In 17 aprilie, de la ora 15.00, ati putut revedea halucinanta strategie prin care un imobil construit din bugetul Baii Mari, care a fost mereu in proprietatea municipalitatii, a fost furat de o institutie a statului si vandut cu o suma de 16 de ori mai mica decat valora. Emisiunea “30 de minute” a dezvaluit cum s-a furat, „institutional” din patrimoniul orasului un bun care valora 120 de kilograme de aur de 24 de karate.
Cum este furata o cladire de peste 3.000 de metri patrati fara ca nimeni sa fie sanctionat desi exista dovezi incontestabile? La 13 ani de la furt, oficiali ai administratiei Baii Mari si sefi ai unor institutii publice au acceptat sa vorbeasca despre cum a fost posibil acest fapt ce a creat un prejudiciu imens orasului. Urmeaza o poveste reala care te plimba prin Baia Mare din anul 1874 si pana astazi…
Inceputul
In 1874, primarul Baii Mari, Fesus Menyhert, un medic pasionat de arheologie, a inaugurat un loc revolutionar pentru acele timpuri: o cladire impunatoare, de lux, care adapostea un hotel, un restaurant si un cazino. La sfarsitul anului, dupa ce si-a implinit visul, pe 13 decembrie, primarul Fésüs Menyhert, care a condus orasul vreme de 26 de ani, se stingea din viata la varsta de 72 de ani.
Cladirea a fost botezata Hotelul „Regele Stefan” (“Istvan Kiraly”) si a devenit repede, alturi de Turnul lui Stefan si Casa “Elisabeta”, simbolul orasului. Acolo cantau nu mai putin de sase formatii de jazz ale caror denumiri au fost pastrate in arhivele urbei, aceastea fiind conduse de Gallov Imre, Herkovits Bela, Korossy Bandi, Thury Istvan sau erau cunoscute ca “Trupa de jazz a cercului tinerilor industriasi” ori “Orchestra de jazz a intelectualilor someri din Baia Mare”.
Conform documentelor oficiale, pastrate la Cadastru si la Arhivele Statului, Hotelul „Stefan”, botezat de comunisti „Minerul”, a fost construit exclusiv din bugetul Primariei Baia Mare si din donatii ale localnicilor bogati si, pana la nationalizare, a apartinut orasului. Constructia a costat mult, 92.728 de forinti si 72 de creitari, adica aproape un milion de dolari, intr-o vreme in care moneda de un dolar era din aur.
Pretul platit atunci pentru constructia cladirii era, conform cotatiilor bursei din New York din anul 1874, echivalentul a aproape 120 de kilograme de aur de 24 de karate. Astazi, aceasta cantitate de aur valoreaza peste 5,7 milioane de dolari. Totusi, la noua ani dupa caderea comunismului, desi cladirea apartinea orasului, a fost vanduta de o institutie a statului roman cu suma de 351.000 de dolari, adica de 16 de ori mai putin.
Urmeaza o poveste halucinanta care dovedeste acest furt, posibil in urma unei legi date de stat (menita sa indrepte nationalizarea facuta de comunisti, dar care a fost in acest caz o mentinere a acelei decizii abuzive) si a lipsei de reactie a autoritatilor locale.
Incontestabilele dovezi ale furtului
„Povestea Hotelului Minerul e vesnica, nu se va termina niciodata! E bijuteria Centrului Vechi, cea mai frumoasa si cea mai importanta cladire”, recunoaste directorul Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Maramures, Ioan Marchis.
Initiativa construirii edificiului a apartinut Primariei Baia Mare si raspundea unor necesitati ale timpului, a mentionat Robert Tokolyi, arhivist Directia Judeteana a Arhivelor Nationale, care a studiat documentele privind Hotelul Stefan.
„Pana in 1870-1874, functiunea de hotel-restaurant o indeplinea Hanul Vulturul Negru, insa dupa ce orasul a crescut in dimensiune si numarul calatorilor straini a devenit mai mare era necesara o alta locatie. Din 1871, autoritatile au inceput sa poarte corespondenta cu diferite firme de arhitectura si constructii in vederea ridicarii hotelului”, a subliniat Tokolyi.
Vasile Barbul, city manager al Baii Mari, spune ca hotelul a fost construit in forma sa actuala pe locul a trei cladiri din Piata Libertatii care au ars in 1905. “Primaria de atunci a luat decizia de a construi cea mai impunatoare cladire din piata, din bani publici, bani ai primariei, probabil au fost si donatii”, a declarat Barbul.
Pentru ca documentele vremii, pastrate in arhivele urbei, pot fi considerate subiective in instanta, iar istoria orala nici macar nu este considerata o dovada, am cautat adevarul juridic la Oficiul Judetean de Cadastru si Publicitate Imobiliara. Prima inscriere in cartea funciara s-a facut in momentul construirii cladirii, iar documentul, de pe vremea Imperiului Austro-Ungar (denumirea reala a acestuia fiind “Imperiul austriac si regatul maghiar”), atesta ca proprietarul Hotelului „Regele Stefan” este Primaria orasului Baia Mare.
„Din analiza documentelor pe care le detinem, respectiv Cartea Funciara, se constata ca actualul Hotel Minerul, este inscris in septembrie 1868 in Cartea Funciara 2800 a localitatii Baia Mare sub numarul topografic 479 ca si Hotel Stefan, in suprafata de 3.110 metri patrati si este la partea B notat orasul Baia Mare”, a declarat directorul Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Maramures, Vasile Ciuman.
Apoi, timp de 123 de ani in Cartea Funciara nu se mai opereaza niciun inscris, pentru ca s-a facut un singur transfer de proprietate, astazi considerat abuziv, la nationalizarea facuta de comunisti. “Din 1868, asupra imobilului hotelului se face prima operatiune in aprilie 1997 cand se transcrie acest imobil, numar topografic 479, in baza Hotararii de Guvern 391 si a unui protocol din 1995, din Cartea Funciara 2800 in cartea Funciara 13.696 Baia Mare in favoarea statului roman”, a mentionat seful de la Cadastru.
Si comunistii recunosteau Primaria ca proprietar!
La Directia Judeteana a Arhivelor Nationale exista doua procese-verbale, din anii 1939 si 1945, ambele atestand ca proprietarul acestei cladiri era Primaria Baia Mare. Dupa instaurarea regimului comunist, Hotelul „Stefan” a fost nationalizat, insa in procesul-verbal intocmit in anul 1945, care stabilea inventarul imobilului, chiar si comunistii mentionau ca aceasta cladire era proprietatea orasului.
„Primaria orasului Baia Mare, numarul 5426/1945, proces verbal incheiat in 4 ianuarie 1945 de catre subsemnatii Hidegkuti Ioan, Bommersbach Alexandru si Span Gavril, membri ai comisiei de constatare si verificare, conform instructiunilor date de Ministerul Afacerilor Interne, Directiunea Inventarului Avutiilor Publice. Ne-am deplasat la imobilul hotelul Stefan Voda, proprietatea orasului Baia Mare unde ne-am procedat la verificarea bunului constatand urmatoarele: imobilul este situat in Baia Mare, strada Piata Unirii nr. 32, si este inscris in Cartea funciara a orasului Baia Mare la numarul 2800”, sta scris in procesul-verbal din 1945, pastrat la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale.
In 1945, inainte de prima denominare din istoria financiara a Romaniei, cauzata de inflatia de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, comunistii stabileau valoarea cladirii la aproape 257 de milioane de lei (adica vreo 2 milioane de dolari la paritatea de atunci), iar instalatiile din cladire erau evaluate la inca 8,8 milioane de lei.
A urmat nationalizarea si peste o jumatate de secol de regim totalitar. Cladirea a fost nationalizata, institutia care a administrat-o a avut mai multe denumiri, ultima (in 1989) fiind Oficiul Judetean pentru Turism (OJT) Maramures. Apoi, cladirea a fost vanduta, dar nu de proprietar. Intr-un stat de drept fapta se incadreaza la inselatorie sau furt.
„In 1997, ca urmare a aparitiei legii privatizarii si a fondurilor proprietatii private si de stat, FPS-ul a vandut SC Hotel Restaurant Minerul, societatea care administra aceasta cladire, firmei Curitiba Invest, care avea sediul in Lichtenstein si era administrata de un cetatean de nationalitate ebraica”, a declarat Vasile Barbul, city manager al Baii Mari.
Strategia furtului
Cum a fost posibil ca statul sa vanda o cladire care nu-i apartinea? Simplu, a dat o lege prin care a facut posibila vinderea imobilului, iar autoritatile locale au asistat impasibile la acest abuz, reactionand tardiv, cand ilegalitatea era deja facuta.
Povestea a inceput odata cu initierea procesului de privatizare. Conform Legii nr.58 din 1991, societatile comerciale din proprietatea statului intrau 70% in gestiunea unei institutii nou-create, denumita Fondul Proprietatii de Stat (FPS), iar 30% din actiuni erau transefrate la cinci fonduri regionale ale proprietatii private (SIF-uri). FPS trebuia sa vanda procentele detinute la respectivele societati pana la sarsitul anului 1998.
Pentru ca termenul limita se apropia si obiectivul (vanzarea societilor de stat) nu a fost indeplinit, inaintea Craciunului din anul 1997, Guvernul a dat o ordonanta de Urgenta care mentiona ca FPS nu va mai fi controlat de Curtea de Conturi! Asadar, se dadea liber la vanzare fara niciun control. A urmat un furt institutional de proportii in care a fost inclus si Hotelul “Minerul” din Baia Mare.
Pana in 1995, hotelul a fost administrat de OJT, transformata ulterior in SC Mara SA. Dupa divizarea societatii SC Mara SA, hotelul a fost preluat de o firma noua, numita SC Hotel Restaurant “Minerul” SA. In februarie 1998, FPS, condus la acea vreme de fostul deputat Petre Sorin Dimitriu, anunta scoaterea la vanzare a societatilor Calimanesti-Caciulata, Capitol Bucuresti, Palas Sinaia si Hotelul Restaurant „Minerul” Baia Mare.
Surse din cadrul FPS Maramures au precizat ca toata tranzactia fostului Hotel „Stefan”, inclusiv intocmirea si semnarea documentelor, precum si achitarea sumei, s-a facut la Bucuresti. Hotelul a fost vandut dupa mai putin de o luna, la foc automat, la 4 martie 1998, cumparatorul celor 70% dintre actiuni fiind SC Curitiba Invest Establishment, firma inregistrata in Liechtenstein, si condusa de un cetatean de origine israeliana: Uri Markuse.
La acea vreme, seful FPS, Sorin Dimitriu, de profesie inginer metalurg, indeplinea o perfecta stare de incompatibilitate: era si ministrul Privatizarii, adica trebuia sa se supervizeze singur. Starea in care se gasea Dimitriu a fost semnalata si in Camera Deputatilor, insa tranzactia era deja facuta si n-a mai fost verificata de niciuna dintre institutiile specializate ale statului.
Contract de favorizare a cumparatorului
Contractul de vanzare-cumparare a Hotelului “Minerul” este inatacabil, creat pentru favorizarea exclusiva a cumparatorului privat si in dauna municipalitatii. „Am vazut la un moment dat contractul de vanzare-cumparare. Las la o parte faptul ca suma de vanzare a fost, in opinia mea, una extrem de mica, 350.000 de dolari. FPS a impus noilor proprietari anumite conditii in ceea ce priveste o serie de investitii pe care trebuie sa le realizeze in protejarea acestei cladiri de patrimoniu de clasa A”, a declarat Vasile Barbul.
Surse din cadrul FPS Maramures sustin ca acel contract pagubos a fost intocmit de unul dintre directorii din ministerul Turismului, condus la acea vreme de Dan Matei Agathon. In 1998, s-au vandut pe banda rulanta societati de turism, printre care si cea care detinea Hotelul „Stefan” din Baia Mare, turismul romanesc inregistrand atunci cel mai mare deficit in balanta de plati din intreaga sa existenta: 198 milioane euro. Insa nimeni n-a fost tras la raspundere.
Conform contractului, Curitiba trebuia sa realizeze investitii de 1,2 milioane de dolari, defalcate pe parcursul a trei ani. “Se mentiona faptul ca daca aceste investitii nu vor fi realizate, firma ar fi urmat sa plateasca penalitati de 300.000-350.000 de dolari, fara sa se faca mentiunea ce urmeaza dupa acest demers. Investitiile nu s-au facut, firma Curitiba a platit penalitatile statului roman, FPS-ului, si nu s-a mai intamplat nimic pana prin anul 2000-2001 cand a solicitat o autorizatie de construire Primariei Baia Mare pentru refacerea acoperisului”, a mai mentionat Barbul.
Dupa ce acoperisul a fost refacut, s-a constatat ca tigla folosita era de proasta calitate si pentru ca era in garantie s-a inlocuit, lucrare care se desfasoara in acest moment.
„Proprietarii au un avocat, cu el se discuta. Acum trei ani au obtinut de la noi un aviz pentru schimbarea invelitorii – a fost invelita cu tigla tondac solzi, care avea 35 de ani garantie. Dupa trei ani tigla s-a spart, s-a degradat intr-un hal fara de hal, iar proprietarii au obtinut de la furnizor alta tigla. In ciuda discutiilor care s-au iscat la Primarie, noi am dat imediat aviz de interventie, de schimbare a tiglei, pentru ca pe noi ne intereseaza sa nu se degradeze monumentul. Societatea Minerul are si autorizatie de restaurare a fatadei, dar aceasta a expirat si trebuie reinnoita”, a explicat Ioan Marchis, seful Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu.
“Alte lucrari nu au mai fost facute si pentru ca administratorul societatii a decedat si deocamdata situatia din punct de vedere juridic si a patrimoniului societatii Curitiba este incerta”, a mai spus Vasile Barbul, city manager al Baii Mari.
“Suntem legati de maini si de picioare”
Dupa vanzare, de 13 ani, fostul Hotel Stefan este inchis, imobilul fiind degradat in ultimul hal. Cand ploua, ploua si in interiorul cladirii monument de importanta nationala, clasa A. Autoritatile recunosc astazi ca la momentul vanzarii nu stiau ca hotelul era al Primariei, adica al orasului, de parca nimeni din institutie nu a verificat timp de 18 ani inventarul municipalitatii.
„Sunt doua mari probleme cu care ne confruntam. Primaria Baia Mare nu a reusit, desi a facut demersuri catre statul roman prin institutiile sale de specialitate pentru a intra in posesia Hotelului Minerul, desi am dovedit cu niste acte ca am fost institutia care am construit constructia respectiva. Si suntem legati de maini si de picioare de a-i sanctiona pe cei care detin aceasta cladire fara a o pune in siguranta si fara a demara lucrari de reabilitare”, a mentionat reprezentantul autoritatilor locale, Vasile Barbul.
La 123 de ani de la inscrierea in Cartea Funciara a Hotelului Stefan, dupa vanzarea sa catre firma inregistrata in paradisul fiscal din Luxemburg, incep sa apara primele inscrisuri care atesta ca proprietar este firma SC Hotel Restaurant Minerul SA, la care actionar majoritar, cu 70%, este firma Curitiba Invest Estabilishment, iar actionar minoritar este o firma de textile din Baia Sprie, Sauro Confex SRL, fosta Mifdar Com, administrata de Maria Fagi.
„In 1999, in baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate intocmit conform Hotararii de Guvern 834 din ’91, hotarare de guvern care prevede posibilitatea obtinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilelor detinute de societati comerciale cu capital de stat, in baza acestui certificat emis de presedintele Autoritatii Nationale pentru Turism se inscrie in cartea funciara acest drept de proprietate in favoarea SC Hotel Restaurant Minerul SA”, a declarat Vasile Ciuman, director al Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara.
Nu s-au prezentat la proces
Neoficial, autoritatile locale recunosc ca au gresit pierzand hotelul Stefan, nereactionand decat tardiv. In fapt, inclusiv la cateva zile dupa revelionul care a marcat trecerea in mileniul III, in 17 ianuarie 2000, Primaria a pierdut procesul care stabilea dreptul de proprietate asupra hotelului, acesta fiind atribuit de Judecatoria Baia Mare firmei controlata de Curitiba si Uri Markuse.
La apelul nominal al magistratului Primaria nu a fost reprezentata de nimeni. Mai mult, in 12 aprilie 2000, pentru ca sentinta nu a fost atacata cu recurs, sentinta a devenit definitiva si irevocabila.
„In anul 2007, se inscrie in Cartea Funciara sentinta civila 326/2000, data de Judecatoria Baia Mare, in care dreptul de proprietate il obtine SC Hotel Restaurant Minerul SA, in care se specifica: parte Hotel Stefan. Astfel ca acum in Cartea Funciara proprietarul este pe cota parte de 2.198 din 3.110 este SC Hotel Restaurant Minerul SA”, a declarat directorul Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Maramures.
Vasile Barbul, city manager al municipiului, spune ca autoritatile au facut demersuri, dar li s-a spus ca nu sunt proprietarii cladirii. „Din cate stiu eu, aceste demersuri au fost pornite in perioada de dinaintea incheierii contractului dintre FPS si Curitiba Invest si la acel moment o institutie a statului, nu mai tin minte care, a raspuns ca nu avem calitatea de a primi aceasta cladire”, a precizat Barbul.
Dupa ce le-a fost furat vor sa-l rascumpere
Totusi, studiind documentele oficiale ale vremii, cei de la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale sunt fermi: hotelul a apartinut mereu orasului. „De la construirea sa din 1874 si pana la al doilea razboi mondial acest hotel s-a aflat in patrimoniul orasului, proprietarii orasului fiind Primaria Baia Mare”, a mentionat arhivistul Robert Tokolyi, specialistul institutiei in istoricul cladirii.
Chiar daca Hotelul Stefan a fost construit de Primaria Baia Mare si a apartinut mereu orasului, nefiind niciodata instrainat, de 13 ani el are un alt proprietar. Banii platiti de acesta, de 16 de ori mai putini decat valoarea sa, au intrat intr-un cont, la Bucuresti. Ce s-a facut cu ei nu stie nimeni.
Proprietarii cladirii au ipotecat-o in 30 noiembrie 2007, pentru 400.000 de dolari, la Banca Sanpaolo Imi Bank Romania SA sucursala Baia Mare. Ipoteca a fost radiata in 11 octombrie 2010, insa in aceeasi zi a fost instituita o alta ipoteca, de 500.000 de euro, la Banca CR Firenze Romania SA sucursala Satu Mare.
Astazi, sefii din Primaria Baii Mari, care au pierdut pe nimic un bun care apartinea orasului si pe care ar fi trebuit sa-l mentina in proprietatea urbei, se gandesc sa… rascumpere hotelul! Pentru asta se vehiculeaza o suma de 6-8 milioane de euro plus alte cateva milioane de euro pentru reabilitare. Parca era mai ieftin sa-l fi pastrat gratis, daca tot era al nostru.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
