28 februarie 1913 era o zi de vineri. Peste Ocean, republicanul William Howard Taft, presedinte al SUA, isi ridica senatorii in cap, respingand un proiect de lege al senatorilor Webb si Kenyon, care interzicea transportul interstatal de alcool in scopuri comerciale, insa atentia americanilor era indreptata catre alte trei evenimente sociale: sfarsitul grevei muncitorilor din industria textila din New York, decesul surprinzator – la numai 32 de ani – a pugilistului George Finnegan, campion si vicecampion olimpic in 1904, unul dintre cei patru pugilisti care au reusit in istoria boxului sa castige doua medalii la aceeasi olimpiada, si premiera filmului “Atlantis”, al lui August Blom, un succes cinematografic al anului.
In Europa, guvernele Frantei si Germaniei anuntau majorari semnificative ale bugetelor destinate armatelor, cu 100 respectiv 50 de milioane de dolari, prefatand inceputul primului razboi mondial. Asta se imtampla in lume, insa ultima zi de februarie din urma cu 100 de ani a ramas in memoria noastra datorita unui alt eveniment.
In Baia Mare, in familia minerului Iosif, descendent dintr-o familie de tarani romani din nordul Maramuresului, si a Rozaliei Vida, se nastea cel de-al optulea copil. Pentru ca toti ceilalti au murit la varste fragede, copilul a fost botezat conform unei superstitii populare in satele romanesti.
„Si in Maramures, ca in intreg spatiul rural romanesc, exista obiceiul ca daca copilul este bolnav sa fie ascuns in fata mortii. I se da un nume care provine dintr-un neam strain. Asa a fost botezat sculptorul cu prenumele Gheza, derivat din Geza, dupa unul dintre ortacii lui taica-sau”, a explicat academicianul Marius Porumb, directorul Institutului de Arheologie si Istoria Artei Cluj-Napoca.
Numele celui care avea sa fie considerat inca din anii ’80 cel mai mare sculptor contemporan al Maramuresului si unul dintre artistii emblematici ai Romaniei a starnit nedrepte polemici in privinta originii sale. Desi conteaza traseul lui in lumea artei europene, academicianul Marius Porumb, cel care in 1974 s-a casatorit cu Zoe, fiica artistului, a lamurit disputa privitoare la etnia sculptorului baimarean.
„In familie, Vida se pronunta romaneste, chiar si cand si-a maritat fata mi-a aratat buletinul sa-mi spuna: <Uite asa imi scriu eu numele>. Fata de Hajdu Istvan, care era maghiar, traia la Paris si isi spunea Etienne Hajdu, sau Victor Vasarely – care era Vasarhelyi Gyozo -, Vida era un roman cu prenume maghiar”, a intarit academicianul Porumb.
Acesta a lamurit si motivul pentru care sculptorul baimarean Gheza Vida a fost inmormantat in asa-numita “zona maghiara” a cimitirului de pe Dealul Florilor. “Parintii sai sunt ingropati in zona romaneasca si acolo am vrut sa-i facem groapa, insa acolo a aparut un izvor si atunci am cautat sa facem in alta parte mormantul”, a precizat Marius Porumb.
Primul Mecena si alegerea politica
In 1916, cand Gheza Vida avea doar trei ani, tatal sau moare ca urmare a unor complicatii cauzate de rani capatate in razboi. A inceput sa ciopleasca cu un briceag, zamislind din lemn animale, pasari si figuri umane. La varsta de 10 ani ajungea la compozitii, creand o nunta si o inmormantare taraneasca. Patronul mamei sale, senatorul Teofil Dragos, de profesie avocat, care avea sa devina membru in Marele Sfat National Roman ales in Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, si primul primar roman al orasului, a crezut in talentul micului Gheza Vida si s-a oferit sa-i achite taxele la cea mai buna scoala din oras: Liceul “Gheorghe Sincai”.
Asa a inceput modelarea sa ca artist, un artist care spunea ca singurul sau maestru a fost Ziffer Sandor, un maghiar nascut la Eger, venit in Baia Mare in 1902, cu Scoala particulara de pictura a lui Hollosy Simon, si stabilit aici. Academicianul Marius Porumb sustine ca preferinta lui Vida e explicabila prin faptul ca Ziffer, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai Scolii de pictura din Baia Mare, “era de stanga, ca si Vida”.
Tocmai convingerile sale politice, intr-o perioada in care comunismul era o contrapondere romantica la fascism, l-a determinat pe Gheza Vida sa plece ca voluntar in Spania, unde a luptat in razboiul civil de partea guvernului republican, in regimentul de artilerie comandat de Valter Roman. Calea aleasa de Gheza Vida nu este singulara in lumea artistica mondiala, fiind o optiune aplicata si de numerosi alti artisti din SUA si Europa.
„Au fost multe personalitati din lumea culturala mondiala implicate in razboiul civil din Spania, Hemingway, Paul Robson etc. Asta era crezul lui atunci. A plecat din tara, dupa ce a avut prima sa expozitie, fara sa-i spuna lui maica-sa nimic, si pe cai ocolite a ajuns in Spania. La vremea aceea, comunismul era o optiune romatica, fiind considerat o replica la adresa fascismului aflat in plin mars glorios. Din Spania se intoarce acasa via Franta, unde au stat refugiatii, prin Germania. A venit cu acte de cetatean roman si a fost concentrat de vreo trei ori de hothysti in detasamente de munca in Ungaria – exact ca si oamenii care au fost omorati la Moisei, uneori se leaga niste lucruri”, a mentionat directorul Institutului de Arheologie si Istoria Artei Cluj-Napoca.
Si directorul Muzeul de Arta Cluj-Napoca, Calin Stegerean, subliniaza “avangardismul” sculptorului baimarean: „Se vorbeste despre Gheza Vida ca un artist-rapsod al mitologiei populare si al istoriei transilvanene, dar trebuie sa adaugam o caracteristica a acestui artist, care-l situeaza pe un anumit palier al istoriei artei de care nu putem sa facem abstractie. Este vorba de activitatea artistului si ceea ce rezulta dintr-o opera profund ancorata in avangarda istorica a secolului XX. A fost o miscare care a cunoscut curente cum a fost futurismul, expresionismul, suprarealismul, miscarea olandeza de stil, miscari care au avut un caracter revolutionar. Aceste miscari artistice au schimbat total arta universala prin aportul lor de noutate si de implicare, mai ales la nivelul a ceea ce intelegem prin arta”.
Apartenenta lui Gheza Vida la partidul comunist e explicata de unii specialisti prin faptul ca, in contextul anilor ’40, multi artisti s-au implicat in aceasta miscare politica despre care si-au creat propriile lor povesti cu iz romantic, scenarii in care toti oamenii puteau fi egali.
Apropiatii lui Vida explica astazi idealul sculptorului si strategia promovarii sale de catre liderii comunisti, admitand ca artistul a avut si dezamagiri in privinta caii politice adoptate. In definitiv, cat de comunist poate fi un om care sculpteaza un Iisus rastignit?
„Noi, romanii, suntem un popor de artisti si din cauza asta avem o anumita doza de superficialitate care uneori ne salveaza. Noi nici comunismul nu l-am facut cum trebuie, ci superficial. Ei, Vida avea dorinta de a-i ajuta pe cei sarmani. A fost promovat de conducerea de partid din motive foarte clare: facea bine unei tari din estul Europei sa aiba un mare artist in zona politicului. La toate congresele statea cu delegatia spaniola: Dolores Ibarruri, presedinta Partidului Comunist din Spania, se intalnea de fiecare data cu Vida”, a mentionat Marius Porumb.
Sculptorul Vida era mare iubitor de natura, “ii placea sa faca drumetii si sa converseze cu oamenii simpli”. “Era deputat si s-a dus la Poienile Izei. Dupa intrunire, l-au intrebat daca vrea sa vada ceva anume si el a spus ca vrea sa se intalneasca cu un taran care era cioplitor in lemn. L-au dus la acela si a stat vreo patru ore… discutau ca intre doi mari artisti”, a povestit directorul Institutului de Arheologie si Istoria Artei Cluj-Napoca.
Baia Mare pentru Vida
Insa, oriunde a fost plecat si spre orice a crezut, Gheza Vida s-a intors mereu locul nasterii sale. Presedinte Filialei Cluj a Academie Romane, academicianul Emil Burzo, a precizat ca „atasamentul sculptorului Vida Gheza pentru acest colt de tara isi trage seva din multe generatii care au iubit aceste meleaguri si care s-au identificat permanent cu valorile maramuresene. Mai explicit, familia Vida din Iapa este mentionata in Diplomele maramuresene incepand cu anul 1774”.
Ginerele sculptorului baimarean a explicat ca „faptul ca a ramas aici si nu s-a dezradacinat a fost norocul vietii lui, spunea Vida”. “El a avut oferta la un moment dat sa plece la Bucuresti, a avut chiar cheia apartamentului, dar a refuzat. Spunea ca Maramuresul i-a daruit foarte multe lucruri, intre care si felul de a sculpta, si ca ii e profund indatorat acestui tinut. In casa sa pastra obiecte de arta populara maramureseana cu aceeasi sfintenie ca si pictura de Scoala baimareana”, a declarat academicianul Marius Porumb.
Tot ginerele artistului a povestit ca “Vida era un om usor de abordat” si ca “grupuri de elevi mergeau in vizita sa-i vada atelierul, fara ca acesta sa fie muzeu – era un povestitor extraordinar, spunea povesti despre valva minei, despre priculici sau despre atatea alte personaje din mitologia minerilor”.
Sigur, la 100 de ani de la nasterea sa, oamenii de cultura (Calin Stegerean, directorul Muzeului de Arta Cluj-Napoca, Tiberiu Alexa, directorul Muzeului Judetean de Arta – Centrul Artistic Baia Mare, Aurel Chiriac, directorul Muzeului “Tarii Crisurilor” din Oradea, Ramona Novicov, conferentiar la Universitatea din Oradea, Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judetene “Petre Dulfu” din Baia Mare) vorbesc frumos despre sculptorul Vida Gheza.
Insa poate dimensiunea entuziasmului lor inseamna ca superlativele pe care le folosesc au fost generate de o baza reala. Un om despre care s-au scris 13 carti in cinci limbi, un om despre care s-au facut filme, un om ale carui lucrari sunt colectionate de zeci de muzee si colectionari privati pot insemna, nu-i asa, ca superlativele nu sunt rostite doar de complezenta.
Sophia Loren langa “Sfatul batranilor”
Academicianul Marius Porumb a dezvaluit ca actrita Sophia Loren s-a fotografiat langa sculptura lui Gheza Vida, “Sfatul batranilor”, cand aceasta a fost prezentata la Bienala de la Venetia. “Acea fotografie a fost publicata intr-o revista… Insa unul dintre cele mai iubite monumente ale sale a fost cel de la Moisei, a si declarat asta. De ce? Pentru ca, initial, n-a fost aprobata de conducerea de partid, iar inaugurarea (in 1966, cand a fost realizata varianta in lemn) s-a facut fara aprobarea Comitetului Central. Geo Bogza a scris extraordinar despre acest monument, spunand ca aminteste de Gradistea Muncelului, de sanctuarele dacice”, a precizat directorul Institutului de Arheologie si Istoria Artei Cluj-Napoca.
Vicepresedintele Academiei Romane, academicianul Ionel Valentin Vlad, a tras un semnal de alarma asupa starii in care este conservat acest monument, dar si a lipsei sale de promovare: “Regret ca aceasta sculptura contemporana majora, simbol al istoriei noastre, aproape nu se mai vede din drumul national. Poate ar trebui facut ceva mai mult acolo si chiar indicat mai bine locul, pentru ca multi vizitatori trec in goana pe langa monument, nestiind ca locul in care e acesta amplasat”.
Atelierul memorial
In acest an, la sfarsitul toamnei, la 100 de ani de la nasterea sculptorului Gheza Vida, in Baia Mare se va inaugura un atelier memorial. “Este un dar pe care vrem sa-l facem Baii Mari – oferta pentru o donatie e deschisa de sapte-opt ani. Vor fi acolo unelte, lucrari, dar si lucruri care fac parte din viata lui Gheza Vida: un stergar, daruri primite…”, a mentionat ginerele sculptorului, academicianul Marius Porumb.
Edilul urbei, Catalin Chereches, a dezvaluit locul in care va fi creat atelierul memorial. “Initial ne-am gandit la zona Campul Tineretului, zona parcului, zona viitorului parc central din care va face parte si pavilionul expozitional pentru colectia de cactusi a sculptorului Vida Gheza, locul potrivit este in Piata Pacii. E o zona prea putin pusa in valoare, de multe ori aruncata in derizoriu, si atelierul lui Vida Gheza poate sa infrumuseteze acel loc si centrul istoric”, a precizat primarul Chereches.
Se spune ca inima unui sculptor bate cu ritmicitatea bardei care loveste dalta. Poate de aceea, atunci cand te afli in apropierea Priculiciului minei, a Sfatului batranilor sau a Omului noptii se aud, infundat, sunete sacadate. Bate inima lui Gheza Vida. “Butucul in care si-a infipt fara ezitare securea a fost insasi viata sa”, spunea Ramona Novicov, conferentiar la Universitatea din Oradea.
Academicianul Marius Porumb e convins ca macar acum, la 100 de ani de la nasterea sculptorului, “baimarenii ar trebui sa stie ca, datorita lui Vida, Baia Mare este mai cunoscuta in lumea culturala si artistica. Pe de alta parte, trebuie sa multumesc baimarenilor ca nu l-au uitat chiar si atunci cand au spus zicala aia, care a intrat in folclorul popular: <Esti pe nicaieri ca Vida Gheza>. Eu as spune ca Vida Gheza este la locul lui, nu mai e pe nicaieri”.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
