 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Debut inselator de primavara, cu zile insorite si senine urmate de nopti geroase apoi prognozate precipitatii sub forma de ninsoare. Temperatura este de -4 C dimineata in Baia Mare, la fel in Razoare – Tara Lapusului, prima destinatie, cer senin, soare, temperatura maxima 5 grade C peste zi, umiditate 86 %. Cu alte cuvinte, exista motive de speranta si bucurii, conform prognozei anuntandu-se o zi superba, numai buna de turism.
Plecarea spre Targu Lapus, oras atestat documentar din anul 1291, fost important centru al olaritului si indeosebi a ceramicii smaltuite din zona, se face de la altitudinea aproximativa de 226 metri a Baii Mari.
La E se contureaza o mincinoasa geana purpurie invadata repede de nebulozitate si, treptat, formatiunile de nori dau navala dinspre V, acoperind integral bolta cerului,.
Gropile asfaltice s-au inmultit dramatic intre Grosi-Carbunari-Copalnic, pe DJ 182 D, Aproape de Copalnic Manastur, nu se mai vede acea minunata fresca cu neguri diafane plutinde la joasa inaltime, cu biserica si grupul de pini in fundal si Culmea Preluca abrupt nordica, valurita intens, in dreapta.
Un prag de sisturi cristaline taie de-a latul albiei Lapusului
Dupa urcarea Dealului Pietris urmeaza un scurt popas pentru o panoramare a fundaturii Cufoii, acoperita, insa de ceata, care obtureaza vederea si inspre tibles, Hudin si Targu Lapus.
Plecarea spre Targu Lapus, oras atestat documentar din anul 1291, fost important centru al olaritului si indeosebi a La E se contureaza o mincinoasa geana purpurie invadata repede de nebulozitate si, treptat, formatiunile de nori dau navala dinspre V, Gropile asfaltice s-au inmultit dramatic intre Grosi-Carbunari-Copalnic, pe DJ 182 D, Aproape de Copalnic Manastur, nu se mai vede acea minunata fresca cu neguri diafane plutinde la joasa inaltime, cu biserica si grupul de piniDupa urcarea Dealului Pietris urmeaza acoperita, insa de ceata, care obtureaza vederea si inspre tibles, Hudin si Targu Lapus.
In timpul traversarii platoului Pietris se anunta o incurajatoare inseninare, ba chiar si mici crampeie insorite, peste incipientul Defileu al Lapusului din Razoare, spre Peteritea, si o lunga irizatie feerica pe Culmea Alunis-Breze.
Hartoape adanci la traversarea buricului Tarii Lapusului, pana la schimbarea directiei spre Razoare, unde, la intrarea in sat, inaintea podului peste raul Lapus, pe drumul national 1 C, spre Dej, un panou informeaza despre Cheile Lapusului (de fapt, Defileul Lapusului)
Coborarea se face in albia placata spectaculos cu blocuri intens foietate de micasisturi in care se pot identifica granati poliedrici cu laturile de cel mult 10 mm, negriciosi, altii cu vagi irizatii brun-ruginii.
Un prag de sisturi cristaline taie de-a latul albia Lapusului, iar apele care-l depasesc dau impresia agitarii lor nebune intr-o uriasa valtoare. Arinii de pe maluri debordeaza de miile de martisori brun-violacei, cativa arini tineri fiind recent taiati si abandonati in albie, pe malul drept.
O cioara griva falfaie pe deasupra Raului. Imediat este urmata de o solitara rata salbatica.
Primele flori de podbal si bisericile-monument istoric
E un frig patrunzator. Urcand pe malul drept, prin vegetatia ierboasa uscata, se pot vedea primele doua rozete galben-portocalii ale florilor de podbal. Drumul se continua prin Razoare, iar in dreapta drumului se vede o noua constructie cu mansarda din tamplarie in stil rustic deosebit de armonios, ce seamana cu o viitoare pensiuni, iar intr-un plan superior, constructiile defunctei E.M. Fero-Mangan din Razoare.
Initial, satul Razoare apartinea administrativ orasului Targu Lapus, era numita Macskamezo (in traducere campul pisicii, din limba maghiara), iar localnicii varstnici si prelucanii ii mai spun si azi Masca.
In satul amplasat asimetric pe cele doua maluri ale Lapusului, exista doua biserici de lemn. Un alt panou turistic informeaza eronat despre biserica Sfantu Dumitru ca s-ar afla pe partea dreapta a Lapusului, in apropierea fostului sediul al E.M.Bentonita Razoare, acolo fiind de fapt amplasata biserica Sfintii Arhangheli. Biserica Sfantu Dumitru este situata de fapt pe malul geografic stang al Lapusului.
Lacasul de cult Sfintii Arhangheli a fost edificat in anul 1740 in satul Glod din Salaj, fiind mutata de-acolo in satul Razoare pe la 1867. Biserica se distinge prin armonia proportiilor, sarpanta dranitata, la fel si turla care are in cele patru colturi ale coifului central alte patru mici coifuri, dovada si faptul ca in acele vremuri exista in sat un sfat al batranilor.
Biserica are o prispa ingusta, cu o scara de lemn ce suie spre clopotnita, capetele capriorilor fiind sumar ornamentate. O cruce pictata cu deosebit simt artistic este fixata pe usa de lemn, la intrare. Din pacate, nu exista niciun inscris care sa prezinte succint istoricul acestui frumos, si valoros, monument istoric. Un zavor arhaic asigura inchiderea lacasului.
Amabilul tanar, curatorul Stanciu Nicolaie (din Razoare nr. 50, originar din Dl.Mare) isi declina onest si modest competentele istoriografice. In momentul in care intri in sfantul lacas te incearca sentimente contradictorii, de la bucuria primei vizite, la dezolarea cumplita din clipa constatarii intensului grad de distrugere a frescelor parietale si de pe bolta semicirculara mancate de igrasie si mucegai.
Se pot doar deslusi cateva crampeie din scenele biblice pictate naiv, dar cu o cromatica proaspata. sterguri inflorate sau albe, ce seamana cu ritualice draperii, incadreaza frescele, in timp ce cativa prapori distrusi de timp stau de-o parte si de alta a stranelor navei.
De remarcat extraordinara daltuire in lemn a tamplei sfantului altar, acolo unde, in jumatatea sudica, a ramas mai putin alterata o suprafata mai mare cu reprezentari de sfinti. In altar, vreo trei cadelnite de alama nu mai raspandesc in lacas, de tare multa vreme, izul sacru al tamaiei purificatoare.
In ce priveste tamplaria, biserica nu a fost de foarte mult timp restaurata. Insa, resursele financiare nu au fost suficiente pentru restaurarea picturii murale.
Cateva sfinte carti si cruci pictate de lemn isi traiesc agonic distrugerea ireversibila, din pronaos pana in altarul cu pristolul cioplit traditional din gresie, la fel ca numeroase din vechile cruci si pietre de mormant aflate in micutul cimitir, situat la sudul bisericii. Acolo a fost si intrarea in tintirim printr-o poarta simpla de stejar cu un atipic dar frumos coif conic dranitat, excelent adapost pentru cativa enoriasi in caz de ploaie.
Biserica Sfantu Dumitru a fost construita abia in anul 1875, vizavi de lacasul de cult Sfintii Arhangheli, dar pe malul stang al Lapusului. Restaurarea s-a facut in anul 2003, insa haiduceste, prin lambrisarea exterioara a peretilor, adaugarea unei prispe cu ferestre si acoperirea sarpantei cu tabla galvanizata, au distrus brutal, din punct de vedere istoric-estetic-arhitectual, acel lacas ecumenic.
Traditionalele case lapusene cu prispa
Localitatea Razoare detine bogate zacaminte de feromangan (manganogrunerite), mica alba si bentonita. A fost animata multa vreme de activitatile legate de extractia miniera (o mina pentru exploatarea zacamintelor de feromangan si o alta pentru zacamintele de bentonita), acestea prabusindu-se imediat dupa 1990, lasand locuitorii practic fara loc de munca. Agricultura, zootehnia traditionala si exploatarea si prelucrarea primara a lemnului raman principalele ocupatii.
Pensiunea Cheile Lapusului si Marissandra constituie nucleul timid al viitorului agroturism. Amatorii de agroturism, datini, obiceiuri si traditii, drumetii, pescuit sportiv, rafting, team building gasesc in aceasta localitate, amplasata strategic si deosebit de pitoresc in chiar debutul Defileului Lapusului, tot ce le-ar putea trezi interesul.
Traversand satul pe soseaua asfaltata, ingusta dar in stare foarte buna, se pot admira in dreapta, la nici 200 metri una de alta, doua traditionale case lapusene cu prispa si stalpi de stejar si nelipsitele ghirlande de vita-de-vie.
In dreapta, se vede versantul stancos negricios-ruginiu (din cauza alterarii exogene a rocilor cu continut de fero-mangan) apoi sur-negricios, datorita oxidarii magneziului din dolomite (carbonat de calciu si magneziu).
O suita de ravene si valcele abrupt, afund modelate de violentele torente, sporesc salbaticia acelor versanti, in timp ce la stanga drumului se intinde lunca ingusta a Lapusului flancat de monumentale, simetrice, siruri de salcii si arini.
Acolo se remarca holdele subzistentiale cultivate cu grau, porumb si trifoisti sau lucerniere (pentru asolament).
Locul de odihna al cervidelor
Urcarea se face spre Groape, cu oprire la prima platforma larga, unde se deschide o minunata belvedere spre Rau.Acolo debuteaza o culme inseuata orientata spre S, terminata in flancul drept al Lapusului cu un promontoriu dolomitic foarte abrupt si accidentat, amintind de o spectaculoasa faleza marina.
Culmea se poate parcurge lejer, iar spre E, printre arbori, se vede Raul si cea dintai insula a sa (urmatoarea fiind situata la vreo 2 km in aval, dupa Ochiul Gropitei si intr-un loc cu izvor si coliba pescareasca).
La adapostul fagilor uriasi si a huciului de foioase, pe capatul promontoriului, se observa locul de odihna si refugiu al cervidelor, gramezile noi si vechi de inconfundabile crotine tradandu-le trecerea si sederea acolo, coborand faleza dolomitica cu praguri si brane stancoase, si crotine de cervide tinere.
Raul curge lutos-verzui sub noi, la cateva zeci de metri, iar in amonte apare in toata splendoarea insula alungita ca un sambure de pepene. Malul opus este acaparat de lastarisul de fag al carui frunzis ruginiu ii confera o admirabila picturalitate, asta si datorita expunerii sale nordice, a zapezii, potecilor si drumurilor de TAF.
Se remarca pe tot acel mal geografic stang al Lapusului, ce face parte din hotarul Peteritei si mai apoi al Vimei, doboraturile de vant haotice, neextrase. Relieful extrem de accidentat pune piedici in acest sens, desi este vizibila o lineara cale forestiera de acces pe curba de nivel, da la gura vaii Hijului spre V, spre Custura Vimei.
Suind spre Groape
Imbarcarea se face inspre Groape, carosabilul fiind tot mai acoperit cu nea tasata si inghetata. Traversarea cursului primei vai ce alearga spre malul drept al Lapusului, lasa in dreapta un spectaculos perete stancos sur, decorat de sloiuri uriase de gheata.
Traversarea se face pe la valea Casutei, in aval numita valea Hingheiului (fiind afluiti fagii trasi cu TAF-ul pentru debitare si incarcare). Portiunile de drum expuse nordic sunt din ce in ce mai gros acoperite cu gheata.
De acolo se parcurge o lunga panta destul de abrupta, placata cu gheata, pana in talvegul vaii Arinului, iar in continuare urca spre intrarea in Groape.
De la podul de peste valea Arinului se poate urca panta spre Groape si indarat, spre Razoare doar cu lanturi sau tractati.
Suind spre Groape, de la panoul indicator se poate cobori repede spre scoala dezafectata (elevii din sat fiind transportati cu un microbuz 4 x 4 in Targu Lapus) si la vechea biserica de lemn, barbar tencuita, acoperita cu tabla galvanizata, cu patru piloni grosi de beton in zona V, pusi cu scopul sutinerii clopotnitei noi, cea veche, exterioara, fiind imbatranita si din scandura vopsita.
Peretele sudic prezinta cateva fresce recente, iar pe sub sarpanta se pot observa capetele decorate sumar ale capriorilor de lemn.
O ulicioara coboara prin stanga bisericii la niste apropiate gospodarii. Fostul gard viu de carpeni a fost retezat cu drujba pentru a degaja seculara cale de access spre obarsia Vaii Mari (de fapt un modest parau, poluat cu borhot la fiertul horincii vestita in zona, avand ca excelent reper un solitar plop negru ce aduce uriasei flacari a unei lumanari).
Primele gramezi de bolovani dolomitici
In dreapta raman trei vechi case traditionale, din care una spoita-n roz si cu delicate modele florale trase cu trafaletul, iar vizavi de ea se vede o sura, toate uitate de timp.
Un drum de car suie de-a coasta din talvegul Vaii Mari si conduce spre alte gospodarii, doua vechi si-n paragina, la dreapta, risipite in livezile de pruni si meri clasici, iar alta, in stanga, mai trainica si frumoasa.
Trecand prin curte iar mai apoi printr-o livada de meri ingrijiti, se ajunge la o poteca ce urmareste spre Ochiul Gropitei malul drept, in curand dolomitic-negricios, al Vaii Mari (pe cunoscuta poteca pescareasca). 
Pe taluzul expus sudic, cu maracini, in grosul frunzis uscat de stejar se pot vedea minunate buchete de ciubotica cucului galbene pal. Sturzi de iarna, pitigoi, gaite, gheonoaie si cate un uliu hoinar atrag atentia.
Se ajunge de aici la un fel de abrupt stancos, unde poteca isi schimba in unghi drept directia pentru a cobori in fostul odinioara cot amplu al Raului, dovada fiind terasele V-NV care tradeaza fostele niveluri de curgere de pe malul drept al vaii Branistei.
La stanga ramane partea finala a Vaii Mari ce se varsa in Lapus prin stanga Dealului P…i, in bucla in U a Ochiului Gropitei. Dealul inspirat pana la urma, dar si spurcat, botezat reprezinta ceea ce a mai ramas dintr-un picior dolomitic orientat N-S, de doua ori taiat peste milenii, de apele raului care si-au schimbat albia.
Aici se pot admira, printre gramezile de bolovani dolomitici adunati de proprietariii solelor antropic terasate cu scopul cultivarii lor, porumbari, paducei, ienuperi si rari pini spontani.
Popas deasupra vaii Branistei
Drumul o taie costis la dreapta, iar un popas se poate face deasupra malului stang geografic al vaii Branistei, de unde se pot vedea filiform-dantelata cadere de apa a cascadelor sprinatara peste pragul dolomitic inalt de vreo 6-8 m.
In amonte, la aproximativ 15-20 metri distanta, se observa o alta cascada, mai mica. Impresionantele praguri dolomitice s-au produs consecutiv unor mari dislocari de roci si clivari ale acestora spre SE, fenomenul fiind si in prezent activ, strans legat de volumul si intensitatea precipitatiilor.
Coborarea se face cu prudenta in albie, avansand in amontele ei pana sub cascada, pentru a admira acolo stergarul acvatic cristalin dar si minunatele concretiuni glaciare cu straluciri diamantine.
La intoarcerea pe platou, atrage atentia o superba tanara loza debordand de sutele de matisori alb-catifelati iar asta s-a datorat soarelui ce a descoperit peste culmea impadurita, spre Groape , un tot mai mare, neregulat, petec albastru de cer.
La Ochiul Gropitei
Urcusul pe Dambul P…i se face printr-o nea groasa de aproximativ 20 cm, inghetata, acoperind aproape compact grosul strat uscat de feriga cu urme de cervide si vulpi , pentru ca de pe crestetul sau sa se poata admira in intreaga-i splendoare indescriptibila Ochiul Gropitei iar vizavi, piciorul stancos cu o inalta belvedere.
Coborarea pe custura arid-nuda a dambului dolomitic da posiblitatea de a descinde in lunca nu mai lata de vreo 5-8 m, acolo pescarii amenajandu-si o coliba. Din pacate, o mare cantitate de doze de bere, cutii de conserve, pet-uri pentru apa si sucuri dar si zdrente esuate pe malurile Lapusului spurca nepermis acest veritabil colt de Rai.
La gura Vaii Mari, Lapusul cu apele umflate dupa bogate precipitatii, abandoneaza o uriasa flotila de coceni de porumb, jeguri si deseuri menajere, in timp ce, langa o masa din rude de fag si cu scaune din boci de fag retezati cu drujba, sta atarnat in cracana unui monumental fag, ceanul numai bun de pus pentru mamaliga.
La poalele lui, prin frunzisul gros de fag, cateva manunchiuri de boboci de primule zambesc zilei insorite. Aici, se poate admira feeria acvatica a Ochiului Gropitei inspre amonte dar si spre aval, acolo unde stanca dura, intens erodata de apele navalnice obliga Raul sa-si schimbe directia.
Impresionant este uriasul amfiteatru, de unde la NE se observa flancul stang al Vaii Mari, la N Groapele, la NV valea Branistea cu cascadele sale si apoi, spre V, cateva culmi stancoase, custuroase chiar, cu versantii acoperiti de tesatura fagilor dezradacinati de furtuni.
La doua culmi distanta, spre V, curge valea Vidrei care-si are obarsia aproximativ in acelasi loc cu valea Branistei, adica la E-SE de Piciorul Maschii si la S de Dealul Paltinu din Preluca Veche, urmatoarea, paralela, fiind modesta valea Curetiului pe al carei final spectaculos se formeaza cascada Pisatoarea din preajma Pietrei Cerbului.
Soarele din ce in ce mai cald si dragastos imbie la sedere. De aici se traverseaza spre E Valea Mare, pe poteca ce suie costis la dreapta prin faget, avand tot mai jos Lapusul.
Aici o alta surpriza nesperata printre buchetelele de primule galben-pal se observa doua buchetele de boboci de albastrele cu frunze verzi reniforme si un exemplar abia inflorit.
Pe terasele de la Fruntea Gropitei
De-acolo se descinde repede si fara substantial efort pe terasele cascadate din locul botezat plastic Fruntea Gropitei. Numeroase urme de cervide si acolo, mai ales in preajma afundei doline cu arcada, in jurul careia se observa vizuini de vulpi sau jderi iar intr-un stejar, protejati de umiditate, mai bine de o duzina de clenceri atarnati de ramuri.
Soarele moaie solul argilos al ingustelor holde. Un zid dolomitic pitoresc flancheaza ingusta lunca din malul drept al Lapusului. Mai inspre amonte este fosta galerie de prospectare a I.P.E.G. Maramures in care au fost gasite zacaminte de dolomite si imediat dupa aceea, spre E-NE, sisturile cristaline negricios- dure ale Raului.
Claile neduse in sat, coltul abia dat al ierbii, gulerele inguste de nea, cativa ienuperi, un pin, paraiele scurse dinspre Peteritea spre N, finalizate cu cascade si draperii de gheata inalte de pana la 3 metri, proiectia umbrelor tanarului faget confera dupa-amiezei un farmec aparte.
Exista, insa, acolo o capcana, la podul de pe valea Arinului. Printr-un larg ocol al teraselor Fruntii Gropitei se ajunge intr-un loc unde o ciuta sau caprioara a fost ucisa si hacuita, descinzand apoi in Groape.
De acolo se poate panorama peste Valea Mare spre vatra razletita a satului, biserica si Fata Groapelor taiata oblic de alba curea a drumului pietros ce suie spre Picioru Maschii si in Preluca Veche.
In apropiere de gospodaria familiei Florian, se observa o troita rosie-visinie, cu doua cruci vopsite-n rosu, atarnand de bratul orizontal, animate si torsionate de orice adiere, precum tibetanele locuri de popas si rugaciune.
De-acolo se urmeaza directia NE, pe o ulita noroioasa, unde se pot admira case traditionale dar si vaste panorame spre casele si gospodariile pitite prin livezi, pe la ora 15 circuitul incheindu-se la intrarea in Groape.
Evadarea din talvegul vaii Arinului catre Razoare se face extrem de dificil din cauza nametilor. Pe culmea ce separa bazinul vaii Arinului de valea Hingheiului ne-am regrupat, i-am mai multumit o data salvatorului Marcel Florian si am pornit spre casa, traversand paraul Carligaturilor si parcurgand cei circa 5 km ce ne-au mai ramas pana-n Razoare pe carosabilul acoperit in grade diferite cu nea in prima parte, apoi uscat si curat.
Ne-am mai oprit o singura data prin centrul satului Razoare (15,30 h) deoarece soarele punea-n valoare o extraordinara fresca rustic traditionala pe dealurile satului, o casuta albastra ultramarin sugerandu-ne o nespusa poezie iar pe la ora 17, un nou traseu turistic deosebit devenise pentru noi o calda si frumoasa amintire.
Foto: Cascada de pe valea Branistei, Ochiul si Fruntea Gropitei (C) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
