 |
 |
Rt 33 din 12 09 2010
Vezi GALERIE FOTO
Prognoza meteo favorabila pentru zona Bologa-Aghiresu a fost un excelent pretext pentru a-mi continua turistica prospectare a acelei zone. Am aprofundat informatiile privind accesul auto si formatiunile lacustre, in special apeland la harta satelitara/ortofotoplanul si m-au consolat in plus amicii trupei Kirandulas din Floresti, Cluj-Napoca.
Duminica dimineata, la ora 6.30, am luat-o spre Surduc-Hida-Zimbor-Huedin-Bologa. Rasaritul superb s-a produs la ora 7.09, in timp ce coboram dinspre dealul Mesteacan spre Rastoci si valea Somesului invaluita in alb-dense neguri.
Stiam binisor zona, fiindca am batut-o adesea, metodic, cu bocancul si rucsacul in spate, dar nici pe departe nu pot vorbi de un sentiment de rutina, deoarece peisagistica generala, bisericile de lemn ori zidite din Rastoci, Letca, Lemniu, Cuciulat, Babeni, Lozna, Clit, perspectivele spre gresiile de la gura Vai Lesului, Stanu Clitului, cele din flancul stang al Somesului in apropiere de podul de la Ciocmani, fostele galerii de carbuni din zona Surduc si abriurile din gresii, panoramele largi desfasurate spre Poienita, Huda Ciocmanilor,Turbuta si Piscuiul Ronei, m-au fascinat de fiecare data, ca sa nu mai vorbesc de vaile si culmile gresoase ale Tihaului, Galgau Almasului cu acribie prospectate turistic in iarna-primavara 2009-2010.
Autumnala vestimentatie pastelata in galben
Regalul a continuat din Balan spre Racas, Sanmihaiu Almasului, Zimbor, locuri in care adesea am oprit pentru a vizita stravechile biserici de lemn, monumente istorice de sec. XVI-XVII sau am deviat spre E-SE dincolo de valea Almasului, spre nebanuitele vechi manastiri.
Chiar si varianta Zimbor-Cuzaplac-Huedin am parcurs-o nu o data, in vreo doua-trei randuri deviind spre Fildu de Sus pentru a admira capodopera arhitectonica a bisericii de lemn, alteori mergand sau revenind din Muntii Padurea Craiului, Bihor, Vladeasa.
Marginile soselei erau flancate de abia infloritii topinamburi galben-portocalii, alteori de trecutele deja flori de vetrice creata cu iz de crizantema. Negurile joase, pe alocuri sure si impenetrabile, alternau cu cele splendid insorite in care carpenii si salcamii si-au arborat deja autumnala vestimentatie pastelata in galben.
Nu te puteai lasa insa prada deplinei reverii fiindca vigilenta, politia e cu noi, de fapt radarul e cu noi, temperandu-i pe cei care calcau prea energic pedala acceleratiei pe tentanta, excelenta, sosea Huedin-Alesd-Oradea.
La Cetatea Bologa
Dintre voalurile de neguri, au inceput sa apara imensele cariere, iar o data ajuns in Bologa am virat la stanga, trecand podul peste modestul inca Cris Repede, indreptandu-ma spre centrul satului.
Am oprit in dreptul unui magazin satesc zidit din piatra. La nici 100 m, pe stanga drumului, era o biserica de asemenea construita din piatra, cu turla baroc-bulbucata din lemn.
S-a facut ora 9 si am parcurs din Baia Mare 149 km. Un drum ingust, bolovanos, taiat peste veacuri de rotile carutelor si copitele cailor, suia sustinut spre Cetatea Bologa.
In dreapta, curgea un modest paraias Hent flancat, precum vestigiile medievalei cetati, de frumosi frasini. Dupa vreo 10 minute la stanga, deasupra versantului stancos granodioritic, a aparut donjonul si o portiune de zid nord-vestic. Totul era in umbra deocamdata.
Cetatea Bologa este atestata documentar din 1319, in timp ce satul Bologa este atestat inca din 1304, initial numindu-se Resculum (arheologii au descoperit in zona Gradiste si urmele unui castru roman apartinand Garnizoanei Cohorta II-a Hispanica-datat 106 d.Ch. ), apoi Sebuswar.
La 1399, in baza tratatului de alianta incheiat intre regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg ( 1386-1437) si Mircea cel Batran (1355-1418), dupa batalia de la Rovine cu sultanul Baiazid, cetatea Bologa i-a fost data impreuna cu proprietatile aferente domnitorului roman, cu aceeasi ocazie Mircea cel Batran primind si Castelul Bran dar nu si proprietatile limitrofe.
Din drumul vechi se desprindea spre stanga o poteca ce ducea spre tuguiul cu pajiste verde otavita, acaparata de sutele de panze de paianjen ale cetatii.
Drumul suia si dincolo de cetate, flancat de un gard viu, spre gospodariile rare ce se iveau pe piemonturile estice ale Vladesei.
Donjonul, frumos zidit din piatra granodioritica cu aspect marmorat si mortar, era intact spre exterior, ca si o parte din zidul inalt, nord-vestic. Inafara frasinilor maturi care pareau a proteja secularele ziduri, curpenii, arbustii si preponderent balariile au invadat aparent inexpugnabila fortareata care ar fi trebuit sa fie distrusa prin explozie in sec. XVII consecutiv ordinului dat de sultan, distrugerea efectiva producand-o insa insurgentii lobonti care au luptat in Razboiul curutilor impotriva dominatiei habsburgice in sec. XVIII.
Nu erau prea multe de vazut si admirat acolo printre vestigiile cetatii, infloritoare cu siguranta in Evul Mediu. Impresionau insa zidurile groase cu ferestre si ambrazuri, absidele, firidele arcuite, din piatra.
Cel mai bine parea a fi fost conservat zidul nordic, un fragment nord-vestic si apoi o portiune sud-estica, prin golurile ferestrelor de-acolo si printre frasini vazandu-se in plonjeu biserica de piatra.
Pe drumul pieregresez am plonjat virtual in timpurile in care cetatea era plina de viata si activitati specifice, in care copitele cu potcoave otelite ale cailor ostenilor viteji muscau sec din roca dura ori trasurile cu raf de otel pe roti suiau trase din greu, purtandu-si pretioasele poveri nobiliare ori valoroasele provizii.
Animatie la cabana Leghia
Ora 9.30, eram gata de plecare mai departe fara a fi beneficiat de presupusa larga foto-panorama a Bologai insorita pe culmi si inecata-n dense neguri in lunca Crisului Repede. Inapoi spre Huedin si mai departe, spre Izvorul Crisului marcat de impozanta-i biserica transilvana alba, cu turla ascutita de lemn, eram atent la ivirea indicatorului rutier spre stanga, catre Leghia-Aghiresu.
Imediat s-a terminat boieria, fiindca asfaltul devenea gaunos-fracturat-hartopos, iar la coborarea in serpentine spre Cabana Leghia era desfundat, acoperit cu macadam denivelat.
Era ceva animatie turistica in pitorescul loc al cabanei agreat cu siguranta de catre picnicari, in rest nu-mi prea dadeam seama ce ai putea vedea si face pe-acolo.
Asfaltul precar revenea spre Leghia, iar la apropierea de Aghiresu era chiar bunicel. Mareata biserica din Leghiar dar tot cea evanghelica, de sec. XVI, din Aghiresu ,strategic amplasata pe crestetul unui deal, mi se parea mai frumoasa dar nici de aceasta data vestigiile Castelului Bocskai aflate in dreapta drumului nu ma tentau sa le vizitez, deoarece inafara lipsei oricarei griji si a invadarii de catre balarii nu prea puteai vedea altceva acolo.
Vastul papuris si paduricea tanara de salcam
Am continuat spre Aghiresu Fabrici (seara, ajuns acasa si telefonandu-i mamei mele, aveam sa aflu ca locuise acolo impreuna cu parintii, sora si fratele sau pe vremea in care bunicul meu matern a lucrat ca maistru minier la explatarile de carbuni bruni din zona, in timp ce altii se ocupau de valorificare zacamintelor de gips, caolin, nisipuri cuartoase).
M-am documentat mai atent, aveam la indemana printul color al ortofotoplanului fostei exploatari in cariera a nisipurilor cuartoase, caolinului si gispului si eram deplin convins ca de aceasta data voi vedea Laguna Albastra.
Din fata societatii Lafarge Gips (in loc sa merg spre Garbau) am cotit la stanga pe o portiune de drum catastrofala, am trecut calea ferata Cluj Napoca-Oradea, iar imediat am dat de drumul tehnologic betonat, cu largi rosturi de dilatare si numeroase praguri dure.
Am rulat atent, constatand ca pana la drumul de caruta desprins la stanga, acolo unde aparea un papuris vast si o padurice tanara de salcam, erau fix patru km.
Anterior intr-acolo am luat-o si am suit vreo 200 m pana in zona NV a vastei cariere, la o gatuita laguna, crezand ca am ajuns la Laguna Albastra.
Imediat dupa ce a aparut acest drum la stanga, betonul soselei tehnologice era devastat pe vreo 100 de m lungime si apoi din nou practicabil fara probleme.
La veritabila Laguna Albastra
Un alt drum se desprindea la stanga, spre niste foste constructii/silozuri etajate, blocat cu bariera. Imediat dupa aceea, drumul betonat o lua la stanga, suind in culme, coborand in final in satul Cornesti, spre inainte continuand o varianta pietruita ce ducea spre o alta zona administrativa a carierei.
La cinci km din Aghiresu Fabrici si la circa 50-60 m dupa devierea spre Cornesti, pe directia inainte, la dreapta apare o halda bej-sura intens spalata de averse si torentele consecutive (adica cu doar 1 km mai sus, spre SE, de unde gresisem data trecuta).
S-a facut ora 10,30 cand am abandonat masina (langa un taxi care adusese pescari) luand-o peste o rigola cu apa si brau lung de stuf la dreapta (SV).
Aveam versantii haldei la stanga si un codru tanar de salcami in dreapta iar dupa circa 200 metri ma aflam in zona NE a Lagunei Albastre. Am admirat-o ocolind-o pe malul N-NV-SV, beneficiind de izul proaspat-ravasitor lasat de trecerea unei turme de oi si capre, constatand ca-n preajma vetrelor picnicaresti de foc abunda dozele de cola, bere si PET-urile.
In coada SV a luciului frumos de apa, in mare parte tivit de stufaris si papuris, pescuiau cativa amatori, unii preferand, stiind probabil de ce, o zona restransa si rectangulara de jur imprejur ornata cu stuf si papuris dar si plauri.
Hidoasele caverne
Am continuat ocolirea frumoasei oglinzi de apa spre S-SE, in terasele intens spalate si erodate NV ale fostei cariere descoperind doua galerii miniere foarte putin afunde, in gips.
Spre S a aparut o imensa platforma umezita de averse, noroioasa, motiv pentru care am ocolit-o pe sub versantul din stanga in care rocile bej-ruginii lasau vederii filoane alb-argintii de gips friabil datorita alterarilor exogene.
Continuand spre E, zona a devenit ingrijorator-postcataclism, in primul rand pe acolo pe unde apele pluviale s-au drenat subteran in niste hidoase caverne a caror geneza nu eram in masura sa mi-o explic, mai ales atunci cand m-am aflat in fata unei uriase exploatari afunde-n terase, malul stang, cu aspect de hidoasa rapa al cuvetei, inalt de vreo 50-60 m, avand in baza succesive 7-8 guri de galerii de exploatare a gipsului, niciuna afunda, roca extrasa fiind transportata cu mijloace auto pe plaforma carierei si apoi spre Aghiresu Fabrici-Garbau-Cluj Napoca.
Nu credeam insa ca pot fi excluse formatiunile speologice natural formate, datorate infiltrarii in roca moale a apelor de suprafata. O laguna ingusta, cu ape verzui, in curs de formare, se ivi spre SE, o alta, neregulata, albastra intens si destul de mare, a devenit vizibila pe aceeasi directie dar la circa un km departare. In preajma sa pastea o mare turma de mioare (probabil oile apartinand cornestenilor).
Visand la o cuprinzatoare panoramare circulara, nu doar a perimetrului fostei cariere ci si spre eventualele alte oglinzi de apa de sorginte antropica (miniera) , piemonturile Vladesei si indeosebi a Lagunei Albastre, am escaladat spre NV terasele accidentate ale carierei, ajungand pe crestetul dealului inierbat, acaparat de paducei, tufe de porumbele, carpinis, macesi …dand cu privirile de cateva tinere si frumoase exemplare bej-pistruiate de Macrolepiota sp.
Temperatura a ajuns la circa 20 C , era soare, dar batea o briza rece, motiv pentru care cautarile vreunui alt exemplar de Coronella austriaca s-au soldat cu previzibilul esec.
Nu am vazut decat minuscule broscute verzi zburdand pe solul nud, cativa sticleti jucausi, ciori, cotofene si o gheonoaie. Am traversat crestetul dealului spre NV, ajungand deasupra Lagunei Albastre si…dincolo de aceasta, de braul padurii de salcam, drumul tehnologic si un alt brau de salcami, spre NV (la circa 1,5 km departare) am vazut zona inalta a carierei in care am umblat cu cateva zile-n urma crezand ca ma aflam pe langa Laguna Albastra, in dosul si la stanga ei desfasurandu-se codrul intins de goruni maturi.
Cu plasele doldora de galbiori
Coborarea la masina a presupus ceva experienta si intuitie turistica fiindca terasele s-au terminat adesea brusc cu faleze de 3-5-10 m inaltime si trebuie cautate fostele scurtcircuitari tehnologice dintre ele sau, alteori, malurile ravenelor afund spalate de torente in care incaltarile se afunda suficient pentru a preveni nedoritele derapaje.
Era ora amiezei, atelaje trase de cai suiau dinspre Aghiresu pe drumul catre Cornesti, in timp ce niste femei coborau dinspre padurea din apropierea fostei administratii a carierei cu plasele doldora de galbiori.
Avand obiectivele turistice propuse atinse, am intors catre Aghiresu Fabrici luand aminte la plopii cu frunze tremurat-argintii, alteori cu banuti rosii-sangerii sau portocalii, continuand spre Aghiresu-Petrindu-Cuzaplac…Jibou-Baia Mare ( 133 km, total circuit 330 km), oprind doar o singura data pentru a fotografia o ciurda de vite precedata de cativa simpatici magarusi atat de frecvent vizibili pe meleagurile salajene iar la ora 14,15 totul a devenit un recent trecut sau o noua amintire.
Am lasat deliberat pentru alta data prospectarea lacustrelor oferte peisagistice limitrofe Cornestiului si asta numai si numai de frica surprizelor neplacute ale carosabilului.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
