 |
||||||
|
De la monopolul antic, la cel medieval, unde monopolistii puteau impune chiar si pedeapsa cu… bataia, posibilitatea unei entitati economice de a hotari asupra banilor nostri a devenit astazi o practica atat de puternic infiltrata in cotidian incat nici nu o mai observam. Insa din momentul in care se trezeste, cetateanul traieste o noua zi sub sclavia monopolistilor. Specialisti in economie, monitori ai pietei economice locale, autoritati publice au dezvaluit cum se reprecuteaza monopolul asupra cetatenilor, cine castiga si cine pierde din mentinerea acestui fenomen pe piata libera, ce profituri au monopolistii maramureseni si unde merge surplusul financiar. Astazi, 27 februarie, de la ora 15.00, puteti revedea in emisiunea “30 de minute” povestea monopolului, de la pedeapsa cu bataia, la debransari si profituri de miliarde de lei.
Serviciile de furnizare a energiei electrice, gaz, apa potabila, canal, transportul in comun sau salubritatea, toate sunt platite unor firme de tip monopol in Maramures.
„In economia de piata se exclude situatia de monopol. In general, in situatii de monopol toate costurile sunt platite de cei care utilizeaza serviciile sau produsele respective. Monopolistul nu intra in concurenta cu nimeni si stabileste preturile – inclusiv gafele manageriale se transfera asupra consumatorului care beneficiaza de situatia de monopol. Tocmai din aceasta cauza, prin anii 1800, una dintre primele legi ale SUA a fost Legea antitrust (Legea lui Sherman), care reglementeaza monopolul si concurenta intre agentii economici”, a explicat Stefan Gonczi, doctor in stiinte economice.
Seful Inspectoratului de Concurenta Maramures recunoaste ca institutia care o conduce nu incrimineaza monopolul, ci abuzul acestuia.
„Pozitia dominanta se asociaza cu monopolul, dar noi incriminam doar folosirea acestei pozitii dominante in sensul de abuz. Ce inseamna abuz? A dicta niste preturi, niste conditii, a impune niste bariere la intrarea altor intreprinderi pe piata etc. Asta cautam noi, sa impiedicam, acest abuz”, a subliniat Octavian Bandula, inspector coordonator al Inspectoratului de Concurenta Maramures.
Cele mai multe utilitati publice au primit monopol de la autoritatile statului sau cele locale, fiind considerate „monopoluri naturale”. Intr-o maniera simplista, rationamentul autoritatilor este ca in anumite industrii sau servicii un singur producator produce la un cost mai redus decat mai multi producatori, iar autoritatile au grija de noi, cetatenii.
Monopoluri locale
Pe langa energie electrica si gaz, monopolizate la nivel de stat, imperiul monopolului s-a extins la nivele locale si asupra serviciilor de furnizare a apei potabilie si canalizarii, transportului public si salubritatii. Reprezentantii autoritatilor recunosc ca… se putea si altfel.
„In Baia Mare exista monopol pe serviciul de apa si canalizare, SC Vital SA. Legislatia conditioneaza accesarea fondurilor europene prin existenta unui singur operator in acest domeniu, poate pare o anomalie… Sigur, sunt masuri de siguranta ca sa nu se faca abuzuri. Alt monopol este pe transportul in comun. Consiliul Local, care este unic actionar al societatii Urbis, a concesionat in decembrie 2004, pe o perioada de zece ani, asa cum prevede legislatia, transportul in comun pe raza municipiului – in luarea acestei decizii s-a tinut cont de dimensiunea orasului. Alt monopol este la salubritate”, a explicat Vasile Barbul, director Directia de Servicii Publice din Primaria Baia Mare.
Urmare a monopolizarii serviciilor, cetateanul ar trebui sa fie protejat ca preturile sa nu creasca arbitar. Numai ca teoria pretului scazut prin monopol nu functioneaza, fiind infirmata de cifrele oficiale. In ultmii cinci ani, preturile la apa si canal s-au dublat.
Institutul National de Statistica a certificat ca intre 2006 si 2011, tarifele au crescut de trei ori mai rapid decat indicele general al preturilor si cu 66% peste ritmul de crestere a salariului mediu net. In perioada decembrie 2005-decembrie 2010, in fiecare an, preturile la serviciile de apa, canal si salubritate au crescut cu proportii cuprinse intre 12% si 22%, majorandu-se in total cu aproape 104%.
Monopol pe salubritate
In Baia Mare, serviciul de salubritate este sub monopolul unei firme private, Drusal SA. Infiintata in anul 1995 ca firma in patrimoniul municipalitatii, subordonata Consiliului Local Baia Mare, a fost rapid privatizata, in 1996 firma transformandu-se in societate cu capital mixt.
In scurt timp, actionarul majoritar al societatii a devenit Valer Simon, in actionariat mai fiind cuprinsi inca trei asociati: Vasile Puscas (proprietarul firmei de salubritate care opereaza in Satu Mare), Zamfira Crisan (directorul economic al Drusal) si AVAS Bucuresti.
„La serviciul de salubritate avem monopol. Conform legii salubritatii, in 2008 am concesionat prin licitatie serviciul de salubritate pe o perioada de opt ani. Serviciul de salubritate are o componenta platita de administratia locala (salubrizarea strazilor), o componenta platita de cetateni (colectarea deseurilor menajere de la gospodarii) si o componenta de administrarea rampei de deseuri – chiar daca rampa nu este pe raza municipiului Baia Mare, majoritatea deseurilor depozitate acolo sunt de la noi, iar nistrarea o face tot societatea Drusal”, a explicat directorul Primariei Baia Mare, vasile Barbul.
El a recunoscut ca, teoretic, ar putea sa existe mai multi operatori, dar, bazandu-se pe un studiu intocmit in 2005, care „nu prevedea necesitatea existentei mai multor operatori, consilierii municipali au acceptat monopolul”.
Intre 2005 si 2009, Drusal, firma privata care detine monopolul pe salubritate in Baia Mare, a avut o cifra de afaceri care a insumat 105 milioane lei (adica 25 milioane euro) si un profit profit declarat de 1,9 milioane lei (respectiv 450.000 euro). Ultima data taxa de salubritatea s-a majorat la finalul anului trecut.
Monopol pe transport in comun
Transportul public este monopolizat in municipiul resedinta de judet de fosta firma de stat infiintata de comunisti, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, in 1953. Pe atunci, firma avea doar doua autobuze mici, de fabricatie sovietica. Astazi, fosta IJTL (Intreprinderea judeteana de transport local) apartine municipalitatii, care sustine ca societatea scoate anual „un profit nesemnificativ” – pentru conformitate, in 2009 acest profit era de 250.000 lei la o cifra de afaceri de aproape 20 milioane lei.
Pentru a fi siguri ca firma nu va fi concurata, proprietarii au hotarat ca nimeni sa nu mai aiba voie sa execute transport public pe raza Baii Mari.
„Cand s-a concesionat pe zece ani serviciul de transport s-a hotarat ca societatea Urbis sa fie unic operator in Baia Mare. Apoi, prin 2009, Consiliul Local a interzis accesul altor operatori pe raza municipiului”, a recunoscut directorul Directiei de Servicii Publice din Primaria Baia Mare.
Seful de la Inspectoratul de Concurenta Maramures nu vede nimic necurat in decizia proprietarului firmei Urbis de a-i oferi acest monopol. „Autoritatea locala de aia are dreptul de a incheia aceste contracte pentru ca, practic, sunt alesii nostri, nu? Sunt cei pe care noi i-am ales. Daca ei fac bine sau rau, noi i-am ales…”, s-a explicat inspectorul coordonator Octavian Bandula.
Monopol pe apa-canal
Tot autoritatea locala, prin Consiliul Local Baia Mare, concesionarul serviciului de utilitate publica, detine 87% din firma monopolista Vital SA, celelalte 13 procente din actiunile firmei fiind impartite de Consiliul Judetean Maramures si orasele Sighetu Marmatiei, Borsa, Viseu de Sus, Cavnic, Baia Sprie, Targu Lapus, Seini, Tautii Magheraus si Somcuta Mare.
Vital a mostenit infrastructura fostei intreprinderi comuniste, care la sfarsitul anilor ’60 detinea una dintre putinele statii de epurare din tara, o constructie valoroasa si chiar moderna la vremea aceea. Acum furnizeaza serviciile de apa-canal in toate orasele Maramuresului.
In pofida monopolizarii serviciului de apa-canal, cifrele oficiale ale Institutului National de Statistica, ignorate de toate autoritatile, arata ca tarifele au crescut de trei ori mai mult decat indicele general al preturilor, in ultimii cinci ani inflatia totala fiind de 34,33%.
De asemenea, scumpirea serviciilor de apa a depasit cu mult si majorarile salariale din ultimii cinci ani, cand castigul mediu net lunar a crescut cu 62,38%, de la 848 la 1.377 lei. In Baia Mare, Vital factureaza metru cub de apa potabila cu 1,91 lei plus TVA, iar canalizarea cu aproape 1 leu metru cub, insa sustine ca preturile sunt printre cele mai mici din tara.
„Pretul la apa si canalizare se stabileste in functie de niste reguli care au la baza in primul rand costurile. Daca pana in anii 2003, regula aceasta functiona in exclusivitate, cand am aderat la programul de reabilitare si modernizare a serviciului de apa si canalizare in Baia Mare prin programul ISPA, care avea o componenta de gratuitate de 70%, pretul apei si tariful la canalizare au incorporat, pe langa costurile care concura la stabilirea pretului, si investitiile, respectiv rambursarea investitiilor – acest fapt e prevazut de lege”, a recunoscut Radu Micle, director compartiment Juridic SC Vital SA.
In strategia de tarifare a serviciilor de apa-canal sunt prevazute procentele de majorare din fiecare an. Din acesti bani se va plati imprumutul pe care Vital l-a contractat cu Banca Europeana de Investitii pentru acoperirea a 30% din proiectului de investitii ISPA (proiect in valoare de 45 milioane euro).
Majorarile tarifelor si taxa de dezvoltare
Absenta concurentei si faptul ca tarifele serviciilor, ca si majorarea lor, sunt dictate exclusiv de masuri administrative, si nu de raportul dintre cererea si oferta de pe piata, au contribuit la dublarea preturilor la apa potabila si canal. Conform datelor oficiale, scumpirea serviciilor de apa si canal in ultimii cinci ani a depasit cu mult majorarea costurilor de productie ale operatorilor de apa.
Astfel, daca scumpirea la consumator a fost de peste 100%, preturile de productie in acest sector au crescut, intre 2005 si 2010, cu doar 55%. In plus, timp de 10 ani, conform declaratiei directorului Micle, baimarenii au platit la factura si asa-numita taxa de dezvoltare, aprobata de Consiliul Local, proprietarul Vitalului.
Suma totala intrata in bugetul societatii monopoliste a fost de aproximativ 100 miliarde lei, insa am fost linistiti: suma e neinsemnata si a fost utilizata pentru investitii, indeosebi pentru contorizari, ni s-a spus. Insa acestea au fost platite, de fapt, tot de baimareni – in unele cazuri chiar de doua ori, in momentul in care s-a trecut de la contorizarea pe bloc la cea pe apartament.
„Taxa de dezvoltare a fost o suma infima, pana la urma. A fost colectata de noi, virata intr-un cont special al CL Baia Mare si apoi erau eliberate sume, pe baza propunerii noastre, de catre CL, exclusiv pentru investitii in infrastructura de apa si canalizare din Baia Mare. Ce sa va spun… Anual, prognozam in jur de 12-13 miliarde de lei si incasam in jur de 90-95%. Acei bani au fost folositi in principal pentru contorizarea consumului populatiei. A fost, pana la urma, o realizare, pentru ca putem sa ne mandrim ca in Baia Mare toate consumurile, indiferent de categoriile de utilizatori, sunt contorizate. Acele sume au fost folosite, dar… au fost si n-au fost mari sumele respective. Avand in vedere volumul necesar de investitii la apa-canal, sumele au fost neinsemnate”, a declarat Radu Micle, reprezentantul Vital SA
Profitul firmei, bagat in factura
La facturile de apa-canal, operatorul adauga nu doar costurile serviciului pe care detine monopol, ci si profitul. Chiar daca scandaloasa pentru cetatean si socanta pentru societatile de pe piata libera, practica e acoperita de lege.
„In calculul pretului si a tarifului, legislatia permite includerea unui profit maxim de 5%. Acel profit se dirijeaza intr-un fond din care se pot cheltui bani numai pentru investitii, respectiv rambursarea creditelor contractate tot pentru investitii”, a spus Radu Micle, director compartiment Juridic SC Vital SA
In cinci ani, intre 2005 si 2009, Vital a avut un profit total de aproape 15,7 milioane lei, adica peste 3,7 milioane euro.
„In 2010 am avut un profit mai redus, din pricina costurilor care a trebuit sa le facem cu aceste preluari ale serviciilor din orasele in care operam. In 2009 am obtinut un profit undeva la 15 miliarde lei vechi. In 2008… 18-20% profit, deci cam tot vreo 12-14 miliarde”, a mentionat Micle.
Toti banii din profitul firmei stau intr-un cont si vor fi folositi din 2012, cand incepe rambursarea creditului de 12 milioane euro luat de la Banca Europeana de Investitii pentru coparticiparea la programul ISPA. „Avem rate bianuale, pe care trebuie sa le platim in 2012, in lunile martie si octombrie”, a mentionat directorul compartimentului Juridic al Vital.
Despre profitul firmei Vital, directorul Primariei Baia Mare, Vasile Barbul, spune ca era obligatoriu pentru accesarea fondurilor europene.
„Odata cu accesarea unor fonduri ISPA, unde comunitatea din Baia Mare a beneficiat de granturi de 30 de milioane de euro, sume nerambursabile, am mai beneficat de un imprumut de 10 milioane de euro de la Banca Europeana, imprumut care trebuie rambursat din profitul societatii, iar profiul este dat urmare a majorarii tarifelor. Daca n-am cunoaste aceste detalii, am putea spune ca este un profit… nesimtit de mare”, a declarat Barbul.
Tarifele vor creste
Tarifele la serviciile de apa vor continua sa creasca in perioada 2011-2015, in special pe partea de canalizare si epurare a apei, pentru ca Vital pregateste implementarea unor investitii de 120 milioane euro (de aproape trei ori mai mari decat cel deja derulat), iar cofinantarea va fi fi asigurata din imprumuturi, care vor fi rambursate din tarifele pe care le vor plati cetatenii.
E drept, va creste calitatea serviciilor si gradul de conectare, dar si tarifele, sigur, cu aprobarea Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice, pentru ca la noi totul se face „legal si in interesul cetateanului”. Iar cetateanul? Poate face el ceva, atunci cand autoritatile nu fac? Aflam ca poate.
„Oficiul pentru Protectia Consumatorilor este un serviciu care poate sa intervina in acest proces de majorare a tarifelor la servicii publice, insa noua ne place mai mult sa povestim in loc sa intervenim. Daca pe mine, cetateanul, ma lezeaza o dispozitie a primarului sau o hotarare a Consiliului Local, mai pot sa intervin in instanta. Intru in contencios si pornesc o actiune prin care modificarea hotararii. Dar noi nu folosim aceste instrumente, mai bine ne plangem, cerem ajutorul lui Dumnezeu… Toata lumea trebuie sa lupte impotriva oricarei situatii de monopol, este singura sansa de reducere a preturilor”, a explicat Stefan Gonczi, doctor in stiinte economice.
Concluziile si realitatea ignorata
Fara indoiala, investitiile in extinderea si eficientizarea serviciilor catre populatie erau necesare. Insa aceste investitii, dirijate de sus, au creat cercuri vicioase. Nefiind suportate din bugetele publice, operatorii serviciilor de tip monopol au transferat costurile investitiilor in tarife, fapt care a apasat populatia, ducand la cresterea numarului de restantieri, la penalitati acumulate la facturi si chiar la debransari ale cetatenilor de la utilitati publice.
Cu dreptul dat de autoritatile statului sa obtina profit, tocmai pentru a degreva bugetul national si cele locale de alocarea banilor necesari investitiilor, operatorii monopolisti au inregistrat profituri substantiale chiar si in anii de criza. Consiliul Concurentei s-a multumit sa constate si doar anul trecut a admis ca principalul obiectiv al operatorilor de servicii publice e pastrarea marjelor de profit.
Pana acum, autoritatile s-au limitat la tamponarea societatilor monopoliste pentru a nu creste preturile peste limita suportabilitatii cetatenilor, dar au mentinut firmele de monopol, sustinand ca sunt mai simplu de controlat si de organizat si ca liberalizarea serviciilor catre privati ar duce la majorari de preturi. Insa cruntul adevar, pe care toti se feresc sa-l rosteasca, este ca niciodata operatorul unui serviciu de utilitate publica ce detine monopol nu a ieftinit pretul catre consumator, catre cetatean!
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
