De cateva zile, prin vocea presedintelui Traian Basescu, s-a dat liber reimpartirii aministrativ-teritoriale a Romaniei. Au iesit imediat la iveala scenarii, harti, unele realiste, altele doar exercitii de imaginatie. Declaratiile de pana acum ale presedentiei si guvernului lasa sa se inteleaga ca vor sustine actualele euroregiuni de dezvoltare sa dobandeasca atributii administrative si sa inlocuiasca cele 41 de judete. In acest caz, Maramuresul va face parte din regiuna nord-vest, cu resedinta la Cluj-Napoca, alaturi de judetele Cluj, Bihor, Satu Mare, Salaj si Bistrita-Nasaud. Conform unei informatii difuzate de Agerpres, care citeaza surse din interiorul guvernului, numele regiunii ar putea fi Crisana sau Nord-Vest.
In acest moment, se stiu putine lucruri concrete despre proiectul de lege, pe care Guvernul Boc vrea sa-l puna in practica in regim de urgenta, prin procedura asumarii raspunderii in fata Parlamentului. Motivul invocat pentru aceasta graba este amenintarea ca doar asa se vor putea absorbi fondurile europene in perioada urmatoare, dar oficiali de la Bruxelles au aratat recent ca fluxurile de finantare pentru Romania au fost gandite pe actuala structura administrativa, compusa din judete, municipii, comune si 8 euroregiuni. Prin urmare, o reorganizare administrativa, proces complex si de durata, ar putea chiar intarzia alocarea unor fonduri europene. Pe de alta parte, opozitia pune precipitarea PDL-ului pe seama angajamentelor facute in fata UDMR si incercarii de a influenta rezultatul alegerilor locale si parlamentare din anul 2012 printr-o noua configurare a circumscriptiilor electorale.
Personal, nu sunt impotriva regionalizarii, dar nici in favoarea ei atata vreme cat guvernul nu a prezentat inca modelul pe care intentioneaza sa il aplice. Imi rezerv dreptul de a-mi forma si exprima o parere in cunostinta de cauza. Deocamdata, atrag atentia asupra anormalitatilor din acest proces care seamana mai degraba cu o sovietizare a Romaniei.
Destinul comunitatilor locale, decis ca pe vremea lui Stalin
Ca si cum tara asta ar fi un imens colhoz, in care presedintii de c.a.p. decid pana si ziua in care se va coace graul, conducatorii de azi ai unui stat european care ar trebui sa functioneze pe principiile transparentei decizionale, democratiei participative, guvernarii locale s.a.m.d. isi permit sa ia cea mai importanta decizie care priveste viata comunitatilor fara a le consulta!
Desigur, un referendum presupune anumite costuri, dar in urma cu 4 ani Traian Basescu a chemat poporul la referendum pentru a raspunde daca romanii sunt de acord sau nu cu demiterea sa.
Cred ca impactul regionalizarii asupra cetatenilor Romaniei e incomparabil mai mare decat inlocuirea unui presedinte, indiferent cine ar fi el, daca e sa ne gandim doar la obligatia de preschimbare a peste 15 milioane de carti de identitate. Problema devine si mai grava cand premierul isi completeaza intentia de a evita consultarea populara cu declaratia transanta ca aceasta lege nu va fi supusa nici macar unei dezbateri in Parlamentul Romaniei, ci se va apela la asumarea raspunderii guvernamentale. Ofensator e ca aceste masuri luate pe principiul ”stim noi ce va trebuie” se argumenteaza printr-o retorica aparent europeana, de grija fata de bunastarea cetatenilor, in realitate niste sabloane ce ne intorc cu gandul in plina dictatura comunista cand partidul-stat ”veghea la bunastarea poporului”.
Nu exista niciun motiv evident, de interes public, care sa justifice de ce un proiect atat de important trebuie elaborat conspirativ in cateva saptamani, trecut in galop prin Parlament, fara a se respecta procedura democratica a referendumului pentru cazurile de ”interes national”, prevazuta expres in articolul 90 din Constitutie, sau, cel putin, sa fie dezbatut de cele doua camere parlamentare. Ma intreb ce rost mai are sa cheltuim din bugetul tarii 3-4 milioane de euro doar pentru deconturile lunare ale senatorilor si deputatilor (telefon, masina, cazare etc.) daca guvernul considera inutila aceasta institutie. Pe de alta parte, daca parlamentarii nu se bat pentru comunitatile care i-au ales, tac sau se multumesc cu declaratii de ochii lumii, de ce nu au macar bunul simt sa se intoarca acasa si sa nu mai toace banii publici aiurea?
1000 de ani de istorie, tratati cu ignoranta si dispret
Se confirma inca o data ca traim intr-o tara in care anormalitatile devin zilnic normale si absurdul isi reclama prezenta de la factura de apa/curent/gaz pana la nivelul actului de guvernare.
Stim cu totii ca nu-i usor sa supravietuiesti fara sa-ti pierzi mintile in mijlocul unor asemenea anomalii. Poate si criza, foamea, sunt mai usor de suportat decat umilintele la care esti supus de cate ori intri in relatie cu o institutie a statului. Ce e mai periculos, insa, decat anormalitatea? Poate doar tacerea atunci cand te lovesti de orice anormalitate, lasitatea in fata nedreptatii de orice fel.
O mare nedreptate cred ca i se face acum Maramuresului prin acest proiect de regionalizare. Un guvern ignorant si iresponsabil de la Bucuresti e pe cale sa comita o grava eroare istorica prin desfiintarea uneia dintre cele mai vechi unitati de organizare administrativa de pe teritoriul actual al Romaniei.
Inca din secolele XI-XII, teritoriile din nord locuite de romani aveau o organizare proprie sub denumirea de ”tara” – Tara Maramuresului, in latina Terra Maramorosiensis, o regiune autonoma administrativ, militar si juridic fata de regatul maghiar pana tarziu, in secolul al XIV-lea. Locuitorii Maramuresului au constituit o comunitate puternica nu doar in nordul tarii, ci, prin voievozii Dragos si Bogdan, au intemeiat Moldova ca stat feudal. In ciuda tuturor presiunilor in cei peste 500 de ani de dominatie maghiara zona si-a pastrat statutul de unitate administrativ-teritoriala sub denumirea de Comitatul Maramuresului.
Dupa Unirea din 1918 pana azi, Maramuresul a fost sters de pe harta Romaniei pentru scurt timp doar sub dictatura lui Carol al II-lea, cand a fost asimilat in Tinutul Somes cu resedinta la Cluj (din care faceau parte exact judetele care formeaza azi Euroregiunea Nord-Vest) si sub regimul totalitar al lui Gheorghiu-Dej, care a impus modelul sovietic al regiunilor si raioanelor, Maramuresul facand parte din Raionul Baia Mare.
Ambitii politice mascate sub fustele Europei
Am facut expunerea de mai sus pentru a aminti o realitate istorica de 1000 de ani, cu convingerea ca Romania moderna nu se poate construi pe nostalgii. Azi sunt multi factori de care trebuie sa tinem cont daca dorim o impartire a teritoriului national in 8, 12 sau 16 regiuni. Pe langa identitatea istorica si culturala, suntem obligati sa tinem cont de asezarea geografica, infrastructura, indicatori economici, demografici, compatibilitatea cu normele europene s.a.m.d., dar daca exista cel putin o varianta care sa conserve matca provinciei istorice Maramures si sa respecte, totodata, cerintele tehnice de mai sus, toti maramuresenii au datoria sa apere aceasta idee.
Cred ca orice eventual demers ar trebui inceput cu Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale pentru Statistica (NUTS) stabilit prin Reglementarea CE nr. 1059/2003, conform caruia exista trei nivele de unitati de raportare: NUTS 1 – cu o populatie intre 3 si 7 milioane locuitori, NUTS 2 – intre 800 mii si 3 milioane locuitori, NUTS 3 – intre 150 mii si 800 mii locuitori. In acest moment, Romania are 4 macroregiuni care corespund nivelului NUTS 1, 8 regiuni NUTS 2 si 41 de judete care corespund nivelului NUTS 3. Subliniez ca regulamentul UE nu obliga statele sa se organizeze administrativ-teritorial pe unul din aceste modele, ci doar solicita ca datele din rapoartele catre Eurostat sa fie comasate conform nomenclatorului statistic. Macroregiunile si regiunile din Romania isi pot pastra, fara probleme, actualul statut juridic, iar organizarea administrativ-teritoriala sa se mentina la nivelul NUTS 3.
Dorinta Romaniei de a-si reorganiza teritoriul la nivelul NUTS 2 nu se poate baza pe argumentul ca multe tari europene au in componenta regiuni mari. Daca ne gandim doar la conditiile dificile de relief si la lipsa infrastructurii moderne (autostrazi, tuneluri, viaducte etc.), ne dam seama ca e ca si cum am sustine egalizarea preturilor fara sa tinem cont de diferenta de salarii intre vestul si estul Europei. Din pacate, si acest lucru s-a intamplat in urma politicilor economice inconstiente din ultimii ani, iar rezultatul e saracia in care traiesc romanii. Atata vreme cat sunt locuitori ai judetului Maramures care pot ajunge in centrul de comuna doar pe jos sau cu caruta, nu cred ca e cazul sa mutam administratia regionala la 3-400 kilometri distanta chiar daca rolul ei va fi mai mic.
Alesii maramuresenilor tradeaza Maramuresul
Nu se poate mai mare minciuna si nonsens decat decat afirmatia ca locuitorii nu vor avea treaba la ”centrul de regiune” cand toate institutiile si serviciile publice de interes regional vor fi sub supravegherea consiliilor regionale. E jenant sa vezi cum tocmai Mircea Man, presedintele Consiliului Judetean Maramures, presedintele ”tuturor maramuresenilor”, cel care facea ”ce trebuie pentru maramureseni”, a ajuns groparul Maramuresului. Si parca face asta cu o idioata mandrie. Daca asa i-a spus colegul Boc ca e mai bine, sa se desfiinteze judetul pe care-l conduce?! E bine, sa traiti, dar caraghios, totodata, daca te gandesti ca tu n-ai fost pus acolo de colegul Boc si nu interesele lui trebuie sa le aperi, ci ale maramuresenilor care te-au ales. Daca nu ai altceva de facut, poti macar sa taci, sa nu intoxici lumea ca negrul e alb si albul negru. Cand arunci lut pe o mie de ani de istorie, ai macar decenta sa-ti fie rusine si sa arati ca nu iti doresti asta, dar n-ai ce face, ca interesul general o cere, ca regiunea ca ansamblu se va dezvolta mai bine asa, dar nu minti ca e mai bine pentru Maramures sa fie periferie in loc de centru. Nu te crede nimeni.
La fel cum nu-ti poti bate joc de locuitorii acestui judet linistindu-i ca Maramuresul nu ni-l va lua nimeni, tot aici ramane cu obiceiuri, traditii, bla, bla. Da, tot aici, numai ca va fi o extremitate indepartata de centrul regional, foarte probabil fara sansa de a mai aspira vreodata sa devina el insusi un pol de dezvoltare zonala.
Ce-ai facut tu, presedintele tuturor maramuresenilor (nu clujenilor sau pedelistilor vremelnici!) sa se intample asta? Ce-au facut si ce fac colegii consilieri judeteni din toate formatiunile politice, vicepresedintii de CJ, fostii membri ai CJ-ului de la revolutie pana azi?! Ce face Catalin Chereches, primarul actual al Baii Mari, cand orasul pe care-l conduce e pe cale sa-si piarda statutul de resedinta de judet? E obsedat sa ctitoreasca un cartier tiganilor de pe Pirita, Lunci si Craica. Cu ce ramane din buget ii mai prosteste pe varstnici si are asigurat mandatul de primar vesnic ca, oricum, ”majoritatea e proasta si nu merge la vot”.
Toti clameaza interesul public, dar isi urmaresc ca ulii interesele meschine, vor doar sa jumuleasca gaina. Incredibila nu e starea lor de apoplexie in fata deciziilor majore pregatite de guvern, ci faptul ca nici macar nu par a intelege ce se intampla cu comunitatile pe care le conduc si la ce etaj al istoriei se afla.
Deputatii, senatorii ”de Maramures”? Unul in vizita la Ankara sa-i invete pe turci democratia, unul la vreun chiolhan cu prietenii din directii, unul cu pomana la popi si maicute, altii… celebri anonimi slujitori fideli ai grupului de interese ce i-a propulsat unde se afla.
Politicieni slabi, fara constiinta si demnitate, cetateni orbiti de necazuri si griji, o generatie care va ramane in istorie ca o turma bleaga care n-a inteles si n-a stiut spre ce prapastie se indreapta. Ce e de facut?
Varianta unirii cu judetul Satu Mare
Opinia mea e ca s-ar putea sustine o adaptare a modelului istoric, adica reorganizarea administrativ-teritoriala respectand cel putin aria aproximativa si denumirile provinciilor romanesti: Maramures, Crisana, Transilvania, Banat, Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, Dobrogea si zona metropoliana Bucuresti (vezi harta). Aceste 10 regiuni, unele de categoria NUTS 2, altele NUTS 1, ar putea fi echilibrate economic, demografic etc., prin includerea/excluderea judetelor situate la granita regionala. Ar fi cel mai rezonabil compromis intre vechi si nou, traditie si modernitate.
In nordul tarii s-ar reveni astfel la unirea judetelor Maramures si Satu Mare, cu o populatie de circa 800 mii locuitori si s-ar infiinta o unitate administrativ-teritoriala de nivel NUTS 2. Indiferent daca centrul regional ar fi in Baia Mare sau Satu Mare, aceasta varianta ar obliga autoritatile centrale sa sustina prin strategiile nationale crearea unui pol de dezvoltare in nordul tarii: legatura la autostrada, aeroport, alte investitii majore in infrastructura de care ar beneficia locuitorii acestei zone sacrificate mereu in istoria moderna a Romaniei. Cu alte cuvinte, daca Clujul va fi cel mai nordic pol de dezvoltare, cred ca vor avea de pierdut toate judetele aflate mai sus pe harta tarii, ceea ce ar accentua nedreptatea facuta in ultimii 20 de ani locuitorilor din Maramures, Satu Mare, Salaj, Bistrita-Nasaud.
In lipsa unui centru regional in nordul tarii, indiferent unde ar fi el localizat, credeti, de exemplu, ca bugetul regional va finanta un aeroport in Baia Mare si unul in Satu Mare? Personal, ma indoiesc de acest lucru indiferent de ce ar declara acum reprezentantii puterii pentru a adormi spiritele. Aceleasi intrebari s-ar putea pune despre soarta spitalelor judetene, institutiilor cu impact social major: casele de pensii, agentiile somaj etc. Ce super-institutie va trebui creata la Cluj pentru a analiza miile de dosare de pensionare inregistrate intr-un an la nivelul a 6 judete? Cat se va astepta pentru o decizie de pensionare? Nu cred ca o asemenea atributie se va putea transfera primariilor, iar exemplele cu impact negativ ar putea continua.
Varianta pastrarii provinciilor istorice ar rezolva si ”problema maghiara”, care ii obsedeaza in asa chip pe unii incat sunt gata sa transeze arbitrar in bucati toata Romania doar pentru dispersarea „tinutului secuiesc” (in aceasta varianta, Transilvania ar ramane o regiune unitara de rang NUTS 1, cu 6 judete ”romanesti” si 3 ”unguresti”). In paranteza fie spus, e limpede ca toate combinatiile care anuleaza identitatea tinuturilor istorice romanesti au ca miza tacita anihilarea dorintei UDMR de a uni intr-o regiune judetele Mures, Harghita si Covasna. Practic, Maramuresul, Bucovina, Dobrogea … devin victime colaterale ale unui guvern gata sa sacrifice interesul a milioane de romani din cauza incapacitatii de a gestiona o problema punctuala. E adevarat ca pastrarea unor regiuni mici alaturi de altele mari ar crea un de sistem asimetric, dar dezavantajele nu sunt insurmontabile atata vreme cat un astfel de model se intalneste in multe tari europene, care au gasit strategii politice si economice de compensare.
Varianta Maramures-Crisana
Daca e obigatoriu sa adoptam o varianta simetrica, in care sa nu apara diferente majore intre regiuni, o idee care ar impaca exigentele organizatorice cu valorile istoriei ar fi sa se creeze o regiune Maramures-Crisana, care sa functioneze in baza unui model bipolar. S-ar raspunde astfel atat interesului comunitatilor locale, cat si nevoii guvernului de a centraliza administratia pentru a o face mai ”eficienta” in raport cu finantarile europene. Un asemenea model ar putea garanta in egala masura ca si primul sustinerea strategica a unui centru de dezvoltare (si) in nordul tarii.
Cu siguranta exista si alte abordari, intentia mea a fost doar sa atrag atentia reprezentantilor puterii ca au obligatia legala sa asculte vocea comunitatilor pe care le guverneaza inainte de-a le decide destinele.
Apel
Daca exista o elita culturala, universitara, un nucleu cat de mic al societatii civile, oameni simpli care nu si-au pierdut mandria de maramuresean, e vremea sa se trezeasca. Cat sange a curs pentru ca Maramuresul sa existe pana azi nu ca utopie, ci fizic, pe harta imperiilor si-apoi a Romaniei moderne? Ce popor din Europa are oare atat de putin respect fata de propria istorie si cine e de vina cand tocmai guvernele Romaniei au fost si sunt la maneta buldozerelor demolatoare? In toata Europa civilizata se protejeaza pana si-o banala piatra zidita de inaintasi, se deviaza canale, strazi, rute de metrou, iar cand nu e posibila conservarea se creeaza ”in situ” o vitrina-muzeu, printre otel si betoane, ca toti trecatorii sa-si aminteasca.
Maramuresul nu e o piatra inerta, ci inima care bate in pieptul nostru, din pacate tot mai rar, cand ne mandrim in fata lumii ca suntem romani indiferent de localitatea sau judetul in care ne-am nascut. Poate suna patetic, dar cine a calatorit putin prin lume stie ca Maramuresul reprezinta realmente una din putinele valori care ne diferentiaza de altii.
Mare mincinos e cine spune ca acest simbol spiritual nu va avea de suferit prin pierderea statutului de entitate administrativ-teritoriala. Tot ce are specific Maramuresul s-a format si pastrat pana azi intr-un pattern organizatoric, indiferent ca s-a numit: tara, voievodat, comitat, regiune, provincie sau judet.
Desfiintarea Maramuresului nu e un rapt al unei puteri straine, nu ni se cere sa murim pentru a-l apara, dar mai bine intram in pamant decat sa ne legam numele de rusinea de-a pierde aceasta incredibila mostenire.
Sursa: Dumitru Maris
– Servicii de creare site web
