CATUNUL CU TREI BISERICI – Satul Aspra are trei biserici… la 20 de case

Catunul Aspra apartine de Vima Mica, dar se afla la o distanta mare fata de centrul comunei lapusene. Satenii, putini la numar, aproape ca s-au obisnuit cu faptul ca sunt rupti de lume. Ca sa ajunga la „civilizatie”, ei trebuie sa strabata, zilnic, pe jos, kilometri buni. Dar s-au obisnuit cu traiul greu si par chiar multumiti, pentru ca, indiferent ca sunt ortodocsi ori greco-catolici, se pot ruga fiecare in biserica lui, fara vrajba. Cu toate ca sunt in total doar 60 de enoriasi, au pus mana de la mana si si-au construit doua lacasuri de cult, pe langa bisericuta veche ce dateaza din anul 1900.

Doar 20 de case locuite si o mana de copii mai gasesti in catunul Aspra. Cu toate acestea, localnicii au trei biserici, doua ortodoxe si una greco-catolica. In centrul satului, se afla o superba bisericuta veche de lemn, iar langa ea, alta noua. Ambele sunt ortodoxe. Tot in localitate, undeva la o rascruce, este o alta biserica greco-catolica, construita nu de mult de sateni.

„Sunt 20 de case locuite si cam 60 de persoane in Aspra. Biserica veche e dinainte de 1900, construita de 12 familii. In 1928, a trecut pe-aici in misiune episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, mai tarziu cardinal. Biserica a fost trecuta in proprietatea cultului ortodox. Langa ea, s-a construit biserica cea noua ortodoxa, iar cea de la rascruce e greco-catolica. Biserica veche a fost cuprinsa in patrimoniul national, fiind construita din busteni, barne si tencuita cu pamant in interior si exterior”, povesteste invatatorul satului, Vasile Bodea.

Bisericuta veche e frumoasa, dar… lasata in voia sortii. Asezata pe varf de deal, este batuta an de an de vanturi, ploi si ninsori. Asadar, monumentul istoric, ce dateaza de peste 100 de ani, risca oricand sa devina o ruina, atata vreme cat nu sunt bani de restaurare.

Chiar daca in catunul cu 20 de case exista trei biserici, preotii vin aici foarte rar. Cel ortodox slujeste doar o data pe luna, iar, de sarbatori, la oficierea liturghiei, se aduna doar 10-20 de credinciosi. Cu toate ca ar avea nevoie de un duhovnic „cu norma intreaga” caruia sa-si spuna necazurile, dar si de un medic, satenii nu se plang, ci traiesc linistiti in izolare, fara drumuri, fara iluminat public, doar cu… grija zilei de maine.
Sursa: Alexandru Ruja