 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Ploile consistente de iulie au improspatat vegetatia, iar arhitectura rurala, inca in buna parte tributara vechiului mestesug al prelucrarii lemnului, ofera o multime de pretexte de incantare in Pasul Gutai si in continuare coborand pe valea Marei. Raul Iza este lutos-cafeniu in Vadu Izei, la fel si dincolo de Sighetu Marmatiei, aproape de Iapa.
Se continua prin Sarasau-Campulung la Tisa spre Sapanta. Putin mai departe si spre sud, se contureaza splendidul lant stancos-andezitic al Pietrei Iepii si peretii sai verticali.
Inainte de a intra in Sapanta, atrage atentia sulita sindriluita a bisericii noi de la Manastirea Sapanta Peri apoi, chiar la coborarea spre sat dar la stanga, se observa numeroasele pietre de capatai din vechiul cimitir evreiesc.
Artizanat sapantean
Din centrul satului, se ia spre stanga, catre Cimitirul Vesel si Camping. Pe garduri, sub copertine sau in fata caselor, localnicele si-au etalat cergile albe, vargate negre cu alb si sur sau inflorate, mitoase, peretarele de lana aspra, stergurile frumos brodate, iile, zadiile in culori vii ce alterneaza cu negru, clopurile, de la cele mici si rotunde, morosenesti ori osenesti, la cele chiorene si codrenesti.
Nu lipsesc nici obiectele de artizanat daltuite in lemn, de la crucile pictate in stilul celor din apropiatul Cimitir Vesel, la felurite panseuri laice sau biblice mai mult sau mai putin kitsch-oase. Nici straitile nu mai au forma si culoarea de odinioara. PET-uri si sticlele de toate marimile cu horinca sunt de asemenea expuse pentru a-i ademeni pe turisti.
Spre dezamagirea ofertantilor, insa, turistii nu se prea inghesuie pe la chioscurile si tarabele artizanale. Nici Cimitirul Vesel de azi nu mai este la fel cu cel din anii ’65. Cromatica de ansamblu a vestitelor cruci inflorate, fiecare purtand amprenta amar-hazlie a trecutului, s-a transformat dintr-un albastru sobru intr-un azuriu strident.
De la inghesuitele morminte ale Cimitirului Vesel privirile se opresc asupra Pietrei Sapantei, de pe crestetul careia se pot admira splendidele serpuiri ale Tisei, salba asezarilor morosenesti si ucrainene, orasul Sighetu Marmatiei si o parte din Muntii Maramuresului.
Un loc abandonat
Deplasarea continua pe drumul asfaltat ce serpuieste printre gospodariile sapantene cu locuinte in majoritate noi, mari si etajate.
Asfaltul lasa loc drumului pietruit care duce la vechiul camping asaltat de turistii straini. O pensiune-pastravarie noua se vede in dreapta iar dincolo de ea atrage atentia versantul stancos-impadurit al Pietrei Borcutului situat la 753 de metri altitudine. Raul Sapanta, cu apele drastic imputinate, curge in stanga drumului destinat atelajelor trase de cai, tractoarelor cu remorci si autocamioanelor.
Vechea Pastravarie Sapanta, odinioara ingrijita, pare azi un obiectiv abandonat. Podul de beton, ce traverseaza raul Sapanta pentru a permite accesul la vechiul izvor cu apa minerala, este de asemenea in paragina.
Mai sus de pod dar la stanga drumului se vede exploatarea forestiera, o stancarie invizibila pana acum, destinata probabil exploatarii rocilor vulcanice intr-o noua cariera. Pe aceeasi latura a drumului, sunt abandonate o cabana forestiera, trainica inca, o magazie-atelier de reparatii si un grajd pentru caii ce au lucrat odinioara la padure.
Zona este de o frumusete aparte dar nimeni nu pare interesat de reabilitatea si amenajarea unui popas turistic, desi de aici si pana la splendidele cascade Custurii si Sipot nu e departe.
Si pasionatii de pescuit sportiv in ape de munte ar avea motiv sa vina in zona, raul Sapanta si vaile Runcu, Sapancioara si Nadosa, cu afluentii sai inca nepoluati fiind excelente pentru practicarea acestui sport. De asemenea, locul prezinta potential cinegetic ori pastoral.
Apa Rosie si Valea Sapanta
Aproape de aceste constructii abandonate, pe stanga drumului, se pot admira, la nici trei-patru metri distanta unul de celalalt, doua izvoare, primul feruginos si cu apele ruginii, botezat Apa Rosie, celalalt, cu trei fuioare cristaline de apa potabila, amenajat de forestieri.
Valea Sapanta curge in dreapta printre bolovani, malul stang fiind frecvent format din niste adevarati contraforti decorati cu tufe de zmeura incarcate de rod ori smocuri dense de feriguta.
Dupa confluenta raului Sapanta cu valea Nadosa, se observa un pod de beton. Drumul auto-forestier suie spre NV-V, acompaniind valea cu talvegul sapat in piroclastite ce formeaza pragul inalt peste care se pravale Cascada Sipot.
Pentru a ajunge la Cascada Custurii, se tine drumul in sus, pe malul geografic drept al Sapantei si se ajunge la Cariera de sub Capul Fetei, la 692 de metri altitudine. O cruce de lemn din anul 1923 marcheaza locul tragicei disparitii a unui padurar.
Splendidele stratificari andezitice subtiri sunt de ani buni exploatate pentru a servi in constructii, decoratiuni exterioare si anterioare. De la confluenta vaii Sapancioara cu valea Runcu, marcata de utillajele si baracile celor din cariere, se tine in amonte malul geografic drept al vaii Runcu.
Drumul auto-forestier vechi a fost maturat de ape, circulatia atelajelor dar indeosebi a utilajelor de excavare si forestiere facandu-se direct prin albie sau, pe alocuri, pe scurtele portiuni ramase nedistruse de viituri.
Apa extrem de putina a vaii Runcu e lutos-maronie, insa malurile stancoase ale sale, pragurile, marmitele, bulboanele, repezisurile, fagetul tanar si uriasele insule acaparate de brusturetul cu frunze rotunde mari ca ale lotusilor ofera splendide minunatii peisagistice.
Feerii acvatice
Norii prevestitori de averse lasa doar pe alocuri ca razele soarelui sa patrunda coroanele verzi, fapt ce genereaza feerii acvatice. Brusturetul din specia Telekia, inalt de peste un metru, isi etaleaza florile galben-portocalii care atrag fluturii si moliile de multe feluri, marimi si culori dar si bondarii, albinele, carabusii verde-sidefii, croitorii… Nici menta salbatica, intarziatele sanziene si o multime de alte flori nu se lasa mai prejos…
Treptat, atmosfera cald-umeda se transforma intr-o zapuseala ca de jungla. Dupa confluenta cu valea Covatari, la stanga drumului, se poate vedea parapetul amenajat din bolovani andezitici negriciosi invadati de specii variate de muschi si licheni.
Trecerea repetata a ursilor, mistretilor si a cervidelor a distrus pe alocuri parapetul. Se mai observa pe alocuri si bordura vechiului drum, insa, pe masura ce te apropii de custurile andezitic-bazaltoide, atrag atentia doua torente abrupte, in zona lor drumul fiind distrus in totalitate.
La stanga drumului, stancariile sunt decorate cu flori si mestecanisuri, iar pe malul opus, dincolo de vale, in codrul de foioase, se observa o continuare a acestora spre vest. Valea se aude vuind si fierband nebuna, iar in dreapta se iveste creasta semeata a Custurii, verticala spre S, pe fata acesteia observandu-se capetele aranjate riguros ale coloanelor andezitice.
Fata nordica a Custurii este acoperita de foioase, iar pe muchia estica predomina molizii. Spre malul vaii Runcu si la aproximativ 60-70 metri aval de Cascada Custurii se urmeaza o poteca ingusta si abrupta.
Suvoiul nebun de la Cascada Custurii
O alta poteca suie spre apropiatul loc de popas-ciuperca sindriluita, cu banci si masa din barne de lemn, din pacate locul fiind intr-o stare avansata de degradare. De aici, se poate admira valea Runcu inainte de prabusirea apelor sale in cascada si peretele sudic vertical al Custurii.
Dupa ce se depaseste zona de popas, la stanga drumului, se poate admira stancaria vulcanica prin care odinioara fusese practicata calea rutiera. Valea Runcu se ingusteaza, inghesuindu-se in jgheabul stancos din care sare apoi in gol, ca un evantai, spre bulboana afunda. 
Cascada emana valuri de ceturi racoroase. Pentru a patrunde spre malul stang si la baza peretelui Custurii, se traverseaza Valea Runcu calcand pe cele doua trunchiuri abandonate acoperite de mazga si pe bolovanii luciosi.
Doar din acest loc Cascada Custurii se prezinta in adevarata-i grandoare, dezvaluindu-si frumusetea indescriptila. Din pacate, grohotele vaii poarta nelipsitele PET-uri aruncate de turistii necivilizati ori muncitorii silvici. E imposibil sa mai auzi ceva inafara suvoiului nebun, dar in acelasi timp nespus de linistitor.
Treptat, soarele imprastie norii amenintatori. Fluturii au obosit falfaind dupa dulceata nectarului. Este din ce in ce mai cald, dar zapuseala deranjanta a disparut treptat. In zona campingului, forfota turistilor straini s-a amplificat, la fel la pensiunea-pastravarie, dar verva e fireasca la Cimitirul Vesel.
Foto: Sapanta, Cascada Custurii, Valea Runcu (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
