O strategie prin care se perpetueaza de sapte ani incoace o ilegalitate girata de trei importante institutii ale statului roman, dovezi cronologice, sub forma de documente, legi incalcate si confirmarea-confesiune a unui sef din institutiile publice implicate sunt dezvaluite cititorilor eMaramures.ro.
In secolul al XV-lea, la 5 iunie 1446, unul dintre cei cinci capitani generali alesi de Dieta in guvernul provizoriu al Regatului Ungariei, Iancu de Hunedoara, este ales regni gubernator (regent), in numele lui Ladislau al V-lea, supranumit Postumul, fiul regelui Albert al II-lea al Ungariei, nascut imediat dupa moartea tatalui sau. Se spune ca in acelasi an in care a fost numit de guvernul provizoriu, Iancu de Hunedoara ar fi intrat si in posesia cetatii medievale Baia Mare.
In momentul numirii lui Iancu, Ladislau Postumul avea doar sase ani si era crescut la curtea regelui german Frederic al V-lea, numit de mama copilului, regina Elisabeta, tutore al mostenitorului coroanei maghiare. Noul regent, Iancu, cunoscut si sub numele de Cavalerul Alb, avea ca principala misiune sa-l atace pe regale german si sa-l elibereze pe Ladislau Postumul, fapt esuat pana in 1953.
Casa cu o istorie de peste 550 de ani
Urmele trecerii Cavalerului Alb prin cetatea medievala se pastreaza si astazi prin cea mai veche constructie civila din oras, numita de baimareni Casa „Iancu de Hunedoara” (sau Casa Erzsebet Szilágyi, dupa numele sotiei acestuia, desi nu s-a pastrat niciun document care sa confirme ca respectiva casa, situata pe latura estica a centrului vechi al orasului, ar fi fost edificata de fostul voievod al Transilvaniei pentru sotia sa).
Istoria locala mentioneaza ca imobilul a fost construit incepand din 1446 si a fost finalizat in anul 1490 de fiul sau, Matia Corvinul, cel care a preluat tronul Ungariei de la Ladislau Postumul. Acesta a murit la doar 17 ani, in 23 noiembrie 1457, la Praga, la cateva zile dupa casatoria sa cu Madelina, fiica regelui Frantei, Carol al VII-lea – dupa unele surse ale vremii, tanarul rege a fost otravit, dupa altele, a fost rapus de ciuma. Fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara, devenit rege, a finalizat multe din proiectele incepute de tatal sau.
De la sfarsitul secolului al XIX-lea cladirea a intrat in proprietatea statului, care a preluat bunurile regale nerevendicate, iar dupa 1995, cladirea a fost vanduta de primaria municipala. De ce nu a fost pastrata in patrimoniul orasului, tinand cont de importanta istorica si de faptul ca este incadrata ca monument istoric de categoria A, de interes national, ramane o enigma.
Istoria instrainarii casei si terenului
Primul pas in instrainarea celei mai vechi constructii civile din oras a fost vanzarea unui spatiu la parter, in spate, in care locuia cu chirie o anume Aurora Kalauz. Primaria i-a vandut respectivul spatiu in baza legii 112 din 1995, care prevedea posibilitatea ca persoanele care plateau chirie la stat pe spatiile de locuit sa cumpere apartamentele, desi administratia locala avea la dispozitie suficiente spatii disponibile pentru rezolvarea cazurilor sociale.
De la aceasta mutare, imobilul nu mai putea fi folosit in scop public, si s-a declansat vanzarea pe banda rulanta a tuturor spatiilor. Astazi acolo sunt sapte proprietari: Aurelia Kalauz – care dupa aceea a semnat un contract de promisiune de vanzare cu Cornelia Balas, francezul de origine ebraica David Sellam Perez, Mihai Moroz (investitor in domeniul imobiliar), Otniel Claudiu Zah (asociat la Diafan SRL, firma care detine mai multe proprietati in zona, printre care si un hotel), Istvan Miklos si Ildiko Kiss, Primaria Baia Mare si firma de arhitectura 9 Optiune, cea care a executat proiectul de reabilitare a centrului vechi.
Dupa ce s-au instrainat spatiile din Casa Iancu, a urmat instrainarea terenului din spatele casei. Numai ca aceasta instrainare e… ilegala. O ilegalitate comisa cu girul a trei institutii ale statului: Primaria Baia Mare, Institutia Prefectului Maramures si Oficiul Judetean de Cadastru si Publicitate Imobiliara. Urmeaza o demonstratie a acestei ilegalitati, argumentata cu documente, legi si chiar o confirmare tacita a unui sef din institutiile publice implicate.
Multi dintre proprietarii spatiilor din cladirea de patrimoniu national si alti locatari ai casei din spatele acesteia au o curte comuna de aproximativ 1.000 de metri patrati. Cei care si-au intabulat terenul au facut-o in urma unui ordin al prefectului, bazat pe o lege care se refera la dreptul de a intabula un teren aflat in proprietatea statului.
„In baza legii fondului funciar, din terenul statului roman se puteau atribui unui proprietar, prin ordin al prefectului, terenul aferent unei constructii. In Cartea Funciara 12.554, numarul topografic atribuit 858, terenul era inscris in favoarea statului roman. Inainte de revolutie imobilele nu erau partajate pe domeniul public sau privat, fapt care a avut loc abia dupa hotararea de guvern care privea atestarea domeniului public al imobilelor. De atunci putem vorbi de domeniul public”, a precizat Vasile Ciuman, directorul Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI) Maramures.
Intabularea ilegala cu gir institutional
Incepand din anul 2004, oamenii au primit cote de teren din curtea interioara a Casei Iancu, pe considerent ca acesta era inscris in proprietatea statului. Insa din anul 2002 terenul respectiv este inscris in Cartea Funciara ca… domeniu public, fiind atestat ca atare de Hotararea de Guvern amintita de seful OCPI Maramures si publicata in Monitorul Oficial.
Conform legii, terenurile din domeniul public sunt inalienabile (nu se pot instraina sub nicio forma). Urmeaza povestea deconspirarii strategiei prin care a devenit posibila o ilegalitate in lant, comisa de sapte ani inacoace de trei importante institutii ale statului care au fiecare cate o armata de juristi si specialisti in drept.
Ilegalitati in lant
Primul teren intabulat a fost cel al Aureliei Kalauz, singura fosta chiriasa in casa in timpul regimului comunist. Initial, cei de la OCPI Maramures au refuzat notarea intabularii in Coala Funciara, consemnand ca solicitarea contine erori. Apoi, aceasta s-a realizat.
„Terenul acesta, care ii apartine doamnelor Kalauz si Balas, nu putea fi intabulat. Pe 15 februarie 2004, in baza Ordinului Prefectului, Kalauz a intabulat 55 de metri patrati din 1.004 metri patrati, teren liber. La rubrica «Observatii» scrie: eroare. Dar in 14 iunie 2004 se revine la intabulare, bazata pe acelasi Ordin al Prefectului nr. 1075 din 13 februarie 2004. De data asta au gasit o lege care, in aparenta, justifica faptul: Legea 18 din 1991. Cu ordinul asta s-a intabulat. Insa in opisul in baza caruia se face o intabulare trebuie sa fie totul in regula. Nu poate cineva sa vina cu un ordin de prefect si, gata, se intabuleaza. Atunci cand in CF se gaseste ceva in neregula trebuie respinsa intabularea”, a reclamat David Sellam Perez, unul din cei sapte proprietari ai Casei Iancu.
Dupa ce Kalauz a intrat in proprietatea spatiului, pentru ca, conform legii, timp de zece ani nu-l putea vinde, a facut un act notarial de promisiune de vanzare catre Cornelia Balas. Vecinul lui Kalauz, cetateanul francez de origine ebraica David Sellam Perez, sustine ca Balas i-a achitat integral apartamentul lui Kalauz si acum domiciliaza acolo. Mai mult, din postura de viitor proprietar, ea a facut diligentele pentru a intabula cota parte din terenul care considera ca-i revine, respectiv 55 de metri patrati.
„Banuiesc ca doamna Kalauz e nevinovata, pentru ca nu e o persoana influenta, nu cunoaste toate mismasurile. Doar anumite persoane implicate pot sa interpreteze totul in favoarea lor. Si cate ilegalitati s-au facut aici! Balas a reusit cu act de promisiune de vanzare sa notifice. Dar promisiunea de vanzare nu presupune plata integrala. Plata integrala inseamna vanzare. Si daca ne uitam pe acte, ea a si intrat in posesie! Inseamna ca e o vanzare, nu e promisiune de vanzare. Deja Balas locuieste acolo!”, spune Perez.
Avand intabulata o cota de 55 de metri patrati de teren din curtea interioara, Balas a ridicat un gard care ii blocheaza intrarea din spate a lui Perez, desi conform legii, ordinul de prefect in baza caruia se intabuleaza un teren nu stabileste incadrarea acestuia in spatiu, ci stabileste doar cota parte la care are dreptul respectivul proprietar.
„Tulburarea” legii si a posesiei
„Cum emitem noi, Institutia Prefectului, ordine pentru diferite suprafete de tren mai mici, care se afla sub cladiri sau pe langa cladiri. Primaria pe teritoriul careia se afla imobilul respectiv intocmeste dosarul si verifica legalitatea cererii si categoria terenului care este solicitat. Pe baza Legii 18 s-a atribuit acel teren de 55 de metri patrati din toata suprafata de 1.004 metri patrati la o persoana care are locuinta inscrisa in CF si cu numar topo. In acest ordin al prefectului nu scrie de la care capat al curtii pana la care, ci ca respectiva persoana, pe langa restul proprietarilor, 9-10 cati sunt, are dreptul, in raport cu suprafata locuintei cumparate, la 55 de metri patrati. Aici e punct! Noi, Institutia Prefectului, nu stim ce se intampla mai departe cu aceste terenuri. Practic nu se pot vinde, nu se poate face nimica. Este un drept comun pana cand nu iesi din indiviziune. Poate ca persoana respectiva a deschis un proces ca sa se stabileasca prin instanta de unde pana unde sunt acesti 55 de metri patrati”, a explicat subprefectul Bondi Gyongyike.
Si seful de la Cadastru spune ca un teren in indiviziune este folosit in comun de toti locatarii. „Fiind mai multi locatari se calculeaza cota parte a fiecaruia in functie de suprafata desfasurata din cladire si se atribuie in indiviziune proprietarilor, celor care solicita. Ei nu pot folosi decat impreuna acel teren aferent, iesirea din indiviziune pentru acest teren nu se poate face decat cu acordul tututror proprietarilor imobilului, in urma intocmirii unei documentatii cadastrale prin care se stabileste de comun acord pozitia fiecaruia, sau printr-o iesire fortata din indiviziune, in urma unei hotarari judecatoresti. Din consultarea CF nu reiese ca ar fi fost vandut un teren acolo. S-au deschis coli funciare pentru apartamentele respective, o parte au obtinut ordin si sunt trecute cotele parti obtinute din ordinul prefectului, dar terenul trebuie sa fie exploatat de toti fiind in devalmasie, fiind in indiviziune. Nefiind individualizat este a tuturor”, a subliniat Vasile Ciuman, directorul OCPI Maramures.
Pe langa faptul ca nefiind delimitat exact un teren nu poate fi ingradit desi este intabulat, Perez s-a judecat cu Balas pentru ca i-a ingradit accesul la proprietatea sa, insa, halucinant, in instanta a pierdut. Omul e convins ca a fost gresit aparat de avocatul pe care l-a angajat, insa se intreaba cum a dat sentinta un judecator intr-o speta in care Balas nu este, conform legii, nici macar proprietar, drept pe care-l va dobandi oficial abia in anul 2014.
„Balas, cu actul de promisiune de vanzare, mi-a inchis usa din spate si de cinci ani usa mea e inchisa. Asta nu incalca doar dreptul de servitute, e deja tulburare de posesie! Eu am cumparat un spatiu care era prevazut cu acea usa, nu am creat eu acea usa. In 30 noiembrie 2004, doamna Balas a reusit sa castige in instanta de judecata. Nu contest decizia judecatorului, dar nu sunt de acord cu ea pentru ca locuintele cumparate prin Legea 112 din 1995 nu pot fi vandute timp de zece ani”, spune Perez.
Ping-pong cu domeniul public
Legea 18 din 1991, care se refera la modul in care pot trece in proprietatea locatarilor „terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, grevate sau nu de constructii”, precizeaza ca terenurile pot trece in proprietatea fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora prin Ordin de prefect, la propunerea primarului, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
Insa Kalauz nu este nici desproprietarita de fostul regim, nici urmas al unui desproprietarit, ci a cumparat locuinta din postura de fost chirias al unui imobil aflat in proprietatea municipiului. Insa, cel mai important aspect este faptul ca terenul nu este in proprietatea statului, ci este inscris in domeniul public. Adica nu se putea instraina!
„In CF, terenul din spatele Casei Iancu apartine domeniului public din 2001. Legea e clara, numai ca semecherii o intepreteaza pentru ca au interes. Asa interpreteaza smecherii astia legea in favoarea lor, pana reusesc sa-ti fure viata”, spune Perez.
Primul ordin al prefectului prin care s-a intabulat o suprafata de teren din curtea interioara a Casei Iancu a fost semnat in 2004. Terenul era inscris in domeniul public de trei ani, din 2001. Pe atunci, prefect era lapuseanul Ioan Buda. L-am intrebat cum a semnat un Ordin de intabulare a unei cota parte dintr-un teren inscris in domeniul public, fapt ilegal.
„Nu, nu-mi amintesc de Ordinul asta, nu mai stiu. De atunci pana acuma e o perioada… Dumneavoastra spuneti ca si cum as sti exact, nu stiu despre ce este vorba. Dar ca si tehnica, de obicei, se face documentatia, isi pun semnatura expertii si apoi, ultima data, se aduce sa fie semnat de catre prefect. Pe ordinul ala-s mai multe semnaturi”, motiveaza Ioan Buda, fost prefect in perioada 2003-2004.
Cum se comit ilegalitatile
Semnatura finala de legalitate pe primul ordin de prefect apartinea secretarului general al Prefecturii, care la acea vreme era Stefan Gonczi. El spune ca niciodata nu i s-a reclamat faptul ca Ordinul ar fi fost emis ilegal. Insa, actualul subprefect a explicat cum se fac verificarile de legalitate a documentelor care stau la baza solicitarilor de intabulare de terenuri.
„Primaria, inainte sa trimita la Institutia Prefectului solicitarea pentru emiterea ordinului prefectului, trebuie sa stabileasca daca este domeniul public, privat, sau al statului. Din moment ce vin actele de la primarie, nici timp n-are Institutia Prefectului sa verifice – va dati seama, 25.000 de dosare erau depuse la fond funciar pe Legea 18, era imposibil ca fiecare dosar sa fie repurificat. De asta exista comisia locala de fond funciar, ca ei sa verifice dosarele si sa propuna validare sau invalidare. Iar daca solicitarile sunt invalidate sau ordinul nu se da…”, a mentionat subprefectul Bondi Gyongyike.
Si seful OCPI certifica faptul ca dosarul trimis de Primarie ar fi trebuit sa contina justificarea legala a cererii si precizeaza ca, dupa 2004 mai multi proprietari din Casa Iancu si casa din spatele acestui imobil si-au intabulat in CF terenuri din curtea interioara. Asadar, primul ordin, emis in 2004 a generat un lant de alte ilegalitati, comise in ultimii sapte ani.
„La baza emiterii ordinului prefectului sta o documentatie pe care o depune primaria municipiului. Deci primaria municipiului, justificat, trebuie sa solicite ordinul prefectului pentru atribuirea de teren in cota parte in indiviziune, in situatia de fata. Dupa emiterea ordinului, proprietarul poate sau nu poate sa vina la oficiul de cadastru sa inscrie acel ordin. Sunt situatii in care omul detine ordin si nu vine sa-l inscrie in CF, nu este notat in CF. In acest CF (n.r., al Casei Iancu) sunt notate cateva ordine a prefectului”, a confirmat directorul Vasile Ciuman.
Confirmarea oficiala a ilegalitatilor
Cel mai important aspect al lantului de ilegalitati care s-au produs in privinta intabularii terenurilor din curtea interioara a Casei Iancu este situatia terenului. Seful OCPI Maramures a recunoscut ilegalitatea, numind-o „scapare cauzata de Primaria Baia Mare”, si a explicat cum a fost posibila.
„In anul 2003, in baza adresei pe care o depune Primaria Municipiului pentru inscrierea in domeniul public, la documentatie este atasata anexa 2 din inventarul bunurilor apartinand municipiului Baia Mare, atestata prin Hotarare de Guvern, care este publicata in Monitorul Oficial 665 bis din 2002. La pozitia 242 in inventarul public al municipiului apare Casa Iancu, dar nu este specificat daca este inclus si terenul sau este numai cladirea. In CF, la acest numar topografic, 858/4, s-a operat inscrierea in favoarea domeniului public al municipiului Baia Mare, in 10 februarie 2004. Intr-adevar, din suprafata atribuita numarului topografic 858/4, de peste 1.000 de metri patrati, rezulta ca este cuprins si terenul, si curtea, dar nu este o precizare clara nici in incheiere, nici in CF si nici in anexa de la Hotararea de Guvern. Precizare daca noteaza in domeniul public si cladirea si terenul ar fi trebuit sa o faca Primaria in momentul in care a solicitat inscrierea. Trebuia sa precizeze”, a explicat Vasile Ciuman, directorul OCPI Maramures.
Exista o posibilitate legala de intabulare a terenurilor din curtea interioara a Casei Iancu, insa pentru asta trebuia ca juristii Primariei Baia Mare sa inainteze solutia fostului primar, Cristian Anghel, iar acesta sa propuna Consiliului Local sa adopte o hotarare in acest sens. Nu s-a facut asa.
„Se putea trece terenul din domeniul privat printr-o hotarare a consiliului local si sa se atribuie locatarilor. Dar trebuia sa faca cineva demersurile necesare si sa rezolve problema, sa se calculeze cota ideala de teren conform suprafetei desfasurata si construita pentru fiecare locatar, sa analizeze in bloc si sa se atribuie acel teren in folosinta sau in proprietate indiviza persoanelor care detin constructiile”, a mai explicat Ciuman.
Vinovatii nu platesc, doar pagubitii
Ca aproape in fiecare caz in care se comite o ilegalitate institutionala, vinovatul n-are nume de om ci de institutie. Insa cei care sufera de pe urma ilegalitatii sunt clar nominalizati. In acest caz, Perez, care se judeca de cinci ani pentru ca i s-a ingradit un drept fundamental in urma ilegalitatii pornite de la Primaria Baia Mare, autorizata de Institutia Prefectului si girata de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Maramures.
In fata evidentelor, intabularea unui teren inscris pe domeniul public, fapt interzis de lege, l-am intrebat pe directorul Ciuman cine plateste daunele celor care au suferit din cauza a ceea ce el a numit „scapare”.
„Din domeniul public, pentru a fi restituit sau vandut terenul trebuie trecut in domeniul privat al statului sau municipiului. Nu pot sa-mi exprim eu categoric verdictul daca s-a procedat corect sau incorect. Ca si orice act administrativ, cel neindreptatit poate sa se indrepte in instanta pentru a se corecta eventualele erori, greseli, abuzuri… In urma efectuarii unei expertize, instanta se pronunta si toate autoritatile care au contribuit la acea actiune sunt obligate sa respecte hotararea instantei, sa corecteze ce este de corectat”, a declarat directorul OCPI Maramures.
Numai ca pana la “indreptarea” situatiei, Perez continua sa fie blocat sa intre pe proprietatea sa, din cauza actelor ilegal emise de institutiile statului. Iar pentru a readuce situatia la stare legala, i se cere sa mai cheltuie bani pentru a obtine dreptatea in instanta de judecata. Asadar, plateste doar cel care sufera de pe urma abuzului institutiilor statului.
„Trebuie sa oprim toata ilegalitatea asta! Si pentru asta, fiecare cetatean trebuie sa se opuna si sa faca plangere impotriva tuturor celor implicati. Daca fiecare ceteatean face asta, putem schimba ceva. Legea-i lege, numai ca legea e pentru anumite persoane, pentru altii legea e paralela pentru ca ei cred ca sunt Dumnezeu pe pamant”, spune David Sellam Perez.
Pana la un verdict al instantei, pentru calmarea spiritelor, s-a acreditat ideea ca Serviciul Public „Administrarea Patrimoniului Local si Utilitati” din Primaria Baia Mare ar fi deschis un proces pentru anularea actului administrativ. Ipoteza a fost infirmata de Compartimentul Juridic al serviciului condus de Calin Coros, precum si de secretarul Primariei, Rodica Brad, pentru ca in locul de unde a pornit ilegalitatea gunoiul continua sa fie ascuns sub pres.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
