 |
 |
Rt 32 din 07 09 2010 cu Brena
Vezi GALERIE FOTO
Dupa superba tura rodneana pe la arcada Gura Surii din zona Ponorului Batranei si taurile de alunecare ale Batranei m-a bantuit, pret de mai bine de o saptamana, o angina insidioasa si rebela la antibiotice si simptomatice, cu tuse seaca din toti rarunchii, soldata firesc si cu un week end ratat. Noroc cu niste pasionati turisti clujeni care, sub semnatura Kirandulas, “m-au zgandarit trimitindu-mi un foarte consistent calup cu splendide imagini realizate peste vara, din Retezat in Parang, Balcani, Baile Cojocna si misterioasa Laguna Albastra.
Acest obiectiv suna tentant mai ales fiindca, lecturand neatent localizarea precizata de clujeni in Aghires, cautand-o pe net am crezut initial ca e vorba de satul cu acest nume situat in judetul Salaj la circa 15-20 km vest de Zalau, aproape de Mesesenii de Jos.
Spre Cluj-Napoca – Huedin – Oradea
Gabriel Motica mi-a atras atentia ca el a gasit Laguna Albastra in localitatea Aghiresu din judetul Cluj, nu in Salaj. Dupa un incrucisat dialog purtat via e mail cu trupa Kirandulas si G. Motica am lamurit-o, Laguna Albastra, un lac artificial creat preponderent prin acumularea treptata a apelor pluviale, si partial a celor freatice, in uriasa cuveta neregulata si destul de putin afunda rezultata prin exploatarea decenii de-a randul a zacamantului de conglomerate cuartos-caolinice ( materie prima pentru Fabrica de Portelanuri Iris – Cluj Napoca) se afla in apropierea localitatii Aghiresu Fabrici.
Am tatonat imediat interesul trupei, ecoul final fiind unul nul. Indecis, m-am informat de pe net referitor la prognoza meteo si am decis ca voi porni a doua zi la drum doar alaturi de Brena, realizand un circuit via Cluj Napoca, continuand pe soseaua (cu adevarat europeana) spre Huedin-Oradea, deviind apoi spre Garbau-Aghiresu, returul spre Baia Mare (sensibil mai scurt dar cu drumuri mai rele) urmand sa-l fac prin judetul Salaj.
Ora 6.30 dimineata, cer partial senin si cateva stele clipocind inca. Am pornit spre Dej – Cluj-Napoca. S-a luminat dupa ce am trecut de Padurea Stejaru iar apropiindu-ma de Valea Chioarului, privind spre hotarul Cioltului, m-a determinat sa opresc, pentru a o imortaliza, mijirea rasaritului purpuriu pe deasupra norilor negri, in timp ce din lunca ingusta se ridica vaporoase neguri.
Habar n-am avut daca ar fi trebuit sa apas pedala acceleratiei pentru a surprinde astrul zilei abia proiectat pe cer undeve pe serpentinele Dealului Mesteacan sau dimpotriva, sa nu ma precipit.
Somesul calm, adormit parca…
Norii acopereau valea Somesului spre Rastoci si Perii Vadului, nici vorba de-a mai admira soarele si opresc din nou abia dupa Ileanda, tentat de o rectangulara holda cu inflorescente galben-aurii plouate. Imediat vad Somesul …calm, adormit parca, si podul plutitor.
Mi-am continuat drumul spre Cluj-Napoca, scurta vreme burnitat marunt, soarele facandu-si aparitia abia dincolo de Gherla, spre Apahida. Am plecat pe o temperatura de 11 grade C din Baia Mare, iar in Cluj-Napoca erau 12 C la ora 9 dimineata.
Ziua a devenit tot mai splendida, in timp ce rulam spre Huedin, remarcand extraordinara explozie urbanistica a modestului odinioara cartier Floresti, admirand pitorestile dealuri chelioase ale Podisului Transilvan.
Am trecut de Gilau apropiindu-ma de Capusu Mare. Un indicator rutier arata spre dreapta, opt km Cornesti ( loc sugerat de amicii Kirandulas pentru pitorescul sau si existenta unor tauri cu papuris apreciate de pescarii clujeni).
Imediat dupa aceea (la vreun km inainte de Capusu Mare), a aparut un prim mare indicator rutier care arata spre dreapta Garbau, drumul pentru autocamioanele cu destinatia Satu Mare.
Dupa al doilea indicator, am luat-o spre Garbau ( atentie, exista in jud. Salaj un Garbou aflat pe ruta Dej-Surduc). Am suit printre niste uriase dealuri pasunate de oi si capre, pe cel mai apropiat, imediat din dreapta, revazand o frumoasa Rastignire creata si instalata acolo de catre niste tineri si talentati sculptori sponsorizati de un doctor care locuieste intr-un ranch apropiat ce aduce mai degraba unui parc cu luciuri neregulate de apa, bogat decorat cu sculpturi in calcar, marmura, bronz.
Cu… 30 km/ora
S-a facut treptat cald, senin, cumulusii alb-pufosi plutind cum nu se poate mai spectaculos pe cer. Dupa culme, coborand spre intersectia in care trebuia sa o cotesc la stanga, spre Aghiresu (varianta spre inainte conduce la Sanpaul, aflat pe soseaua frumoasa care leaga Cluj Napoca-Zalau-Satu Mare), carosabilul bun pana acolo a devenit imprevizibil, cu rosturile de dilatatie spalate, largite dar si cu destulele denivelari post inghet/dezghet , toate acestea trebuind a fi abil evitate.
In drum spre Aghiresu Fabrici dealurile limitrofe au devenit parca si mai impozante, pe alocuri versantii lor intens spalati denudandu-se, lasand vederii zone aride cu argile rosii aducand unor ciudate lapiezuri.
Ajuns in Aghiresu Fabrici, acolo unde soseaua conduce-nainte spre Aghiresu-Leghia-Izvoru Crisului, am cotit-o la dreapta prin fata societatii Lafarge, iar dupa circa 100 metri am traversat linia ferata Cluj Napoca-Oradea continuand spre inainte si imediat usor la stanga, pe o sosea fost industrial-miniera betonata, cu aceleasi surprize nedorite-n zona rosturilor de dilatatie (am fost avertizat de prietenii clujeni sa rulez in acea zona sub 30 km/h).
Am depasit o scurta zona cu case si gospodarii saracacioase, dupa care s-a ivit codrul de goruni si ceri spre V-NV, in dreapta o vaiuga imburuienata. Un pastor de vite mi-a spus convins ca Laguna Albastra e aproape, acolo unde-n fata gorunetul va lasa loc unei tinere paduri de salcami si un drum lutos-pietruit se desprindea spre stanga, s-o iau pe acel drum, dupa care sa urc pe haldele de steril spalate de averse si topiri pentru a o admira.
Aproximativ 4,5 km am parcurs din Aghiresu Fabrici pana la locul in care drumul betonat continua spre inainte (E-SE), adica spre fosta administratie a imensei cariere, respectiv spre satul Cornesti (dupa cum aveam sa aflu abia la intoarcere de la niste localnice).
“Sedinta” solara pentru oportunistul sarpe maroniu
Consiliat (aiurea) de pastor, n-am recitit indicatia Kirandulas care-mi spunea ca la dreapta drumului betonat apare cariera, iar Laguna Albastra era la circa 200 metri.
Eu am virat stanga, ruland circa 150-200 m pe un drumeag de carute flancat adesea de gramezi de deseuri de constructii, gunoaie menajere, ambalaje…
Aveam la stanga ( SV-V) frumoasa padure de goruni , la dreapta o vaiuga aparent seaca, imburuienata, dincolo de ea paduricea de salcami si imediat dupa aceea spre E -NE au aparut meterezele intens spalate ale unei halde bej-sur.
Mi-am parcat autoturismul si luandu-mi aparatul foto, acompaniat de nespus de vesela si fericita Brena, am purces spre NV-N, in dreapta aparand o zona umeda eutrofizata, masiv acaparata de papuris.
Un oportunist sarpe maroniu lung de vreo 70 cm si cu diametrul pana-n 2 cm, mi-a atras atentia. S-a disimulat printre luxuriantele buruiene, solarizandu-se partial intins pe un bolovan, in rest pe o fosta tapiterie de autoturism abandonata in stil rromanesc in peisaj ( ajuns acasa aveam sa trimit fotografia unor biologi si pasionati turisti, Torok Zsolt si Eduar Manole confirmandu-mi ca era vorba de sarpele de alunis-Coronella austriaca-Laurenti 1768).
Drumul de caruta continua spre N, iar din el, cei dotati cu 4 x 4 si pasionati de raliuri prin zone dure, au taiat o varianta prin padure spre NE-E, iesind pe platoul fostei imense cariere.
Urmele vastei exploatari a nisipurilor cuartoase
Curios sa aflu ce se vede dincolo de taluzul haldei inalt de circa 4-5 m, l-am escaladat direct, luand un prim contact cu solul conglomerat cuartos, pe alocuri lutos-pastos-mocirlos ( am banuit ca asa va fi dar…mi-am lasat cizmele in portbagaj crezand ca surprizele erau imposibile, eroare insa !).
Am dat cu privirea de urmele vastei exploatari a nisipurilor cuartoase in cariera orientata de la NV spre SE, cu un mic diverticul SV si, aveam sa remarc mai tarziu, altul imens coborand in trepte spre NE.
Excavarea in profunzime a zacamantului a creat o cuveta elipsoidala, ingusta spre V-NV, cu ape ruginiu-verzui din pricina straturilor marcate de carbuni bruni si mult largita spre E, cu ape de la verzi-aurii la culoarea smaraldului sau turcoaz (apreciez lungimea lacului la peste 300 m, latimea lui variind de la 10 pana la 40 m).
Deruta…
Eronat, fara a avea s-o aflu pana a ma apuca de redactarea Rt-ului, credeam cu convingere ca admir Laguna Albastra. M-au contrariat totusi cateva lucruri, in primul rand doua inegale limburi inguste care coborau oblic spre oglinda apei si au servit pana nu demult drept cale de rulaj autobasculantelor, apoi constatarea ca vegetatia lacustra era mult mai putina ( aproape inexistenta), in comparatie cu imaginile anterior vazute de mine si nu in cele din urma aspectul de ansamblu al zonei, devastata parca de un cataclism geologic sau atomo-nuclear, toate la un loc determinandu-ma sa ma intreb ce fel de turisti pot agrea pentru plaja si scaldat un astfel de loc.
Mai intai, am tatonat zona nordica, cu un fost taluz de terasa spalat in forma a trei-patru piramide separate de o efemera cascada, nu mai inalta de trei-patru metri.
Deplasarea era facila pe dunele in curs de acaparare de precara vegetatie si greoaie in zonele plane, saturate cu apa ultimelor precipitatii, unde incaltarile mi s-au scufundat ca in niste nisipuri miscatoare.
Am regretat ca niciunul din cei doi amici geologi si nici cei doi ingineri minieri cu care am facut frecvente trasee turistice nu erau de fata dar, din cele anterior aflate si invatate de la ei, puteam sa-mi dau seama ca roca era preponderent formata din conglomerate cuartoase cu aspect de balast de rau marunt, stratificatii de carbuni bruni alternand cu cele de marne sur-negricioase, nisipuri mai fine caolinoase, pe alocuri putandu-se vedea niste veritabile foietaje geologice cu o cromatica deosebita.
In continuare am ocolit laguna prin zona sa SV-S-SE-E, vanand pasionat o suita de subiecte fotografice admirabile (asta si multumita soarelui, norilor, luminii), de la acele dune spalate de averse, cu niste cruste ciudat exfoliate, la restranse balti putin afunde in care vegetatia lacustra abia prinsese radacini iar malul, in perioada secetoasa uscat, crevasat si exfoliat, submersese dupa recentele ploi.
Sinistra pustietate
Erau la fel de admirabile micile papurisuri, smocurile de pipirig, ciulinii si scaii oportunisti, stolonii lungi de pana la 3-4 m ai trestiei, rigolele inguste, cursurile afundelor torente scurse spre oglinda lagunei, niste mici estuare sur-albastrii de nisipuri si marne fin macinate si sedimentate, arbustii cu frunzisul virat in cald-autumnale pasteluri.
Sinistra in acea cvasipustietate era gonflarea spontan-zgomotoasa a PET-urilor strivite de utilaje, datorata fierbintelii soarelui si soldata cu stranii pocnete inexplicabile, reverberate-n mici ecouri din malurilke rapei. Impresionata este si coada NE a lagunei fiindca acolo versantii care-i constituie malul, anterior exploatat in cariera, aluneca treptat spre luciul apei sub forma unor nestavilibile avalanse noroios-maronii.
Crezand ca ceea ce vad e chiar Laguna Albastra, i-am prospectat cu atentie si zona NE, sperand sa vad acolo alte cateva mici lagune, insa acolo nu erau decat o imensa panie seaca si numeroase expolatari in terase ale aceluiasi zacamant conglomerat cuartos-caolinic, motiv pentru care, dupa vreo doua ceasuri, am revenit la masina.
Era aproape de ora 14, temperatura urcase la 24 C si cumulusii se-ntreceau treptat in cucerirea boltii celeste azurii impreuna cu cumulo-nimbusii din ce in ce mai dezvoltati, anuntand schimbarea vremii.
La biserica romano-catolica “Sfantu Martin”
Desi eram tentat sa continui spre E-SE pe drumul betonat si eventual sa ajung pana la Cornesti, cu scopul inventarierii taurilor pescaresti, m-am intors spre Aghiresu Fabrici, de unde am continuat in dreapta, spre Aghiresu.
Curand, biserica reformata calvina (sec. XIII-XV, initial romano-catolica, cu hramul Sf.Martin), alba, svelta, cu sarpanta de ardezie, armonios construita in stil gotic si dominand comunitatea atestata documentar la 1263, apartinand fostei Abatii Benedictine Cluj-Manastur, avea sa ma incante. in biserica se afla mormantul lui Gabor Bockai -1616.
La vest de biserica, in chiar vatra Aghiresului, se puteau vedea ruinele Castelului Bockai -1572- tributar stilului Renasterii transilvane, deplin invadate de balarii. Aproape, dar spre NE, se inalta turla bisericii de lemn romanesti, cu fresce originale-n interior, avand hramul Sf.Arhangheli, adusa aici la 1931, construita fiind insa in 1780 in Valeni.
De fapt, in Aghiresu – situat pe cursul superior al v-Nadas si la o altitudine de 447 metri arheologii au descoperit preistorice fortificatii, dar si urmele unei asezari romane, in Evul Mediu localitatea fiind condusa de nobilimea maghiara.
Drumul continua inainte spre Leghia (acolo exista o rezervatie geologica de gipsuri cu suprafata de un ha) si Izvorul Crisului, pentru a descinde-n judetul Salaj eu trebuind s-o iau la dreapta pe carosabil asfaltat ce suia printre dealuri.
Imediat, dincolo de culme a aparut o bifurcatie, varianta recent asfaltata o ia la dreapta, drumul spre Petrindu si Cuzaplac, decopertat, pietruit si pe alocuri cu aluncari de teren periculos de surmontat noapte, coboara in largi serpentine la stanga (in aceasta intersectie este un indicator rutier Salaj si o sageata stanga).
Splendide cadre cu stravechi asezari rurale
Din culme am putut admira spre N Muntii Meses, dar pe masura ce coboram spre vatra satului aveam in fata splendida imagine a unei stravechi asezari rurale, in cea mai mare parte excelent conservata din punct de vedere arhitectural traditional. Odata descins in Petrindu m-am racordat la drumul ce leaga Zimbor de Huedin, eu luand-o in continuare spre dreapta.
Era splendida zona colinara Cuzaplac-Zimbor-Sanmihaiu Almasului-Racsa, in primul rand datorita vetrelor rurale focalizate-n jurul bisericilor ce pareau de departe niste veritabile faruri.
Frumoasa era si zona Hida-Chendrea-Chechis-Balan-Galgau Almasului-Tihau pe care am prospectat-o turistic profund cu ocazia mai multor iesiri. Aici, acum la culesul cartofilor, puteai admira ca niciunde atelajele ca de jucarie trase de simpatici magarusi, dar si plugurile adaptate acestora, folosind acum la dislocarea cartofilor.
In loc s-o iau spre Baia Mare via Surduc-Letca-Rastoci pe un carosabil asfaltat mai mult decat bunicel, am ales ca neghiobul varianta prin Jibou-Benesat, adica poate cel mai mizerabil carosabil gaunos si petecit cu criblura de calcar din intreg Salajul.
Ca de fapt nu am ajuns la Laguna Albastra ci la o alta putin mai mica si aflata probabil la NV de ea, aveam s-o aflu abia…adineauri, intr-un fel venindu-mi sa-mi dau palme pentru dezorientarea comisa, pe de alta parte… bucurandu-ma ca aveam un motiv foarte intemeiat pentru a mai merge o data in Aghiresu si apoi, din Aghiresu Fabrici in cautarea veritabilei Lagune Albastre si pentru a prospecta in continuare zona, inclusiv lacustrele Cornestiului, totul depinzand practic numai de sanatate, trupa si vreme.
In curand galerie foto.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
