Vezi GALERIE FOTO
Dupa o prelungita vara torida, „frustrata” de necesarele precipitatii, toamna isi reintra in drepturi si pe Dealul Pietris, in Poiana Soarelui. Totul pare ars, uscat toaca. Doar codrii de foioase pastelati genereaza o binevenita nota de culoare si optimism.
La Poarta Pintii – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Iesim repede in fostul drum de TAF, care acompaniaza o vreme malul geografic drept. In doar trei ani, lastarisul de fag a astupat culoarul drumului de TAF, motiv pentru care, dand de o poteca pastorala, suim la stanga, intrand pe drumul de TAF, care se angajeaza pe abruptul nordic al dealului Magureniului, pe deasupra cascadei Babei si Pietrei lui Avram. Coboram in serpentine spectaculoase pana la fosta cariera si mina de dolomite Magureni. Parasim drumul de TAF si o luam spre stanga, spre Culmea Preluca parcursa inspre dealul Magureniului de un fost drum de carute. Aici dam peste un caraus din Preluca Veche-Valea Arinului care ne confirma ca ne aflam pe drumul cel bun.
Spre E, vedem chelia cu pajiste ocru-bej si relee GSM a dealului Pietris, iar la dreapta sa satul Borcut. Galben-auriurile-ruginii-sangerii ale huciului tanar de fag intercalat cu mesetcanis ne incanta. Suim spre Culmea Preluca, prin „salba” de poieni cu drum de carute, prin care am urcat cu ortacii in aprilie 2006. Vedem la S-E satul Cufoaia, iar spre N-E satra lui Pintea. Pacla persistenta impiedica panoramarea spre culmea principala a muntilor Lapusului, Hudinului, Tiblesului insa, spre S, deslusim Culmea Breze, cu varful Breze si Alunis si continuare sa spre Magura Magoajei…Manastirea Dealu Mare si dealul Coroieniului.
Livezile de prun – faima Tarii Prelucilor
Drumul de carute o ia la stanga, iar noi suim direct pe o varianta a acestuia spre varful dealului Magureni (795 m) . Ne deplasam de-acum prin pajistea extrem de arida presarata cu grohote dolomitice bej-sure si punctata de exemplare scunde de Euforbia, un fel de imortele salbatice curtate de stoluri zglobii de sticleti, arare paralute alb-roz, vulturici galbene torpilate de seceta, frumoase totusi desi scunde gentiene albastre-violacee, rari ienuperi aplatizati ca niste perne, ce amintesc de minunatii bonsai niponi, macesi si rare tufe de paducel si porumbele.
Briza rece incepe sa „rascheteze” Culmea Preluca, dar asta ajuta la treptata degajare a boltei cerului, pe care se ivesc razlete pete de azuriu. La dreapta, fagetul matur galben – auriu sau ruginiu, la stanga, spre zona superioara a Razoarelor si Groapelor, pajisti naturale si totodata mici ordonate si pitoresti livezi de pruni, faima tarii Prelucilor si a horincii.
Tot aici apar cateva gospodarii razlete de varat si salase de animale. Treptat, dincolo de acestea spre S – SV, se contureaza culmea dealului Vimei, iar la extremitatea sa de V, inconfundabila Rapa Vimei, in timp ce la N prinde contur vatra comunei Vima Mica, punctata de biserica cu turla argintie. Platformele betonate reduse, doua sonde de prospectiuni geologice forate odinioara de catre IPEG Maramures. La dreapta, se profileaza o poiana rectangulara orientata spre paraul Morii si-n fundal, culmea dealului Florii.
O luam intr-acolo, spre liziera, remarcand pe fagii maturi marcajul silvic (banda rosie si galbena), de culme. Poarta lui Pintea, un frumos portal dolomitic, drapat cu ferigute pe abruptul vestic, apare in dreapta. La stanga, o stancarie- punct de belvedere permite panoramarea spre Satra Pintii, Fanate, Ciocotis, Cernesti, Magureni, Rusor si, cu toate ca e ceata si innorat, imaginea aeriana e una deosebita .
Spectacol cromatic pe dealul Paltinu
Doarece intentionam sa parcurgem integral dealul Magureniului spre V, pentru a descinde in valea Arinului ,coborand abrupta Fata Iederii, nu zabovim prea mult la Poarta Pintii. Strabatem aproximativ un kilometru jumate de culme arida si cu pajiste arsa de secete si punctata de grohote. De la buza superioara a Fetei Iederii, se deschide o impresionanta aeriana spreValea Arinului, cu salba putinelor sale gospodarii, un destul de mare si nestiut de noi pana acum helesteu elipsoidal, iar alaturi de el un stravechi grajd cu sarpanta de paie, ca o cusma, inspre V, pe un afluent modest al Vaii Arinului, un alt helesteu, mai mic.
Deasupra helesteului, spre Preluca Veche, zona bisericii greco-catolice, continua fotogenicele terasari cu holde inguste, fanate naturale, trifoisti sau livezi de pruni si meri, peste toate ivindu-se la fel de terasata culme rotunjita si cu radio-relee a dealului Paltinu. Sangerii, cu frunzisul rosu intunecat, ciresii,.cu frunzis auriul nucilor si policromia portocaliu ori rosu inflacarat, galben calda a fagetului, toate inviorate de soarele care razbate printre nori dupa-amiaza, ne rasplatesc deplin privirea. In Valea Arinului, ne surprinde recolta teribila de mere, de regula soiuri clasice, traditionale, prune, nuci, florile dinaintea caselor, spalierii cu struguri.
O luam pe ulita catunului (care tine de Preluca Veche) spre N, dincolo de cumpana apelor, coboram spre Magureni, avand in stanga paraul Morii si piciorul estic al dealului Florii din Culmea Preluca. Intram in Magureni, deviind imediat la dreapta, acolo unde se termina asfaltul foarte recent turnat. O vreme scurta mergem pe un drum pietruit, ajungand la doua prospere gospodarii, una cu santier de constructii in lucru si cu mentiunea “privat”, dublata de doi fiorosi caini. Dibuim un drum vechi, pietruit, suind pe sub liziera pana la fosta cariera si mina de dolomite, urmand sa traversam valea Babei si sa suim pe drumul costis, spre Poiana Soarelui II, la masina.
Soarele scalda treptat, feeric, depresiunea Magureniului, Rusorului si Cernestiului, doar satra Pintii si-ndaratul sau culmea muntilor Lapusului persista in neguri. Dupa cinci ore de la plecare si circa 10-11 km de traseu, incheiem circuitul cu vizitarea, in plin soare si caldura varatica, a sculpturilor din Poiana Soarelui II, iar in jurul orei 16 ajungem in Baia Mare (pleostita si mohorata).
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
