Vezi GALERIE FOTO
Sambata, 15 ianuarie, o vreme de-a dreptul odioasa, cetoasa si ploioasa, motiv firesc pentru a-mi declina interesul pentru tradtionala tura omagiala eminesciana pe Dealul Comja, de aceasta data propusa de catre D.Istvan cu debut din Sabisa si un parcurs in continuare in amontele varfului Rodinii, valea Bradului, culmea Dealului Inalt. Duminica 16 ianuarie, timp insorit in cateva ferestre de peste zi, temperatura intre 9-11 Celsius, dar …ortacii si-au declinat, la randu-le, interesul pentru tura propusa de mine in Galgau Almasului, de la Gradina Zmeilor si Pe Pietre la babele si testoasa zburatoare de pe valea Tireacului.
Marti, ce rasarit magnific de soare si ce zi insorita dar… serviciul inainte de toate ! Miercuri ceata densa, umiditate excesiva si… un nenorocit de polei in timp ce rulam (cu treburi de serviciu) pe asfaltul gaunos spre Targu Lapus.
Primii ghiocei…
Din pricina negurilor si a luminii chioare, abia am putut trage niste cadre cu Lapusul umflat si apele verzi smarald, cu malurile crunt poluate menajer, pe urma cu greu am dat de Taul lui Tuli, desi l-am vizitat adesea in anii anteriori, niciodata insa iarna.
A picat asadar si proiectul de reinvestigare turistica a debutului Defileului Lapusului dinspre Razoare catre Groape, de la cea dintai insula ce-i despletea fotogenic apele, pana la prima, minunata bucla in U (din cele patru) de la Ochiul Gropitei.
Apoi a inceput sa burniteze, oferind astfel un nemaipomenit de bun pretext pentru drumari ca sa inceapa plombarile soselei ciuruita intre Carbunar-Dumbravita-Grosi. Joi dimineata, ningea-n prostie, viscolit-umed. Oare o fi sosit cu adevarat iarna ? Om trai si om vide, vorba morosenilor ! Cert este faptul ca ghioceii gingasi, suavi, au inflorit deja in fata casei noastre parintesti.
In 2007, pe 15 aprilie, in Duminica Tomii (vezi Rt 22/2007) impreuna cu Jancsi Moldovan, Misu Ghetie si Brena am facut un interesant si strasnic traseu turistic inceput in Golful Vaii Romanilor, peste varful Ostra si Tocastru, spre varful Ulmoasa-Poiana Seituri si, in final, catre varful Bagnau, deviind la dreapta-n jos spre valea Seicini, desi modesta ca debit fiind foarte spectaculoasa datorita salbaticiei sale, talvegului constituit dintr-un pat andezitic compact, ca o lunga si alungit – sinuoasa pe sute de metri covata taiata de secularele galerii miniere empiric practicate cu tancusul, ciocanul, tarnacopul si lopata in rocile mineralizat-vulcanice dure, cuartitele hidrotermale fiind frecvent vizibile.
Pe valea Pistruia Mica, spre varful Frasineasa 
Imediat dupa 1990, impreuna cu Papa (aflat pe la 70 de primaveri) si cu Misu Ghetie, am suit prima oara iarna, intr-o zi insorit-feerica, dar cu o nea inghetata cu grosimea de 40-60 cm, din Firiza, gura vaii Valinelor, spre varful Jolob (741 m alt., pe o harta mai recenta a acelorasi autori I. Pop si D. Istvan aparand cu numele varful Firiza), Poiana Jolob, Poiana Seituri, Poiana Urzicii, revenind pe o culme estica a varful Jolob spre Pensiunea Caprioara.
Prin Poiana Seituri am trecut insa si altadata, atunci cand am parcurs cu o trupa a Clubului de Speologie Montana din Baia Mare lungul traseu inceput in Blidari, langa Pastravaria Pistruia, suind pe valea Pistruia Mica spre varful Frasineasa (vechi marcaj turistic triunghi rosu care in final ducea prin varful Soci la banda rosie de creata principala catre varful Siganu ssi Pietroasa), dupa care am virat pe culmea sudica la stanga, continuand peste varful Bagnau, pe la E-SE de varful Ulmoasa catre varful Tocastru, de unde am coborat spre Golful Vaii Romane, ocolind larg pe la V-SV varful Ostra.
Acum, scopul deplasarii turistice era nitel diferit, prin alaturarea echipei noastre a unui iscusit cameraman de la eMaramures – Trustul Inserv Media Baia Mare cu care intentionam sa realizam un film turistic TV pilot.
Am trecut la studiul prognozei meteo (care anunta pentru sambata -7 C, cer partial acoperit, temperatura avand sa creasca spre ora 14 pana la -3 C, dupa ce in prealabil a nins aproape trei zile la rand) si convocarea echipei pentru ora 8 dimineata.
Reverii foto-video 
Am trecut pe la locurile de imbarcare, luand pe rand ortacii si pornind spre Firiza. Cer inchis, fulguia usor, iar temperatura era in jur de 0-2 C. Am parcat la coada lacului de acumulare Firiza, in dreptul Pensiunii Caprioara, dupa care ne-am luat rucsacii (din fericire Bujor C. lasandu-si din start trepiedul greu , imposibil de carat in spate, nici in mainile necesare filmarii si, in traseu, la utilizarea betelor de trekking) si am atacat ulita apropiata, din stanga soselei, urmarind inspre amonte modesta, dar pitoreasca, valea Valinelor.
Mi-am spus-o de prima data cand m-am aflat pe-acolo, cu certitudine casutele de vacanta si cabanutele turistice, insirate preponderent in flancul geografic stang al acestei vai, sunt dintre cele mai cochete si cu bun gust din intregul sutelor existente in imprejurimile Baii Mari.
Versantii apropiati, impaduriti cu foioase si pe alocuri cu proaspat ninse insule plantate cu conifere, mica fosta cariera de andezite, valea cu ape cristaline, pe alocuri covetile brun-ruginii, ori vanat-cenusii, din andezite alterate, culmile vestice ferestruite de confluentele paraie ce constituiau apoi valea Valinelor creeaza o destinatie turistica incantatoare si un serios motiv pentru a ne pierde-n neavenite reverii foto-video.
Nu peste mult, intorcand privirile in urma, au aparut versantii impadurit – etajati aferenti Ignisului Vest care suia pe valea Slipului si Culmea Comorilor spre Ticlazau, Turnul lui Pintea si in final la releele de pe varful Ignis.
Acolo doar chiciura a drapat in alb-argintiu padurea, aceasta avand sa lipseasca insa pe tot traseul ales de noi, expus E-SE. Avand cu noi doua diferite harti turistice (din 2005 si 2009, una din seria Gutinul turistic-zona turistica Baia Mare -Tautii Maghreaus) le-am studiat, stabilind parcursul integral propus pentru aceasta zi.
Am trecut puntea-bustean peste valea Valinelor indreptandu-ne-n amontele sau, ajungand repede la un pod. Surile, fanarele din poienile apropiate ori cele treptat vizibile pe masura cresterii altitudinii pracursului traseului, oferea interesante subiecte amatorilor de traditional.
La cascada Valtori
Aici o lua spre dreapta si-n sus un fost drum de caruta/TAF pe care aveam sa-l urmam dupa ce in prealabil aveam sa vizitam, cu totii in premiera, apropiata cascada Valtori.
La podul de beton conflueaza trei paraie, cel din mijloc acompaniat spre V de un drumeag de caruta. Noi aveam sa continuam in amontele paraului cu debitul cel mai mare ( din stanga) admirand un fanar, mai apoi ocolind pe langa gardul din dreapta o mica proprietate cu o ciuperca picnicareasca.
O poteca ingusta pe curba de nivel avea sa ne conduca, pe malul geografic stang al paraului, la apropiata cascada Valtori care, multumita precipitatiilor din ultima saptamana, avea un debit consistent, iar suvoiul de apa, ca un stergar alb-inspumat, arata extraordinar.
Paraul si-a taiat cursul afund printre stratificatele roci vulcanice dur-intunecate, pe alocuri decorate cu superbe siraguri de perle si sloiuri de gheata, zona prezentandu-se ca o iesire din niste spectaculoase, veritabile, chei.
Am admirat caderea vijelioasa atat de pe un promontoriu stancos NE, cat si dedesubtul ei, de pe cursul accidentatului parau blocat pe alocuri cu doboraturi de vant. Era ora 9,20 iar ca reper orientativ aveam apropiata borna silvica (Bs) III/229.
Am revenit la podul de beton si confluenta celor trei paraie, dupa ce in prealabil am deviat putin spre o poienita din stanga potecii, de acolo avand o minunata belvedere catre urmatorul nostru obiectiv, fosta gospodarie munteneasca solitara, un fel de cuib de vulturi cu o prima, incantatoare, priveliste plonjanta spre lacul Firiza si valea Valinelor.
Se pare ca locul a fost cumparat, azi avand rostul de casuta de vacanta. Am suit spre ea pe drumul cu panta accentuata flancat de stive frumos ninse de meteri de lemne pentru foc, avand de-acolo o prima perspectiva spre vf. Ostra (825 m alt).
Puieti de molid in forma de “PACE”
Timpul alerga realmente, iar noi nu am facut nici un sfert din traseu, dar am tocat un ceas si jumatate. Soarele s-a ivit chior-amagitor deasupra lacului Firiza, pentru scurta vreme, in timp ce am popsit in poienita cu casuta dotata cu o sura-magazie de lemne si cotet pentru porc si oratanii, ingenios construita din lobe de stejar imbinate-n coada de randunica, partial placata cu solzi de dranita roscati, patinati de vreme.
Aici ne-am dres cu cate o jumatate de portocala in timp ce, in apropierea unui izvor modest, pe un versant inclinat, am dat cu privirile de cuvantul PACE , inscriptionat prin plantarea de mici si densi puieti de molid.
M-am gandit ca autorul va fi fiind vreun nostalgic desuet al perioadei hippie & power-flower si-al protestelor contra razboiului dus de americani in Vietnam. Sub inscris, o puzderie de mici conifere menite sa consolideze versantul decorandu-l eco in acelasi timp. Admirabil!
O punte scurta din barne salta peste debutul paraiasului sub ciurgau, continuand cu o poteca ascendenta barata de o apropiata poarta din rude de lemn. La stanga era tanara plantatie de pini.
Prin liziera de mesteceni…
Am continuat pe poteca spre E-NE, dupa care am suit la stanga pe versantul abrupt, acoperit cu nea, frunzis umed si alunecos, dand in poteca de culme orientata spre V pe care am urmat-o.
Culmea era marcata silvic cu benzi galbene verticale (ale ocolului silvic municipal). Nu peste mult timp am cotit-o scurt spre N, ajungand la o poiana mica, foarte inclinata, cu coliba pastorala, loc de popas cu masa si boci de lemn frumos ninsi, pe post de scaune si izvor (reper de orientare Bs III/231).
Poteca o lua acolo spre E-NE, dar la atingerea piciorului culmii am schimbat din nou directia, suind accentuat spre V, descinzand repede intr-o poienita cu lastaris de mesteacan si loza de unde, in afara unei panorame mult extinse asupra lacului Firiza si a unei portiuni a comunitatii rurale, puteam vedea insirate de la stanga spre dreapta (adica de la SE spre NV) varful Hijut, Hija (767 m alt), Stramba (839 m alt., cu Piatra soimilor) si varful Ostra ( o imensa claie ascutita si impadurita spre E-N-S-defrisata spre NV-V).
Subit au inceput sa apara rafalele inghetate de vant cu razleti fulgi de nea. Panta s-a accentuat treptat, culmea fiind denudata de zapada spulberata de vant si care a fost adunata in strat de pana la 30 cm grosime de-o parte si alta a ei.
Ne deplasam printr-o matura padure de foioase dominate de fag si gorun, doboraturile de vant produse dupa cumplita ninsoare din 10-12 octombrie 2009 care a surprins arborii cu frunzisul verde, partial pastelat, altfel bogat si intact, fiind deosebit de prezente, indeosebi pe cursul vaiugelor, in debutul cursurilor de paraie.
Pe alocuri s-au ivit urme proaspete de vulpi si mistreti. Varful Jolob trona deasupra noastra si usor in dreapta, poteca pastorala traditionala ocolindu-l in zona finala prin stanga, iesind intr-o sa din zona NE a Poienei Jolob.
Trei ore ne-au trebuit sa descindem acolo (era ora 11,20), asta fiindca Bujor C. filma metodic traseul si frumoasele peisaje intalnite. Stana din aceasta poiana a fost de fiecare data, cand am trecut pe-acolo ocupata si animata de behaitul oilor si a putinelor, obraznice, capre plus hamaitul agresiv al cainilor ciobanesti, acum insa deplin era pustie.
O frumoasa liziera de mesteceni se contura spre SV-V iar indaratul ei, departe si de la stanga la dreapta, se puteau admira varful Ostra, varful Plestioara (803 m alt.), cu poieni albe de nea, varful Tocastru ( 872 m alt.) si apoi varful Ulmoasa ( 900 m alt), de asemenea cu o mare poiana intinsa spre NE, cea rectangulara, abrupta si numai buna pentru pasionatii de schi de tura, aflandu-se pe piciorul sudic, invizibil din Poiana Jolob.
“Memento” pentru trecatori 
Am inceput traversarea poienii spre stana, trecand printre rarii si monumentalii fagi si carpeni din poiana, spre V, dincolo de profilul afundat al unui parau afluent a vaii Valinelor ivindu-se treptat Poiana Urzicii mai la dreapta si spre inaine si la stanga, marea Poiana Seituri punctata de siluetele rarilor molizi falnici precum si cele dense si tinere ale plantatiei de molid cu varsta estimata la cca 15-20 de ani.
Un cap sinistru de berbec cu coarnele rasucite trona intre cracile unui prun, simbolizand poate un fel de memento pentru neavenitii trecatori. Casoaia stanei, casariile, cotetul pentru porci, pasari, comarnicul, ghetele baciului abandonate-n pripa in fata usii vopsita, ca si fereastra cu solide obloane, in rosu sangeriu, staulele goale si ninse aducand a sobre gravuri, linistea deplina, subit sparta de vuietul indepartatului viscol ce genera o culoare cenusiu-fumarie cerului, totul avea un aer de un straniu si nefiresc pitoresc.
Am tinut mai departe culmea spre V, iesind din Poiana Jolob, intalnind Bs III/136 si din dreptul ei, privind spre SE, o nemaipomenita priveliste spre alba oglinda a lacului Firiza.
Poteca larga o cotea in curand prin stanga culmii ce suia spre Poiana Urzicii, trecea firul unui mic parau suind la stanga, pe sub falnicii molizi si cativa brazi, cu totii ramasi fara varfurile furate pentru a fi vandute odinioara ca pomi de Craciun, aflati acum in varii stadii de regenerare.
Popas la Poiana Seituri
Am cautat un culoar de deplasare prin, din ce in ce mai densa si consistenta, plantatie de molid deplasandu-ne spre SV apoi in sus, spre NV, iesind dupa patru ore in crestetul Poienii Seituri bantuita de rafalele de viscol.
Admirabile ni s-au parut acolo smocurile bej-lucioase de graminee uscate si violent zgaltaite de viscol, fagii uriasi, cu coroane grandioase si rotunjite, mestecenii tineri dinspre liziera sudica, pajistea scunda si bej-sura, de parul porcului (Nardus stricta), acoperita de neaua spulberata pe alocuri.
Aveam si un mare regret si anume acela ca Dinu P si Bujor. C. nu puteau admira, precum Ionica P. si cu mine in precedentele ture aici, imensa piramida a Ignisului care ar fi trebuit sa apara spre E-SE iar la N, varful Bagnau urmat de Frasineasa, apoi, in ultimul plan N-NV, varful Soci (1058 m alt) Tiganu si, in fine, varful Pietroasa ( 1200 m alt), respectiv la SV si de-aceasta data foarte aproape, varful Ulmoasa.
Viscolul ne alerga spre N, pe culmea Poienii Seituri trasata de un extrem de vag sleau de carute, Brena bucurandu-se nespus, nu doar fiindca acum iata, era-n rolul unei primadone de cinema, de fapt o canina dar, cel putin la fel de virginal-pura, replica a Angelinei Jolie, nu-i asa ?!
Ne-am facut scurtul popas in extremitatea nordica a Poienii Seituri, protejandu-ne relativ de muscatoarele rafalele de vant pitindu-ne umili indaratul unor trunchiuri groase de fag, dupa ce abia am depasit mica sa de la obarsia vaii Sf.Gheorge care va aflui spre stanga ( V), in valea Baita.
Un sandvis inghetat, o dusca de cacao fierbinte urmata de o alta cam rece de cafea si… hai mai departe, spre nord, lasand in dreapta un izvor pastoral strajuit de un urias fag, odinioara dotat cu insirate-n cascada valaua de lemn pentru adaparea turmelor de oi, intalnind Bs III/146 si, in dreapta ei, o prima capcana instalata acolo de silvici pentru atragerea distructivelor ipide, dusmanii de moarte ai coniferelor.
Aici fagetul se intercala superb cu mestecenii maturi, ansamblul amintind de neasemuitele picturi ale lui Shishkin iar mai apoi, cu un extraordinar molidis, unele exemplare avand aproximativ 80 cm diametru, altele, din nefericire, fiind atacate de rapacele ipide si uscindu-se pe picioare dupa prealabila exfoliere a scoartei.
Urmele nevazutilor mistreti
Mici insule de molidis spontan, cu exemplare de 40-120 cm inaltime, se afla in subetajul silvic al uriasilor cu coroane etern verzi-intunecate, ca o exemplara antiteza, sau o nedreapta concurentialitate, a generatiilor ce se nasc (doar ?) pentru… a muri oricum in cele din urma.
Am dat acolo de foarte recente treceri ale nevazutilor mistreti, de la urme lineare, la scurmaturi aprige dupa radacini, bulbi si larve satioase. Tineam de-acum culmea, deplasandu-ne pe un larg drumeag de caruta/TAF, mocirlos, frecvent cu balti partial ninse si inghetate, trecand succesiv pe langa bornele silvice III/ 143 si apoi III/ 149.
Acolo incepea suisul usor spre piciorul S al varfului Bagnau, noi luand-o la dreapta pe serpentinele scurte ale unui drum de TAF, in mare parte blocat de sinistrele doboraturi de vant, ne-am inceput coborarea care avea sa dureze aproximativ 45 de minute spre originile vaii Seicini.
Singurul reper util, neratabil pentru a nu cadea prada vaiugelor spurcate si paraielor accidentate blocate de sute de doboraturi de vant, il constituia acest sinuos-descendent drum de TAF, care la un moment dat trecea prin talvegul ingust si cu putina apa pe versantul din dreapta.
Am ajuns astfel la confluenta a vreo trei paraie si incipientul curs la vaii Seicini, pe malul sau drept remarcandu-se platforma si suportii din beton ale unei foste sonde pentru prospectiuni geologie care a apartinut defunctului I.P.E.G. Maramures-Baia Mare (forajul s-a facut probabil prin 1965 dupa estimarea lui Dinu P.).
Versantii stancosi se apropiau la circa trei metri si o vreme tinem albia-covata andezitic-compacta acoperita cu o imprevizibila glazura nenorocita de gheata, betele de trekking demonstrandu-si, nu doar aici, utilitatea, altfel am da-o sigur pe branci.
In stanga vaii, la circa 5 m, a aparut prima galerie seculara, partial blocata de o stalagmita cristalina de gheata, altele, ca niste hiperbolizati colti de rechin preistoric, se vedeau la capatul estic al galeriei ce masura poate vreo 7-8 m lungime.
Incercand sa-i admiram dinspre capatul estica, am constatat uimiti ca galeria de coasta, nu mai inalta de un metru si relativ stramta, dadea in palnia conica a unui put afund de 8-10 m, pe buza acestuia remarcandu-se mineralizarile filoniene stratificate.
Din put continua spre E galeria de coasta, prabusita insa cu toata roca foarte dura. O alta galerie se ivea ceva mai jos pe valea Seicini, in malul sau drept, urmau cateva mici foste halde, natural ecologizate partial, tradand alte galerii prabusite si in parte inundate, ultima lunga de circa 15 m ivindu-se mult mai jos, tot in dreapta drumului spalat de torente, mocirlos, cu numeroase ogase produse prin tractarea bustenilor. Am ajuns altfel spus in zona civilizatiei Firizei.
Speologii de la Clubul Montana Baia Mare au prospectat recent toate aceste galerii, completandu-si astfel bogatul material informativ destinat realizarii si publicarii unei vaste lucrari privind turismul speominier din bazinul multisecular (chiar multimilenar) al Baii Mari.
Spectaculoasa confluenta a vaii Seicini
In zona, putin mai spre N-NE, pe valea Rosie, existau de asemeni numeroase vestigii ale activitatii miniere dar si a unor vechi steampuri de prelucrare-extractie a aurului si argintului in special.
Valea Seicini capata incet consistenta si debit, albia largindu-se, covetile andezitice ruginii sau vanat-albastrii fiind din ce in ce mai mari, pe alocuri cu cristaline marmite si vioaie repezisuri sporovaitoare, iesind spre un apendice vestic al localitatii Firiza dupa ce am remarcat ultimele borne silvice III/152 , in dreptul unui gard si apoi Bs III /153.
La urmatoarea, mica dar spectaculoasa confluenta a vaii Seicini cu un parau cascadat afluind pe stancarii din dreapta, am vazut Bs II/149. Au aparut imediat primele gospodarii alternand cu casute de vacanta si bine dotate locuri fripturist-picnicaresti.
Drumul desfundat era flancat in dreapta de un gard viu de carpen, iar noi mai trebuia sa trecem o data prin albia spectaculoasa a vaii Seicini inainte de a sui usor, lasand in stanga un tanc stancos mineralizat-alterat brun-ruginiu, inviorat de cativa tineri pini spontani apoi am descins in asfaltul soselei ce continua spre Valea Neagra si Blidari.
Acolo am luat-o la dreapta, spre Pensiunea Caprioara, pentru ca dupa 8 1/2 ore de haladuiala incantatoare, fara soare dar si feriti de ger, in care estimam ca am parcurs 10-12 km cu o diferenta de nivel de vreo 400-450 m, sa ne incheiem ( la ora 16,30) mica aventura turistica, nu inainte insa de a imortaliza niste traditionale case muntenesti firizene si o frumoasa poarta de sura.
La ora 17.00, am ajuns in Baia Mare, cu mintea spre urmatorul proiect, cel putin la fel de incitant si poate si cu nitel soare, chiar daca unul cu dinti, sperand ca Bujor C. cameramanul, debutant turist montan, sa uite de muscular insidioasele-i crampe si sa ramana-n suflet si cuget doar cu frumusetile vazute peste zi si nemurite pe pelicula in cele 1 1/2 ceasuri de filmat efectiv.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
