspre Ignis ne-a avertizat ca tocmai a vazut ursoaica cu doi pui pe traseul pe care aveam sa-l parcurgem. Am suit in continuare poteca cu praguri, in scurte serpentine, deplasandu-ne prin desetul de fag inalt de trei-patru metri si intercalat cu frumoasa plantatie de zada si molid, in scurt timp putand scruta la E catre tot mai apropiatul varful Arsita (Ciontolan) apoi spre abruptul stancos SE al Ignisului, in timp ce pacla si nebulozitatea se diminuau treptat.
Impresionantii megaliti andezitici
Dupa putin peste doua ceasuri de la plecare aveam sa depasim fosta poienita plantata cu zada si molid in urma cu peste trei decenii, am admirat un megalit andezitic splendid stratificat in dreapta, apoi, la circa 100 m mai sus dar in stanga, Tancul, un si mai impresionant megalit andezitic, patinat-coclit-verzui multumita coloniilor de licheni, cine stie cand desprins din stancariile semete din prejma Pietrei Dracului.
De-acum soarele a inceput sa se joace de-a v-ati ascunselea cu noi, mangaindu-ne adesea. Dupa Tanc, abandonand marcajul punct albastru, am inceput o lunga traversare spre V, pe curba de nivel si pe la poalele turnurilor si contrafortilor andezitici, in scurta vreme enormii fagi, uneori paltini, doborati cu ani in urma de furtuni si aflati in varii stadii de uscare si putrefactie obligandu-ne la acrobatice calariri, depasiri prin ample ocoliri, pentru asta profitand de ingenios croitele poteci ale ursilor, mistretilor, cerbilor.
Cuirasele, platosele, andezitice din ce in ce mai frecvente, mai apoi imensele blocuri stancoase si haoticele grohote ne-au solicitat atentia si abilitatile de deplasare, dand serioase emotii celor cu mai putina incredere in sine, cu toata deosebita lor experienta montana.
Dupa ce am depasit prin baza Piatra Dracului, un valcel arid (cu originea la liziera superioara a Ignisului, la Izvorul Neamtului) apoi alte stancarii, unele cu niste ciudate buzdugane pe crestet, aparent gata oricand sa cada si sa ne striveasca precum pe niste nevolnici paduchi, am avut de surmontat un ultim, lung, picior stancos, ajungand dupa trei ore de la plecare (altii ceva mai tarziu) in zona estica a Lespezilor, respectiv la cruntul lor grohotis greu de surmontat nu doar din cauza riscului unor entorse, luxatii sau fracturi, ci si din pricina hatasurilor de mur care le acoperea, intercalate cu nelipsitele, obstruantele, doboraturi de vant.
Dar cu ce rasplata minunata ! Coloanele aveau pe sectiunea patrata, mai rara dreptunhiulara, latura de circa 40-50, chiar si 60-70 cm , lungimea variind de la un metru pana la 35-45-50 m, urcand pana in buza superioara a peretelui.
In zona central-sudica, dar preponderent in cea SV, coloanele s-au frant si desprins inegal, de sus in jos, peretele luand aspectul unui bizar montaj arhitectonic semanand unui hiperbolic fagure de viespi.
In extremitatea V-NV coloanele andezitice suiau oblic, inclinate la 60 grade, treptat avantandu-se spre buza superioara a Lespezilor. Cu siguranta, Lespezile Ignisului intreceau in suprafata/marime Detunata Goala, iar coloanele sale de andezite bazaltoide le intreceau in grosime/dimensiuni pe cele bazaltice ale Apusenilor, fiecare formatiune geologica avandu-si in schimb particularitatea, farmecul si atractivitatea sa.
Doua valcele drapate cu grohote haotice intesate de zmeuris si tufe rebele de mur tarator se scurgeau spre bazinetul superior al vaii Limpedea, cuprinzand in debultul lor un restrans platou ceva mai putin accidentat pe care, profitand de soarele minunat, am facut un binevenit popas.
Prognoza meteo se adeverea si soarele scalda intreg abruptul striat de multitudinea coloanelor andezitic-bazaltoide suprapuse (scurgeri de lave fluide dintr-o caldeira vulcanica identificata de catre geologi pe varful Ignis), din pacate Lespezile, ca si Detunata Goala ( mai putin insa decat Detunata Flocoasa) sunt (fotografic vorbind) obturate partial de arboretul matur, aici preponderent fag, rar paltin si pur accidental cate un molid, acolo preponderent molid.
In zona central-sudica a Lespezilor
Parea realmente inexplicabil faptul ca nimeni din maharii (gusterii) turismului baimarean/maramuresean (care au la dispozitie fonduri considerabile, de ceva vreme pe alea grase ale UE) nu s-a gandit sa marcheze un traseu turistic spre acest splendid obiectiv sau/si sa contureze o poteca rezonabil accesibila.
Cea mai rapida si facila cale de abordare a Lepezilor, desigur doar pentru cei care cunosc foarte bine zona, o constituie deplasarea din poteca cu marcajul punct albastru spre V, pe fostul drum auto-forestier, catre poienita de la capatul Culmii Comorilor.
Dupa circa 2-2,5 km, acolo unde din dreapta se auzea siroind pe sub grohotele negricioase paraul ce-si are obarsia in extremitatea E a Lespezilor, privind in sus printre fagi se vedea o parte din abruptul stancos al formatiunii.
De acolo se suia pe un valcel, circa 150 m, ajungand la Lespezi (chiar si iarna aceea era cea mai rapida si nesolicitanta/neaccidentata cale de acces). Continuand pe drum spre V de la acel valcel circa 200 m, se ajungea la un izvor cu obarsia in grohotele Lespezilor ( nu l-am vazut inghetat nici macar iarna), suind de la el direct, pe un picior inclinat, se ajungea in zona central sudica a Lespezilor.
O alta varianta ar fi fost posibila suind din poienita Culmea Comorilor dupa care, dintr-o sa, luand-o pe curba de nivel spre E, spre baza Lespezilor. Cea mai lunga si dificila varianta de abordare a Lespezilor era cea parcursa de noi acum (de catre mine parcursa si anterior, de multe ori si in ambele sensuri, de cateva ori iarna, pe omat gros), din poteca marcata punct albastru la stanga, pe langa Tanc ( dar oferta peisagistica justifica deplin efortul !).
Nu circulati singuri nicaieri in zona abruptului E-V stancos al Ignisului deoarece acolo e un vechi habitat al ursilor, o intalnire cu acestia, indeosebi a femelelor insotite de pui, putand fi fatala !
Perspective spre Piatra Dracului
Dupa popas, am luat-o la vale evitand prin stanga valcelul vestic cu grohote, urmand un picior acoperit cu vegetatie ierboasa si faget matur, ajungand la izvorul de sub Lespezi, in vechiul drum auto-forestier inierbat acum (iarna am constatat acolo un interesant fenomen de inversiune termica, aerul cald suind pe valea Limpedea dinspre Ferneziu catre Lespezi).
Ne-am deplasat pe el spre SE, apoi spre S, la un moment dat dintr-o curba cu fosta rampa de incarcare a bustenilor, privind indarat si-n sus, avand o splendida panorama integrala a Lespezilor stralucind sur-argintii in soare.
Intoarcerea avea sa ne ofere si alte clipe de incantare, mai intai datorita aspectului de alee inierbata de parc a drumului flancat de zade aurii si molizi verzi-intunecati apoi a superbelor perspective deschise treptat spre Piatra Dracului si limitrofele stancarii.
La jonctiunea drumului cu poteca marcata cu punct albastru am avut surpriza intalnirii unui grup de vreo 6 mountainbikeri, excelent echipati-antrenati, coborand dinspre Ignis pe trainic-sofisticatele lor biciclete prin locuri pe unde iti vine greu sa te deplasezi per pedes si ajutat de bete de trekking.
Dupa un agreabil, scurt, dialog ei au coborat in tromba spre Borcut-Groape, in timp ce noi ne-am continuat deplasarea catre SE, spre fostul pavilion de momire cu hoituri si impuscare a ursilor din Rezervatia fosiliera Ignis.
Vechiul adapost solid, confectionat din barne, cedat Clubului de Speologie Montana, a fost suprainaltat si protejat ( dupa modestele resurse si buget) antipluvial. In zona, vreo trei panouri informative …schioape atrageau atentia asupra importantei stiintifice a zonei.
Din pacate, sapaturile intense efectuate de curiosi dupa fosile vegetale, nevertebrate etc. incluse in roca alb-bej usoara, spongioasa, au lasat in loc cateva palnii afunde, sansa de a descoperi azi, precum in urma cu trei-patru decenii, frunze de stejar, fag, paltin fosilizate intre straturile fine, clivante, e minima ( fara a sapa in zonele cunoscute).
Din aceasta zona exista niste minunate perspective ( inaintea apusului) spre varful Ignis, abruptul sau stancos de la S spre E, vf.Arsita (Ciontolan) care abia acum isi prezinta diadema stancoasa NV.
Marcajul turistic triunghi rosu, ca si incipienta valea Plopilor ce curgea-n stanga potecii ce coboara-n serpetine spre foste locatii de bocserii plantate cu molid intercalat cu specii conifere exotic-ornamentale, avea sa ne conduca spre o apropiata confluenta cu o vale ce-si are obarsia in Arsita (Ciontolau), acolo, in dreptul unui pod de beton, un alt panou, mai vechi si revopsit, atragand atentia asupra limitei SV a perimetrului Rezervatiei fosiliere.
Acolo am dat in drumul auto-forestier si urmandu-l in avalul vaii Jidovoaia printre casutele de vacanta ale Groapelor Chiuzbaii, dupa vreo 71/2 ceasuri de la debutul turei am pus capat circuitulului nostru turistic nespus de bogat in oferte geologico-peisagistice, profitand si de o vreme nespus de blanda pentru finalul primei saptamani a uraciosului alteori Brumar.
In curand galerie foto.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
