Duminica a doua dupa sarbatoarea Invierii Mantuitorului este numita Duminica Tomii. Este ziua in care Mantuitorul l-a incredintat pe Toma ca a inviat cu adevarat si ne incredinteaza si pe noi ca vom invia cu totii la judecata de apoi. Duminica Tomii este un prilej de a ne mobiliza, straduindu-ne sa ne intarim in credinta.
Saptamana Luminata se incheie cu Duminica Tomii. Asemeni multor oameni din ziua de astazi, care au nevoie de dovezi sa creada in Dumnezeu, la fel si Apostolul Toma a cerut argumente pentru a crede in Invierea Mantuitorului. Toma a vrut sa se convinga cu vederea ca Hristos a inviat.
“Toma este unul dintre noi, este asemeni lumii de astazi, care nu crede decat ceea ce vede. Desi ucenicii ii spusesera ca l-au vazut pe Mantuitorul, el a lipsit de la acea prima intalnire cu Hristos cel Inviat. Si a fost foarte uman in ceea ce a spus atunci: nu voi crede decat daca voi pune degetul meu in semnul cuielor si mana mea in coasta Lui si L-a invrednicit Dumnezeu de aceasta vedere, peste o saptamana, de Duminica Tomii”, a explicat preotul Teofil Stan de la Biserica “Sfantul Proroc Ilie” din Baia Mare.
Chiar daca este cunoscut sub numele de Toma cel necredincios, ramane impresionanta marturisirea de credinta a apostolului. Nu se stie daca acesta a mai atins ranile Mantuitorului, dar este cert ca atunci cand L-a vazut pe Hristos cel inviat i-a recunoscut dumnezeirea, excalamand: Domnul meu si Dumnezeul meu.
“Noi spunem peiorativ Toma cel necredincios si folosim aceasta terminologie pentru cei mai putin necredinciosi dintre noi. Toma a fost ca si unul dintre noi care vrea argumente. Mantuitorul i le-a oferit si Toma a exclamat dupa ce L-a intalnit, nici nu stim daca I-a mai atins dupa aceea semnele cuielor sau si-a pus mana in coasta Lui, insa a exclamat vazandu-L pe Hristos Inviat: Domnul meu si Dumnezeul meu”, a punctat preotul Teofil Stan.
Acesta a mai aratat ca tuturor credinciosilor li se transmite astfel o veste importanta, asa cum se precizeaza si in fericirea a zecea: “Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut”.
Crestinii au obligatia de a nu ramane indiferenti sau de a se multumi cu starea spirituala in care se gasesc, ci sunt indemnati sa faca in permanenta efortul de a se apropia de Dumnezeu, de a-L cauta.
“Parintele Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia, spune ca unora le-ar conveni sa-L vada pe Dumnezeu asemeni unui paun mare intr-o piata, colorat. Si atunci ar fi absurd sa nu creada. Si atunci unde mai ramane efortul nostru, unde este cautarea noastra? Din acest motiv, Dumnezeu ne arata calea, dar nu ne-o descopera cu totul. Trebuie sa facem si noi un efort in cautarea noastra, in inaintarea noastra spre desavarsire”, a concluzionat preotul Teofil Stan.
De altfel, asa cum ne atragea atentia si marele duhovnic, preotul Cleopa Ilie, nu trebuie “ sa iscodim tainele credintei sau sa pipaim coasta Domnului. Cerul instelat ne arata puterea Lui. Soarele si luna ne amintesc de stralucirea Lui. Florile campului si armonia creatiei ne incredinteaza ca Dumnezeu este frumusete. Copiii cei nevinovati, asemenea ingerilor, ne amintesc de bunatatea lui Dumnezeu si ne indeamna la sfintenie. Mamele cu pruncii la san, cand se roaga, ne aduc aminte de Maica Domnului cu pruncul Iisus in brate, care se roaga pentru mantuirea lumii”.
Sursa: Camelia Tocaci
– Servicii de creare site web
