Din Maramureș, „𝐒𝐜𝐫𝐢𝐬𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐬𝐚̆ 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐌𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐒𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐚̆ț𝐢𝐢”

O băimăreancă de 39 de ani, diagnosticată din anul 2019 cu Boala Lyme trimite un mesaj către Ministerul Sănătății. După ce a trecut prin mai multe episoade de tratament agresiv cu antibiotice care au ameliorat doar boala, Simona Rusu face un apel către cei care ar trebui să sprijine sănătatea românilor.

„Astăzi scriu cu frustrare, tristețe și un sentiment profund de neputință. Suntem în secolul XXI, într-o țară europeană, cu milioane de locuitori, și totuși… în România boala Lyme încă pare o enigmă pentru sistemul medical.
Cum este posibil ca într-o țară întreagă să existe doar doi medici care, declarativ, tratează această boală? Cum este posibil ca, indiferent de complexitatea simptomelor, pacienții să primească aproape același tratament “standard”, fără o abordare personalizată, fără investigații adecvate, fără monitorizare reală?
Nu contest competențele nimănui, dar nici nu pot închide ochii la realitate:
📌 pacienții se tratează pe cont propriu
📌 diagnosticul este de multe ori întârziat sau ignorat
📌 tratamentele sunt costisitoare și necompensate
📌 mulți ajung să plece în alte țări pentru șanse reale la viață normală
Întrebările mele, ale noastre, sunt simple:
– De ce trebuie să cheltuim mii de euro în afară, când plătim lunar contribuții la sănătate?
– De ce nu avem specialiști Lyme în fiecare județ?
– De ce nu există informare publică reală? Unde sunt campaniile, ghidurile, protocoalele?
– De ce nu există medicamente compensate și protocoale clare de nutriție și recuperare?
– De ce pacienții își dau sfaturi unii altora pe grupuri în loc să primească sprijin oficial?
Avem Institutul Cantacuzino. Avem medici inteligenți. Avem oameni bolnavi care ar vrea să trăiască, să muncească, să contribuie.
De ce nu avem soluții?
De ce nu evoluăm?
De ce nu luptăm cu o boală care NU iartă pe nimeni?
Aceasta nu este o plângere. Este un apel.
Un strigăt.
O nevoie reală de schimbare.
Poate dacă ne mobilizăm, dacă vorbim, dacă cerem, putem schimba ceva în țara asta. Pentru noi, pentru copiii noștri, pentru fiecare om care merită un diagnostic corect și un tratament demn.
Până atunci, eu și “căpușa mea”, care aparent și-a renovat apartamentul și s-a mutat la all-inclusive în corpul meu 😅… continuăm lupta.
Dar sper ca într-o zi, în România, speranța unui bolnav să fie medicul — nu Google, nu grupurile și nu tratamentul din afara țării.
Cu speranță, dar și cu oboseală,
un pacient care REFUZĂ să tacă.”, își încheie băimăreanca apelul.