Plecam la 7 dimineata spre Sighetu Marmatiei.
Semiluna, nebulozitate, asfalt curat da capo al fine.
Nea de la 25 la 60 cm strict in padurea din zona Pasului Gutai. Zorile mijesc dupa ce incepem sa coboram spre Mara.
Mai intai se iveste spinarea Paltinului, pe urma Muntele lui Serban, Pop Ivan, Culmea Pietrei si platoul Iezerului Mare, de la stanga acestuia.
Apropiindu-ne de Desesti ne atrag privirile noile porti maramuresene cioplite-n stejar masiv, ostentativ-grandioase si total nespecifice, prefatand la fel de ostentativ-sarbede vile din curti.
Superba ca-ntotdeauna e Creasta Cocosului, acum gulerata cu nea.
De prin Giulesti avem cele dintai panorame spre Zakarpatya ucraineana-margelat insiruitele culmi alpine glazurate cu nea.
La prima cascada (detaliu) – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi GALERIA FOTO (click aici…)
Prin sate si comune, peste tot, ghirlande licurind feeric-comercial, anuntand, cica, prematur si intr-un deosebit de agresiv stil caractersitic adversiting-marketingului occidental, nasterea Domnului.
Ioc iz de post si evlavioasa introspectie ori mister dinaintea, odinioara, sacru-inaltatoarelor sarbatori, doar penibil si kitchos pana-n strafunduri kitsch neo-morosenesc-globalist.
Oprim in Sighet pentru o cafea, de fapt pentru a-l contacta pe Timur C. si a stabili intalnirea cu el la Sarasau.
Ne continuam apoi drumul pe soseaua nationala ce duce la Negresti Oas – Satu Mare.
Admiram la dreapta Tisa lenesa si imediat pitoreasca-i confluenta cu Iza dinaintea localitatii Iapa.
Ne apropiem de Sarasau iar, la dreapta, peste raul Tisa, apar luminitele si gospodariile ucraineanului Solotvino, mai apoi ale Dumbravei.
La stanga, sus, ramane mai intai dealul Solovan apoi dealurile ce preced Agris-ul, pe linia orizontului sud-sud-vestic se contureaza Pietra Iepei (Piatra Goala) cu spectaculosii pereti apoi varful Pietrei si la urma Priporul.
Dupa cateva sute de metri de la intrarea in Sarasau, nu mult dupa ce in dreapta ramane Sectorul Politiei de Froniera Sarasau, un drum lateral de tara ne conduce spre multiseculara biserica-monument istoric.
In acest timp la stanga apare unul din cele trei foste conace din Sarasau (in Sarasau au fost trei, unul a disparut). Acesta a fost multa vreme folosit ca sediu ferma zootehnica al IAS-SCPCB Sighetu Marmatiei.
Acum pare un deploarabil edificiu jegos, cu fatada sustinuta de un sir de coloane rotunde, neocomunist-marlaneste spoite-n rosu.
In spatele acestui fost conac domina promiscuitatea adaposturilor pentru vite ale fostei ferme, devenite spatii de depozitare si prelucrare primara a bustenilor, preponderent de fag.
In curte soproane, stive de cherestea, busteni, haos si mizerie.
Biserica zvelta si cocheta, atestata din secolul XIII, probabil initial fosta romano-catolica, fapt tradat de statuetele sfintilor vizibile prin ferestre, unele cu geamurile ticalos sparte, impresioneaza prin armonia de ansamblu si sarpanta sindriluita, diferita de mai recentele turle ale istoricelor biserici maramuresene din lemn.
Intrarea in titirim se face prin poarta, inspirat si cu bun gust, amenajata sub o cupola de asemeni sindriluita.
In pajistea inca verde, ochii intalnesc colturi de lespezi gresoase, probabil niste foste pietre de capatai.
Un traditional gard impletit cu artistic har din nuiele de alun, imprejura rectangular spatiul sacru dar…probabil etern pustiu. Alte biserici sunt folosite azi de sarasauani drept lacas pentru ruga, una noua, cu o futurista alura de transatlantic pachebot lamentabil naufragiat pe valurile credintei autohtone, doar micile clopote atarnande in atipica clopotnita-obelisc fac vagi trimiteri la traditionalii zurgalai clincaind vioi in hibernalele sarbatori, din Ajunul Craciunului pana la Boboteaza.
Revenim la asfalt, un al doilea conac grofesc, si acesta fost sediu de ferma dupa nationalizare si colectivizare, ramane tot in dreapta, continuam spre centru si grandioasa catedrala greco-catolica moderna.
Cotim stanga, in amontele vaii Sarasau, pe un drum pietruit, de tara.
O biserica mai mica e la dreapta drumului iar primii enoriasi ii suie in tacere si reculegere treptele.
E de admirat cursul nepoluat al vaii desi cateva gospodarii o mai acompaniaza o vreme iar in raspantia-lunca, cu pod de beton si-n continuare drum auto-forestier, o colonie de rromi constituie avanpostul sud-estic al Sarasaului.
S-a facut ora 9. Cerul e acoperit, temperatura vreo -5C, la stanga e versantul verde intunecat datorita plantatiei de molid si pin, inainte si-n dreapta-sus e dealul cetatii Sarasaului, de-o parte si alta a sa vaile modeste si curate, afluind sub cartierul dacilor liberi (rromi de fapt) pentru a da nastere vaii Sarasau.
Ne luam rucsacii si pornim pe valea Bobdesti (in amonte), dealul Bobdesti (410 m), plantat cu molid, pin si zada, la dreapta.
Imediat traversam valea atacand un picior nord-vestic pe care suim spre situl fostei modeste cetati medievale din lut si lemn ce pare sa fi apartinut unui cneaz de rang strict local.
Dam de poteca, remarcam pinii de-o schioapa, alaturi de zade si goruni spontan rasariti pentru a acapara treptat versantii, odinioara acoperiti cu traditionale livezi de meri si pruni.
Un june rrom se sperie nitel vazandu-ne. Tocmai coboara cu un brad furat pentru Craciun. Se linisteste repede, constatand ca nu avem veleitati de paznici silvici ori neo-militieni.
In nici jumatate de ceas de la plecare ne aflam pe crestetul dealului marcat de bolovani gresosi.
Cateva santuri sapate cu ocazia cercetarilor arheologice, altele apartinand fostei cetatui cnezesti sarasauane, marcheaza crestetul sud-estic al dealului.
Coboram in stanga versantul abrupt.
Nu peste multa vreme apar alunecari de versant, un izvor-scaldatoare de mistreti, o zona plantata de catre silvici cu nuci aproape ajunsi la maturitate, probabil pentru a fi folositi in industria mobilei.
Iesim pe valea Bobdesti (mal geografic stang), putin mai sus de oribila rampa de gunoaie menajere a Sarasaului, prin nimic delimitata si raspandita pe o mare suprafata de pajiste, cu riscul ca orice aversa consistenta ori viitura sa antreneze jegul rural spre apropiata comunitate.
Ne intrebam pur retoric ce or fi pazind APM, GNM, politia sanitara si cea sanitar-veterinara?
Traversam cu destula dificultate, prin vad, valea abundenta, cu bolovani glazurati de gheata si alunecosi, apoi dam in drumul auto-forestier pe care-l urmam o vreme.
In dreapta o culme conduce spre Izvorul Broastei (738 m, borna silvica III/30) insa noi o luam spre stanga (nord-est), traversam un parau cu obarsia la Cascada Ciuroiului continuand suisul prin fostele livezi.
In dreapta sus, peste valea Bobdesti, apare sarpanta de ardezie a unei foste gospodarii, mai apoi rare salase de iernat pentru oi, pustii, in fine, o gospodarie cu o multime de dependinte si fumul din hogeac tradand faptul ca mai e locuita de o anacronica familie de pastori.
Privind in urma (nord-nord-vest) avem cele dintai panorame impresionante spre albile culmi ale Zakarpatiei ucrainiene.
Lumina nu e insa deloc una ideala pentru fotografiere.
In pajistea prinsa de bruma descoperim delicati boboci si floricele alb-roz de paralute (Belis perenis).
Privind departe-n fata, apare Priporul iar pe un plan nord-vestic inferior zidul vertical al Pietrei Ciuroiului, in plan mai indepartat (sud-estic) varful Pietrei.
Avem noroc ca nu e deloc zapada iar solul e inghetat bocna.
De acum pendulam pe foste drumeaguri pastorale, trecem pe langa o stana, remarcam claile de fan si otava, vechi de doi-trei ani, coplesite de pernite verzi de muschi.
Crotine de iepuri, mai sus altele mici sau mai maricele, de caprioare, tradeaza fauna imputinata a locurilor.
Vom da si peste dejectii de mistret apropiindu-ne (dupa 3 orede la debutul turei) de baza Pietrei Ciuroiului, admirandu-i albele siroiri de paraiase inghetate tun.
Sunt cel putin trei, linear-verticale, pana la Cascada Ciuroiului, scursa-n larg evantai pe sill-ul andezitic intruziv, alungit de la vest spre est pe circa 1,2-1,5 km si avand inaltimea cuprinsa intre 15-45 m.
Doi tineri din Iapa suie spre Pripor dupa brazi de Craciun.
Ei denumesc Ptiatra Piatra Ciuroiului (aproximativ 780 m altitudine, spre deosebire de lantul andeziturilor Pietrei Iepei – varful Pietrei care atinge 1140-1152 m, culminand cu varful Tiganului-1221 m).
Suntem pe un platou cu nea groasa de o palma, urme de iepuri, mistreti si caprioare dar inafara de pitigoi pitici si zglobii si un card saltaret de sticleti nu ne e dat sa vedem salbaticiuni.
Continuam pe directia est, orientandu-ne la circa 50-75 m nord de zidul brun-intunecat, pe alocuri surplombat, in cea mai mare parte format din spectaculoase coloane andezitice uriase, triunghiulare pe sectiune, a Pietrei Ciuroiului.
Sub zid, versantul povarnit, dijmuit de fagii si paltinii impresionanti odinioara, e acoperit de un haos de grohote.
Uriasii bolovani sunt drapati cu gheata si muschi verzi, intunecati.
O nivatie (actiune de modelare a reliefului facuta de ingheturile si dezgheturile succesive in zonele inalte ale muntilor) inghetata tradeaza luciul efemer de apa ce apare primavara la topiri, ori dupa averse abundente.
Verticalele caderi de apa, acum niste albe stergare de gheata pe sub care mai susura firave sipote nascute pe platoul de sub Pripor, sunt din ce in ce mai multe si apropiate, imbiindu-ne sa le fotografiem.
Abia dupa vreo 7-8 km si 3 ore si jumatate de la debut atingem baza Cascadei Ciuroiului.
O coloana de andezit lunga de 5-7 m, groasa de 1,2-1,5 m pe laturile sectiunii triunghiulare, sta-n multiseculara cumpana pe alte coloane andezitice frante la prabusirea din perete.
O ocolim suind peste grohote glazurate cu gheata, admirand diamantele de gheata cristalina desprinse de pe perete si scancind melodic-cristalin sub talpa bocancilor.
Ne aflam sub cascada activa, suvoiul apei prelingandu-se sau izbucnind in diafane evantaie pe sub dantelat-margelata cuirasa tot mai groasa de gheturi, albe sau translucide.
Pe la ora 13 ne incepem coborarea spre debutul vaii ce se ascunde-revine de sub grohote si facem popasul langa sinuoasa albie nu mai lata de 1 m.
Albia pare santul de aparare cu apa al unei cetati medievale iar grohotele constituie spre nord un fel de circum vallum natural.
Frigul s-a intetit, adeverind prognoza accuweather.com iar cerul s-a acoperit si mai mult.
Plecam dupa vreo jumatate de ceas, urmand un drum de carute.
Dam peste un prim tau labirintic si la nici o suta de metri nord-vest de acesta de o nivatie aproape integral prinsa-n gheturi.
Are diametrul de vreo 35 m si forma circulara, spre nord un guler inalt impiedica deversarea. De acum vom continua spre nord-nord-est pe o culme flancata de paraiele nascute din Cascada Ciuroiului.
Ne deplasam intuitiv printre tot mai densele tufe de alun apoi urmam vechi drumuri pastorale orientate spre vest-nord-vest.
Dupa circa 1 ora si jumatate ajungem la drumul pe care am urcat dimineata.
Nu vrem sa dublam traseul, asa ca optam pentru traversarea unui damb golas ajungand deasupra rampei de gunoi sarasauane.
Surpriza totala, la poalele unor tufe zambesc pure doua buchetele de ciubotica cucului (Primula veris).
Ne incheiem returul dupa 2 ore si jumatate de la Cascada Ciuroiului (6 ore si jumatate total circuit si aproximativ 15 km de mars) apoi o luam spre casa.
Abia dupa ce trecem de serpentinele Gutaiului si Baia Sprie incepe sa fulguiasca.
Pe la ora 17.30, ofticati de ratarea medaliei de bronz la CM de handbal de catre bleaga echipa feminina a Romaniei, ajungem acasa.
Foto: La prima cascada (detaliu) © Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
