Rt 59 din 19 12 09 cu A.Stefanoiu, Brena si eu
Superbele armonii ale Simfoniei 41 –Jupiter, apoi acelea ale Simfoniei 40 de W.A.Mozart umanizeaza si… dezmortesc, dupa ce tocmai am revenit dintr-o scurta preumblare turistica facuta cu A. Stefanoiu si Brena, pe gerul si vaga fulguiala din mijloc de decembrie, in lunca Somesului cu putin in aval de podul de la Ardusat, in Ariesu de Camp.
Vezi GALERIE FOTO
O evadare “din barlog” era obligatorie azi, cu toate ca afara dimineata erau –9 C, cerul cernit, iar fulgii valsau flegmatic pentru a se asterne-n cele din urma pe plapuma imaculata de nea nu mai groasa de un muieresc lat de palma.
Impresionanta silueta a batranului arbore Sequoia giganthea
Ideea de a prospecta frumusetile turistice inedite, peisagistice si antropice ale unui sat maramuresan de ses situat pe valea Somesului pe la limita depresiunii Baii Mari cu fruntariile estice ale Tarii Codrului, mi-a nazarit in aceasta dimineata, aspirand sa umblu intr-o noua si putin stiuta de noi zona, fiind convins ca macar din punct de vedere fotografic acest demers nu avea sa fie unul in paguba.
Am pornit din Baia Mare spre Recea-Lapusel-Hideaga-Coltirea-Ariesu de Camp abia pe la ora 10.30, visand cu ochii deschisi (utopico-aiuristic) ca soarele sa-si faca la un moment dat aparitia. M-am gandit initial sa facem o prima oprire cu putin inainte de podul rutier de peste raul Lapus, la Lapusel, de acolo urmand sa ne plimbam pe malul geografic drept al raului pana la podul de fier CFR.
Am admirat salciile marete, cursul linistit treptat impresurat de albele gheturi, nu in ultimul rand minunata priveliste estica, spre dambul comunei Recea si grafica gospodariilor sale dominate de impunatoarea biserica si-n final dantelaria arcuirilor de otel a podului negricios.
Am renuntat din pricina traficului alert si lipsa unui loc prielnic de parcare, continuand pe directia Ardusat pana inainte de podul de peste raul Somes de unde am putut admira din nou impresionanta silueta, aducand unui ciudat obelisc, a batranului arbore Sequoia giganthea trecut de doua veacuri si jumatate.
Am luat-o apoi la dreapta, paralel cu malul drept al Somesului, oprind din nou, in plin camp, pentru a admira minunata panorama a Ariesului de Camp pudrat cu nea si strans grupat in jurul bisericii cu turla bulbucat-argintie.
Instantanee – murgul cu strut sangeriu si stolul de rate salbatice
Am parcat la carciuma din buricul satului pentru a imortaliza chipul unui frumos murg cu strut sangeriu, maiestrit din fire molatece de melana. Stapanul bidiviului (aburit probabil bahic) intrebat de noi, ne-a spus ca pentru a ajunge la raul Somes, mai apoi la confluenta acestuia cu raul Lapus, am avea de facut la stanga pe prima ulita si pe urma mereu la stanga, circa 2,5 km.
Luand-o la stanga, dupa circa 100 m am ajuns la ultima casa, iar de acolo, dupa cel mult alti 150 –200 m, la horincia (inchisa) de pe malul drept al Somesului, intre timp descoperind cateva tablouri picturale hibernale demne de o acuarela ori un reusit pastel.
Nici prin minte nu ne-a trecut ca in dosul horinciei, dincolo de malul abrupt si inalt de vreo trei metri, huzurea, hranindu-se-ntr-un mic golf, un stol de vreo 40-50 de rate salbatice cu masculii albastri si gulerati cu alb si femele pestrit-maronii care au zbughit-o precipitat, in trei derutante grupuri si cu iurese zbateri de de aripi, la inoportuna noastra ivire.
Panorame…
Initial, am decis sa aruncam o privire in aval de horincie, prospectand malul Somesului pana la apropiata confluenta cu modesta vale Ariesel, ce curge dinspre SV. Neexistand o posibilitate de traversare a albiei acesteia (podul e in sat, la 50 m inainte de biserica) ne-am continuat deplasarea in amontele malului geografic drept pe o poteca pescareasca ingusta, dupa abia vreun kilometru reusind sa cobor pe malul apei pentru a trage cateva panorame raului pe care pluteau cele dintai zapoare alb-verzui ale acestei ierni, visandu-se sarmanele de ele niste grandioase si amenintatoare iceberguri.
Impresionanta deplin tacuta glisare a apei cu reflexe de clestar trada insa forta nebanuita a Somesului. Poteca noastra parea a fi decupata nu printre trunchiurile rugos-ocru-maronii ale salciilor si densele tulpini uscate, rupandu-se zgomotos la fiecare calcatura de bocanc, a topinamburilor si stufarisului, ci printr-o ireal ninsa jungla tropicala ce ne-a lasat nicio sansa estimarii clipei iesirii din acest labirint.
Pe malul stang, in hotarul Bozantei si Merisorului adica, un gros guler de topinamburi si stuf preceda intinsele holde de porumb bej-ocru cu cocenii nerecoltati, constituind tinta turmelor tot mai imputinate de mioare sibiene aflate pe aici in ciclica transhumanta.
Deasupra lor, punctand parca stranietatea, pluteau alternativ ciori ori stancute. Un starc alb se inalta de pe o limba aluvionara cu ample, dar neauzibile, batai de aripi aducand unei miscari de balet.
Imagini desprinse dintr-un film SF
Era tot mai evident ca o continuare inspre amonte ne va conduce spre podul de la Ardusat si nicidecum spre confluenta cu Lapusul, motiv pentru care am taiat-o scurt spre vest, prinzand potecuta ce acompania un batran gard viu de salcii cu ravasite coroane punkiste, traversand o ograda cu livada tanara de pruni si iesind la o sura din care se auzea zumzetul monoton al unei rasnite electrice pentru porumb.in curte, Brena starni potaia–santinela, dand astfel de veste gazdei ce ne-a iesit in intampinare.
Barbatul amabil ne orienta corect spre biserica si-n continuare spre SE-E, catre confluenta Somes-Lapus vizata de noi si estimata (eronat si de aceasta data) la circa 350 m.
Aceeasi imagine de sat pustiu (cu toate gospodariile sale ingrijite, majoritatea noi, arar putand vedea cate un hambar pentru porumb, un grajd ori sura veche sau un cotet traditional pentru porci) desprins parca dintr-un contemporan film SF ori horror hitchcockian, doar ciopoarele de gaini aciuate pe la portile surilor ori usa grajdurilor si potaile ce ne latrau vehement ne schimbau uneori impresia.
Neguri, infinit cenusiu si o vaga fulguiala, ca de basm, grafica-n alb-negru a livezilor de pruni, monumentale salcii cu coroane imense, alteori soldateste aliniate, cu trupurile gaunoase si contorsionate, deasupra cu de multa vreme netaiate ramuri lungi si netede, numai bune pentru cozi de lopeti, cazmale si greble.
De la biserica am cotit la stanga apoi, indrumati de un alt tanar localnic plin de solicitudine, acolo unde un drum o ia rectiliniu la SE prin lunca, un altul orientandu-se la stanga lui direct spre malul Somesului, am purces la stanga.
Drumul nostru ingust de carute se orienta la N printre holdele de porumb, ajungand dupa circa 200 metri la Somes, dupa care il acompania pe malul drept printre holde necultivate in vara abia trecuta si acaparate de balarii fotogenice datorita decoratiunilor efemere pufoase, fragile si alb-imaculate.
Cu siguranta ca am facut peste 1,5-2 km pe mal, in ultima parte direct pe o mai mult ipotetica poteca pescareasca decupata-n luxuriantul hatis uscat de balarii inalte de mai bine de trei metri, sperand sa vedem la un moment dat insula ce tradeaza confluenta raului Lapus cu raul Somes in dreptul satului Bozanta dar…inafara deranjarii altor trei stoluri de vreo suta de rate salbatice care o zbughira maiestre spre cenusiile zari nu am vazut nimic.
Fauna cinegetica inspre Ariesu de Camp
La un moment dat, deplasarea ni s-a parut a fi devenit una sado-masochista, motiv pentru care am suit dinspre mal pe terasa aluvionara din dreapta, iesind intr-o holda arata, moale si clisoasa, mai apoi intr-alta cultivata din toamna cu grau.
Spre E-NE s-a ivit Bozanta, la SV localitatea Coltirea si foarte aproape de noi o turma de mioare sibiene-n transhumanta, pazita de niste voinici si latosi caini ciobanesti mioritici si carpatini.
Atunci am decis sa renuntam (nevazand la orizont presupusa linie rectilinie a salciilor, care ar trebui sa acompanieze malul geografic stang a Lapusului pana la apropiata confluenta cu raul Somes, lasand totul pe alta data (pentru o abordare dinspre Tautii Magheraus-Bozanta).
Ne-am intors spre Ariesu de Camp pe o cale nitel diferita, soarele chior ca la eclipsa amagindu-ne cu ipotetica-i aparitie si dorita straluminare a peisajului imaculat si pur. Asta s-a dovedit a constitui o fericita sansa pentru noi fiindca, trecand pe langa alte porumbisti fosnitoare, am starnit mai intai opt fazani, masculi si femele ce s-au ridicat zburatacind violent-greoi de la tainul bogat de boabe aurii, mai apoi un alt mascul, solitar, si sa mai zici ca nu colcaie fauna cinegetica prin Romania !?
Treptat, am revenit la ulita satului pe care, orientandu-ne spre biserica si-apoi la dreapta, spre carciuma abia lacatuita, ne-am inchis cercul dupa circa 31/2 ore de desfatare imagistica 100 % demna de linistea, taina si spiritul apropiatei sarbatori a Craciunului.
Ne-am imbarcat, pornind spre Baia Mare si ajungand la marginea orasului am vazut inciudati soarele scotandu-si pal-auriile raze mangaietoare, oricum prea tarziu, sperand insa ca macar in tura programata pentru duminica sa ne binecuvanteze cu divina-i prezenta, slabe sperante insa.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
