Rt 12 din 09 04 2010 -Izvorul Tamaduirii-cu D.Pascu, M.Ghetie, Fl.Chincea, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Au venit ploile-n weekend si scaderea temperaturii, pe alocuri chiar si furtunile cu descarcari electrice, rafale de vant si grindina. Ne-am propus chiar dinainte de Sfintele Pasti o iesire la stravechea Cetate a Ciceului despre care, dupa ce m-am documentat nitel am reusit sa aflu ca, intre 1203-1204, la Ciceu a existat o puternica cetate. Aceasta a fost stapanita o perioada de catre domnitori moldavi, de la Stefan cel Mare (1489 dupa unii istorici) la Petru Rares si pana la Alexandru Lapusneanu. Domeniile fostei cetati cuprindeau 63 de sate atestate documentar la inceputul sec. XIV (1332-1333). Pe aceste meleaguri au locuit daco-romanii, marturia constituind-o apropiatul Castru roman din Ilisua. Cetatea Ciceului ar fi fost donata de Matei Corvin, impreuna cu domeniile aferente (pe la 1467) lui Stefan cel Mare. La 1553, Ciceul a intrat sub dominatie habsurgica, satele din jur fiind donate nobililor refugiati din fata turcilor in Transilvania. In 1602, pe aici au trecut ostile generalului Basta, in 1661 zona comunei Uriu a fost devastata de navalirea turco-tatara, in 1704 trupele baronului austriac Tiege au ajuns in zona, in 1717 tatrii au pustiit zona, iar in 1830, a fost cumplita epidemie de holera.
Daca pentru colegii mei de drumetii aceasta iesire constituia o premiera absoluta, in ceea ce ne privea pe Brena si pe mine aveam sa ne aflam a treia oara acolo, dar eram convins ca ceva nou si inedit avea sa se intample, nu doar din perspectiva anotimpurilor si a starii vegetatiei specifica debutului primaverii, ceea ce nu-i defel insignifiant, lipsa frunzisului arborilor si arbustilor amplificand perspectivele vizuale.
Prima oara, in august 2006, m-am aflat intr-o etapa de documentare privind oferta turistica peisagistico – antropica bistriteano-nasaudeana si avand ca finalitate realizarea unui ghid turistic, complementar scopului evaluarii (pt. WWF DCP) conservarii si protejarii vailor sudice ale P.N.M. Rodnei.
Traversand tangential judetul Cluj, odata ajuns din Dej (pe DN 17 ) in Ciceu Mihaiesti, am deviat la stanga pentru a vizita pentru intaia data ruinele Cetatii Ciceu fara a sui insa pe crestetul Magurii Ciceului si fara a fi aflat in prelabil ca pe versantul SV al varfului Magurii ( neck eruptiv) se dezvolta pesteri de sorginte tectonica.
La 15 mai 2008 ( impreuna cu ortacii A. Stefanoiu, I.Pop si nelipsita Brena) am revenit in zona prospectand scrupulos la S-SV-V de pintenul stancos cu belvedere si restauratul turn de aparare aflat in partea E-SE a Dealului Ciceu Spanzului (care constituise probabil un strategic punct de observare medievala a luncii Somesului Mare) negasind cautata de noi pestera apoi, dupa un triangular telefonic purtat cu speologii D.Istvan si T.Tamas-am aflat ca aceasta e situata in abruptul stancos sudic al Magurii, adica la cca 300 m NV fata de localizarea eronat mentionata de catre altii.
Imediat dupa aceea am suit Dealul Magura, i-am traversat crestetul care ne contrariase teribil datorita framantarii reliefului sau ( de parca ar fi fost bombardat strasnic in cele doua conflagratii modiale), la acea data nerealizand faptul ca acolo nu erau pur si simplu niste palnii de sorginte antropica rezultate prin extragerea rocilor dure necesare constructiilor ori pietrelor de moara, ci era vorba de santuri si fragmente de fundatii din piatra, nefiind defel exclus ca acestea sa reprezinte de fapt vestigiile medievalei Cetati a Ciceului tinand cont de amploarea si suprafata mare pe care se extind.
Ulterior, am coborat (din prima sa dinspre varful Secaturile) spre S pe un valcel pana aproape la jumatate acestuia dupa care ( doar cu Ionica P. , A. Stefanoiu renuntand la aceasta etapa de turism sado-maso intreprins acrobatic peste grohote si saritori drapate cu muschi si arbusti teposi) am realizat un traverseu spre E, ajungand la trei din cele patru intrari ale pesterii cu dezvoltare dendritica.
Cuibul strajeresc medieval de aparare din Dealul Ciceu Spanzului
Am plecat din Baia Mare abia dupa ora 7.30, ratand astfel la mustata superbul rasarit al soarelui, deplasandu-ne pe ruta Dej-Ciceu Mihaiesti (98 km conf. GPS, pe o sosea cu adevarat europeana, recent reabilitata ) si de acolo la stanga spre Lelesti, pana in poiana de la poalele sudice ale dealului Secaturile (9,5 km de drum pietruit, cu sleauri, bolovanos ori mocirlos pe ultima sa portiune).
Dincolo de Lelesti, spre stanga, s-a desprins o prima varianta de drum pietruit conducand spre Ciceu Corabia, mai apoi in dreapta au aparut doua izolate gospodarii, una cu aspect de conac grofesc si o monumentala poarta cu doi stalpi de piatra decorati cu uriase sfere cioplite-n vulcanicele roci extrase din Dealul Magura.
Mai apoi, la stanga, a aparut o pensiune in curs de amenajare, iar dupa ea si catre stanga, ramificatia superioara a drumului pietruit conducand spre Ciceu Corabia, varianta din dreapta, cu vedere spre pintenul stancos si cuibul strajeresc medieval inexpugnabil de observare si aparare din Dealul Ciceu Spanzului- si abruptul Magurii avea sa ne conduca-n prima mare poiana (marcaj turistic invechit, triunghi galben) unde am oprit cu putin inainte de ora 10.
Ciudata ni s-a parut afluirea unui mare numar de berze dinspre lunca Somesului Mare spre versantii sudici ai Secaturilor si Magurii Ciceului, iar acolo, spectaculoasele valsari ale acestora pe termicele calde, asemanator unui celest carusel.
Spre dealul Ciceul Spanzului
Suind drumul pietruit din Ciceu Mihaiesti spre Lelesti am remarcat, la un moment dat, sageata indicatoare (cam stearsa, necesar a fi revopsita) spre poiana de la poalele varfului Secaturile (dreapta), lipsind cu desavarsire insa cealalta catre Ciceu Corabia (descendent stanga).
Iesind deasupra huciului de foioase, intr-o larga pajiste punctata de numerosi tineri mesteceni abia mijindu-si frunzele, in portiunea finala a drumului si in dreapta-sus s-a ivit semeata stanca cu turn de pe dealul Ciceul Spanzului (678 m alt.) in dosul (NE) caruia se aflau ruinele Cetatii Ciceului, iar la stanga ei (V-NV) abruptul vulcanoclastic al Magurii Ciceului.
O prima sa (prin care coborasem in mai 2008 catre grotele si Pestera Ciceului) separa spre NV Magura Ciceului (758 m alt. ) de varful Secaturile (800 m alt.), cu versantul sudic acoperit de gorunet compact, intercalat cu carpeni, paltini, ciresi salbatici si frecventi vreji vanjosi de curpeni) lasand vederii doar un foarte mic abrupt stancos bej-albicios pe alocuri, alteori brun-ruginiu.
Culmea impadurita care incepea cu Muncelu ( un varf cu crestet vulcanic bej-albicios, situat la NE de Ciceu Corabia) se leaga de varful Secaturile, continuand spre Magura si terminandu-se cu Ciceu Spanzului, fiind astfel orientata de la NV spre SE (conf. asist univ. Tudor Tamas) si avand o lungime totala de circa 5 km, fiind aproape liniara, cu latimea variind de la 100 la 500 m si alt. 784 m. in Dealul Magura.
Marcaje… dezorientative
Din poiana de sub Dealul Secaturile ( cu o cruce de lemn si o scena din beton, inexplicabil acoperita acum cu uriasi bolovani vulcanici) ne-am luat rucsacii pornind spre Dealul Ciceul Spanzului urmand fostul drum de caruta (SE) marcat recent cu ceva dorit probabil a fi absolut original mioritic, un fel de oval alb cu banda galbena la mijloc ( fiindca romanului nu-i place rigoarea si standardizarea in general, cu atat mai mult o astfel de ingradire a libertatilor turistice si atunci inventeaza noi simboluri ce li se par cel putin ciudate cunoscatorilor autohtoni ori de-aiurea, la asta adaugandu-se neconcordanta lor cu hartile turistice).
Am remarcat la tura din mai 2008 faptul ca aici marcajele sunt realmente excesive dar si neglijente, ele nefiind vizibile din ambele directii de deplasare, apoi intre poteca marcata triunghi galben si cea din stanga, situata putin mai sus, la 30-50 m, marcata cu banda galbena, distanta e atat de mica si destinatia finala identica, incat nimic nu justifica acest suplimentar marcaj… dezorientativ.
Parcurgand dinspre SE spre NV poteca marcata cu oval alb si banda galbena (!) am descoperit intre grohote doua izvoare cu apa, de obicei colmatate cu frunzis si mal apoi am constatat ca apare si marcajul cruce galbena, acesta disparand inspre NV, in dreptul unei limbi de grohote invadate de muschi.
Acolo o sageata si o cruce galbena indicau catre stanga -atentie (suind in dreapta, dupa parcurgerea in amonte a unui valcel abrupt cu o foarte vaga poteca, lunga de cca 80-100 m, ajungi la prima arcada a pesterii, a doua e la cativa metri inspre V iar o a treia, care comunica cu primele, la alti circa 8 m NV, o alta intrare in grota se afla si mai sus, inspre NV, separata de primele prin cateva valcele si limbi grohotoase, insa de aceasta data nu aveam ca obiectiv vizitarea pesterii).
„Lectia” de geologie
In padure ne-au atras atentia multimea de grohote de sorginte vulcanoclastica cu structuri gaunoase din cauza gazelor fierbinti inglobate in lave si racirii rapide a acestora imediat dupa eruptie.
In peretii Magurii, dar si ai stancariei Dealului Ciceul Spanzului, privind roca cu atentie mai ales in zonele unde foarte recent au avut loc clivaje pe fisuri urmate de prabusiri masive, am constatat ca acestea au mai degraba un aspect de tuff intercalat cu aglomerate sticloase sau cuartoase, culoarea acestora in spartura proaspata fiind bej-ocru, ceea ce probabil i-a facut pe unii nespecialisti sa considere ca ar fi vorba de gresii nisipoase.
Iata in continuare opinia lui Ica Giurgiu (speolog, reputat autor de monografii montane) si Tudor Tamas (asistent universitar geolog si pasionat speolog) referitor la geologia si speologia Magurii Ciceului :
-nucleul eruptiv de riodacite a penetrat masa de sedimentar, fenomenul constituind, pare-se, un ecou al eruptiilor neogene din Oas-Gutai care s-a resimtit pana aici; neavand forta de eruptie necesara, magma a ramas incatusata in rocile sedimentare
-rocile au fost folosite de localnici nu doar la zidirea Cetatii Ciceului, mai apoi a fundatiilor gospodariilor, ci si la confectionarea rotilor pentru mori.
–izvoarele sunt putine ( la obarsia vaii Lelesti, in Poiana de sub Cetate si intre grohotele de pe poteca marcata cu banda galbena, capatul ei de V)
–pestera de la Cetatea Ciceului a fost descoperita in 1978, ulterior fiind descoperite alte grote si intrari-conexiuni dendritice-lugimea galeriilor explorate si cartate fiind de 272,6 m
-in pestera exista un curs de apa subteran si un mic lac precum si o colonie de lilieci
-geologic-petrografic structura a fost studiata de catre Segedi-Szakacs-Marza-Chira etc. in 1991, dar prima mentionare a rocilor din zona si a originii lor vulcanice apartine lui Ricthofen (1860) , Hauer si Stache (1864), fiind vorba de o macrostructura cu alternanta de material pyroclastic si tuff vulcanic de la inceputurile erei Badenian (Langhian) cu 60 % sticla vulcanica dar si cuart
–patru intrari asigura accesul in pestera prin versantul SV al Magurii
-pestera, de tip dendritic, consta in doua sectoare de tipuri morfologice distincte; cel orizontal are lungimea de 52,4 m; intrarile 3 si 4 conduc la doua pasaje scurte cu arce de 2-5 m inaltime si 2-4 m latime;
Acest sector se pare ca are origine antropica , saparea fiind efectuata pe fisurile din roca; sectorul descendent reprezinta un model tipic de crevasa reincarcata, aproape paralela cu linia ridicaturii de afara si consista in trei canioane orientate ES-NV intersectate, avand lungimea de 120 m si cca 1 m latime, ajungand la adancimea de -47,5 m
-pestera 2 a fost formata prin reincarcarea unei imbinari verticale a peretelui din SV la intersctia cu unul oblic, gaura rezultata fiind ulterior acoperita prin prabusiri in exces
-pestera 3 este un pasaj orizontal larg, format prin imbinarea unor fragmente de roca netezite multimilenar si constituie rezultatul spargerii la intersectarea a trei fisuri subverticale cu un plan incrucisat, ultimul formand acoperisul plan
-pestera 4 este un pasaj mic si ingust, format prin spargerea unor blocuri cazute de pe ridicatura (pestera mormant)
-sunt freecvente podelele si acoperisurile false, instabile
-toate cele patru pesteri sunt tipic gravitationale, formate tectonic si litologic in masivul vulcanoclastic al Magurii ca si prin eroziunea rocilor mama subsecvente
Obeliscul medieval cu cap de bour
In circa 20 de minute, am ajuns in Poiana de sub Cetate ( 620 m alt.), cu rari pruni si un drum de carute orientat la SV-S-SE pe sub bulzul stancos al Dealului Ciceul Spanzului pe care a fost edificat turnul medieval.
Aici am dat peste niste ample sapaturi ce pareau a fi menite realizarii descarcarii arheologice a sitului si ulterior amenajarea unor obiective turistice (destinate pentru cazare-alimentatie publica).
Marcajele (oval ) banda si triunghi galben erau plasate pe bolovani, dar nu se mai vedeau niciunde punctul si crucea galbena.
Banda galbena ne-a condus spre poalele SE ale Ciceu Spanzului, acompaniind drumul de carute, trecand pe sub niste stancarii alb-sure gaunoase ramase ca niste scunzi pereti dupa extragerea din empiricele cariere a pietrei destinata pentru constructii (a cetatii si apoi a gospodariilor din Lelesti, Ciceu Corabia, Ciceu Mihaiesti, Petru Rares).
Am urmat o poteca spre inseuarea NE a Dealului Ciceul Spanzului si imediat la stanga seii au aparut vulcanoclastitele gaunoase, iar in dreapta, obeliscul medieval cu cap de bour, blasfemiat prin accentuarea cu alb si albastru a conturului si, in plus, prin daltuirea numelor unor nemuritori imbecili ai deceniilor din urma.
Vestigii cioplite in roca
O scara precara de lemn permitea accesul riscant-acrobatic pe varful Ciceul Spanzului. Privind spre SV vedem de aici Ciceu Corabia si mult departe catre V culmea Dealului Vimei, impadurita.
O poteca urma descendent si prin stanga varfului stancos lasand vederii o firida zidita la baza turnului inalt de circa 10-12 m, realizat din rocile vulcanice aflata in zona fixate cu mortar de var si nisip.
Ocolind turnul catre S, apoi surmontand niste mici praguri stancoase, ajungeam pe platforma cu perete si surplombe la vestigiile unor mici incaperi cioplite in roca.
Stanca surplombat-alveolata spre SV-V oferea amatorilor excelente trasee de escalada, in timp ce la SE de pintenul stancos cu turn al Ciceu Spanzului se contura o custura vulcanoclastica discontinua, inalta de cel mult 3-5 m, pe alocuri pitonata pentru trainingul amatorilor de catarari, resturile unor zidarii din piatra fixate cu mortar tradand utilizarea acelor amenajari in perioada medievala in varii scopuri, bine conservata fiind un fel de arcada asimetrica realizata prin desprinderea si prabusirea rocilor dezagregate, zidirile fiind vizibile la NE acesteia.
Beneficiam aici de o alta suita de perspective spre lunca vaii Somesului Mare, Ciceu Corabia, Lelesti, Ciceu Mihaiesti si Magura Ciceului.
Dupa o prelungita si incantatoare solarizare-panoramare, am dat peste doua mici sape utilizate poate la cautarea presupus ascunselor comori si-apoi am revenit in saua aflata la nordul turnului de observatie, suind culmea Magurii Ciceului tangent abruptului stancos, remarcand acolo recentele urme mari de copite de cervide, scrutand atenti si fara efect dupa eventualele trofee ale acestora, poposind pe succesivele locuri de belvedere si fotografiind plonjant magura Ciceul Spanzului cu turnul impresionant din stanga sa.
Marcajul banda galbena e vechi pe-acolo si discontinuu, conducand peste crestetul Magurii Ciceului in vasta pajiste dinspre culmea si varful Dealului Secaturile pe care aveam sa ajungem si noi.
Ultimele cadre
Impresioneaza pe Culmea Magurii grohotele gaunoase coplesite de muschi, dar mai ales abundenta de gropi-palnii cu aspect de ponoare afunde de 3-4 m si largi de 5-8 m a caror geneza n-o puteam sti, cu siguranta insa apa adunata aici drenandu-se-n labirintica Pestera Ciceului.
Privind atent, am remarcat rigoarea geometrica a acestora si fragmente de fundatii, ceea ne-a determinat sa credem ca Cetatea Ciceului a fost aici, gropile-transeele largi si fundatiile reprezentand baza fostelor constructii, un fel de demi-subterane similare bordeielor si pivnitelor, deasupra solului inaltandu-se probabil odinioara constructiile din piatra si barne care s-au pravalit peste secole (de incercat de aflat de la specialistii istorici si arheologi adevarata localizare si amploare a Cetatii medievale a Ciceului).
Am suit din prima sa spre NV, iesind intr-o vasta pajiste ocru-bej terna, punctata de rari si scunzi pini spontani.
Nebulozitatea accentuata de-abia ne-a permis sa identificam spre NE varful Alunis, Culmea si varful Breze, iar la dreapta acestuia, troienit, Tiblesul.
Numeroase exemplare scunde, verzi-galbui, de laptele cainelui (Euforbia sp.) se furisau prin iarba uscata, insa deocamdata nici urma de sutele de orhidee admirate acolo in mai 2008.
La liziera gorunetului dominau minunatii mesteceni tineri, cercelati de miile de matisori florali, un excelent habitat pentru doua gainuse maronii ce-si luara precipitat zborul, surprinzandu-ne.
La stanga varfului Secaturile si in plan inferior a aparut crestetul alb-bej stancos ( ca de caolin) al Muncelului. Negura ne impiedica sa admiram acum Muntii Rodnei si varful Heniu din Muntii Bargaului.
Apoi cerul s-a acoperit treptat spre V-NV, prevestind apropierea frontului atmosferic aducator de aversa si, dupa ce am suit pe varful Secaturile, descoperind acolo cateva inexplicabile sapaturi-excavari (aparent recente si cu scop de prospectare arheologica, late de circa 3 m, lungi de pana la 7-8 m), ne-am intors spre SE la cea de-a doua sa (cea mai vestica dintre Magura Ciceului si Secaturile) cu valcel si cu izvorul paraiasului ce descinde dupa vreo 300-400 m parcursi printre grohotisul vulcanoclastic accidentat in larga poiana umeda de sub Dealul Secaturile.
Inainte de a ne imbarca, am admirat sutele de inflorescente galben-portocalii de Ranunculus sp.cu frunze ca niste inimioare, alaturi de albastrele viorele si corni infloriti.
Intre timp, au ajuns in poiana niste autoturisti cu-n SUV baban, deplin neinteresati de turismul istorico-speologic, ci doar de un picnic rapid organizat pe scena destinata estivalelor serbari etno-folclorice.
In scurta vreme a inceput aversa, iar noi am mai facut cu papucul o bucla larga prin Ciceu Corabia (deviind in dreapta si-n sus de la pensiunea rustic-traditionala aflata in curs de amenajare, iesind din sat pe varianta sudica (spurcata de o veritabila halda de gunoaie menajere deversate sistematic in flancul drept al vaii, altfel foarte pitoreasca, acum decorata pe langa grohotele catifelate cu muschi verzi de mii si mii de alb-roze flori ale Pastelui.
Trei mari reprize de averse sanatoase aveam sa numaram la intoarcerea spre Baia Mare, de-aceasta data din Galgau luand-o la dreapta pentru a admira Cheile vaii Babii, livezile de pruni dand in floare la Draghia si Coroieni, biserica monument istoric din Valeni (neinspirat acoperita cu tabla zincata in locul mai putin rezistentei la intemperii dranite traditionale) si nu in ultimul rand valea raul Lapus pe la spectaculoasele-i praguri de langa Razoare apoi, intrand in Targu Lapus, Tiblesul albit de nea ni se infatisa in intreaga-i splendoare alpina.
Numerosii picnicari iviti in Cheile Babii, dar si spre Valeni si Razoare, ne-a amintit ca eram in sarbatoarea crestin-ortodoxa Izvorul Tamaduirii din Saptamana Luminata postpascala.
Pe la ora 16, ne luam ramas bun unii de la altii in Baia Mare, fericiti ca ne-am atins inca o data obiectivele propuse visand insatiabili si nelecuiti la alte viitoare escapade turistice minunate.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
