Vezi VIDEO
S-a nascut pe 1 ianuarie 2007, ziua in care Romania a aderat la Uniunea Europeana. La nastere a primit titlul de „copil european”, insa traiul ei nu a fost nici pe departe unul decent. La cei sase ani ai sai, Cristina, stie ce inseamna sa nu ai o jucarie, o carte, sau fructele preferate. Traieste impreuna cu mama ei si familia surorii mai mari, cu totii inghesuiti in doua camere dintr-o casa lasata mostenire de la bunici. Traiul modest nu este singura incercare prin care trebuie sa treaca micuta. In urma cu sase luni, parintele sau s-a prapadit in urma unui accident de munca, iar acum nu doar ca nu mai are cui sa ii spuna „tata”, dar a fost si data afara, impreuna cu mama ei, din apartamentul in care locuiau toti trei.
Fetita nici macar nu stie ca tatal ei nu mai este. Pentru ca vestea i-ar putea marca copilaria, mama a decis sa mai amane momentul in care ii va dezvalui micutei crudul adevar. Cele doua traiesc doar din pensia de boala a mamei, care are paralizata una dintre maini, si pensia de urmas a fetitei, in total mai putin de 1.000 de lei. Cu rusine si cu lacrimi in ochi, femeia marturiseste ca sunt zile in care nu mananca nimic pentru a-i putea asigura Cristinei o masa calda si transportul pana la scoala. Femeia spune ca de cand s-a mutat pe un deal din Baita Baii, este nevoita ca zilnic sa schimbe cate trei sau patru autobuze pentru a putea sa o duca pe fetita la gradinita.
“Vai, imi e rusine sa va spun… S-a intamplat de multe ori sa renunt la mancare pentru a-i oferi ei tot ce are nevoie. Nu am ce face, s-a intamplat”, a marturisit printre lacrimi Amelia Nicoara, mama Cristinei.
Mama Cristinei face sacrificii uriase pentru a o putea duce zilnic pe fetita la gradinita, in Baia Mare, dar si la psiholog si logoped. Micuta are tulburari de vorbire, iar mama a decis ca trebuie sa o duca la un specialist pentru a putea rezolva aceasta problema. Saptamanal, Cristina merge si la un psiholog, pentru a putea intelege si a trece mai usor peste faptul ca nu si-a mai vazut tatal si nu stie nimic despre el. De altfel, cea mai mare dorinta a Cristinei este sa isi revada tatal si sa primeasca de Paste o carte cu povesti.
“Cel mai mult imi doresc sa vina tati acasa. Eu il iubesc foarte mult pe tati! Altceva nu tare imi doresc… Eventual, mi-as dori o carte cu “Frumoasa adormita”. Atata tot!”, a marturisit micuta.
Chiar si inainte de tragedia petrecuta in familie, cand sotul ei a decedat, femeia s-a descurcat greu, iar faptul ca micuta poarta titlul de “copil european”, nu a ajutat-o deloc. Nu a primit niciun sprijin in plus din partea statului sau a autoritatilor, ci din contra.
“Ca prim copil european nu am avut niciun avantaj. Totul a fost numai din vorbe. Ma asteptam ca primul copil european si aderarea asta a Romaniei la Uniunea Europeana sa aduca un trai mai bun atat copiilor cat si oamenilor in general. Pot sa va spun chiar ca atunci cand m-am dus sa o inscriu la gradinita nu am avut loc nici macar acolo”, a declarat Amelia Nicoara, mama Cristinei.
Vecinii si prietenii femeii sunt induiosati de situatia grea prin care trec zi de zi cele doua, asa ca, din cand in cand ii imprumuta cu bani sau ii aduc Cristinei cate o ciocolata. Chiar si asa, oamenii sunt de parere ca autoritatile ar trebui sa se implice mai mult.
“Eu cred ca ar trebui sa fie mai in atentia oamenilor. Sa vada si ea si sa simta ca este un copil european. Ar trebui sa aiba un avantaj, ceva, bine, nu ceva extraordinar, dar totusi, ar trebuie sa i se dea ceva. Mai ales ca acum fata e si orfana, ar trebui sa o ajute statul cu mai mult. Din pacate europeana este doar prin vorbe, ca prin fapte nu se vede nimic”, a declarat Ana Weisz, prietena de familie.
Cei care vor sa intinda o mana de ajutor Cristinei si mamei sale, sunt rugati sa ne contacteze pe adresa redactiei: bulevardul Bucuresti nr. 3, Baia Mare, telefon 0262-221.600, de luni pana vineri, intre orele 9.00 si 17.00.
Sursa: Anca Popescu Glodan
– Servicii de creare site web
