În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în contextul unui amplu proces de culturalizare a maselor, de conștientizare a importanței moștenirii istorice, se manifestă un oarecare interes, în rândul intelectualității băimărene, pentru a aduna și conserva mărturii ale trecutului tumultos, acte, documente, efigii, ce au marcat urbea. Însă, abia în ultimele decenii ale acestui secol se fac pași concreți în această direcție, prin înființarea Asociaţiei Muzeale Băimărene, în anul 1899, pentru ca cinci ani mai târziu să își deschidă porțile pentru public, Muzeul Orășenesc Baia Mare (19 iunie 1904).
Pe acest fond de entuziasm, numeroase instituții și persoane fizice au făcut donații în favoarea muzeului, astfel încât, în perioada 1904-1905, instituția gestiona deja aproximativ 7.000 de piese, structurate în colecţii de arheologie, istorie, numismatică, artă, artă manufacturieră, ştiinţele naturii, bibliotecă şi arhivistică. De menționat că acest lucru se datorează îndeosebi lui dr. Schönherr Gyula (1864-1908), inițiatorul unei strategii ştiinţifice de dezvoltare patrimonială.
Remarcabil om de știință, Schönherr Gyula face parte din galeria personalităților băimărene care prin activitate lor complexă au contribuit la dezvoltarea orașului și a comunității locale.
S-a născut la Baia Mare, în 26 septembrie 1864, în modesta casa părintească – dispărută între timp – situată lângă biserica reformată de pe Podul Viilor. Tatăl, Schönherr Antal, descendent al familiei Schönherr din Cavnic, familie originară din Bavaria, a terminat Dreptul și a fost căpitanul poliției din Baia Mare. Mama, de origine armeană, Czausz Anna, strălucită pianistă – având un spirit organizatoric de excepție – a fost timp de decenii liderul vieții muzicale băimărene.
În toamna anului 1874, tânărul Schönherr este înscris la Școala călugărilor minoriți din oraș. În clasa a patra edita deja un ziar al elevilor și organiza în curtea casei părintești expoziții din „antichitățile” aduse la lumina zilei din poduri și din sertare. Avea 16 ani când a organizat expoziția „Numismatica”, unde a expus, alături de monedele vechi cunoscute în Baia Mare, vestigii arhitecturale, vase și costume de epocă.
În anul 1882, termină Gimnaziul din Satu Mare, după care, respectând dorința părinților, se înscrie la Seminarul teologic „Pazmaneum” din Viena. În curând renunță la ideea de a deveni preot și, din toamna anului 1883 începe să studieze Dreptul la Budapesta.
Alături de studiile obligatorii de drept, interesul i se îndreaptă de la început către studiul istoriei, în special al perioadei medievale. Încă din decembrie 1883 devine membru al Societății Istorice Maghiare. Începând cu anul 1884 lucrează la Arhivele Muzeului Național Maghiar, rămânând colaboratorul acestei instituții până la sfârșitul vieții.
În anul 1886, publicarea studiului despre sigiliile vechi ale orașului Baia Mare îi aduce recunoaștere unanimă în cercurile oamenilor de știință. În săptămânalul „Nagybánya és Vidéke” publică o serie de articole în care pledează pentru înființarea asociației muzeografice a județului Satu Mare.
Între anii 1889 și 1890 întreprinde prima sa călătorie de studiu în Italia. Studiază în arhivele Vaticanului, în primul rând documentele legate de domnia lui Matia Corvin. Unul dintre rezultatele acestui studiu este lucrarea „Corespondența dintre Matia Corvin și papii de la Roma. 1458-1490”, apărută în seria „Documente Maghiare din Vatican”.
În anul 1892, este ales notar, mai apoi secretar al Societății Heraldice și de Genealogie. În decursul anilor următori este colaboratorul, autorul și editorul a numeroase lucrări științifice. În 1903, participă, la Roma, la Congresul Internațional de Istorie, cu ocazia acestei călătorii descoperind un manuscris din vestita Biblioteca Corviniană a lui Matia Corvin.
În anul 1889, datorită intervenției sale, Societatea Istorică a hotărât să-și prelungească întâlnirea oficială din Sighetu Marmației cu o ședință la Baia Mare. Schönherr Gyula a organizat, în cadrul evenimentului, o expoziție de istorie în sala de gală a gimnaziului. Acest eveniment poate fi considerat punctul de pornire al constituirii Muzeului de Istorie din Baia Mare, înființat la insistențele sale în anul 1904.
În anul 1898 primește funcția de secretar al Inspectoratului Național al Muzeelor și al Bibliotecilor. A participat la organizarea rețelei de biblioteci și muzee, ocupându-se pe lângă muzeul băimărean și de muzeele și bibliotecile din Timișoara, Satu Mare și Sighetu Marmației.
După descoperirea marelui sigiliu octogonal al orașului Baia Mare, din secolul XIV (considerat pierdut definitiv până atunci), reconsideră lucrarea referitoare la acest subiect, din tinerețe. Apariția revizuită a studiului înseamnă ultimul mare succes al carierei lui de cercetător.
Ca semn al aprecierii activității științifice, în mai 1896 este ales membru corespondent al Academiei de Științe Maghiare. În același an, orașul Baia Mare îi solicită elaborarea unei monografii a localității. S-a apucat de lucru cu însuflețire, adunând un material imens, dar moartea prematură (24 martie 1908) l-a împiedicat să finalizeze lucrarea.
A fost înmormântat în cimitirul catolic din Baia Mare. În anul 1910 a fost așezată o placă de bronz pe peretele casei unde și-a petrecut ultimii ani din viață.
Să mai precizăm că dr. Schönherr Gyula a publicat numeroase studii și articole despre istoria orașului Baia Mare și a adunat un bogat material documentar și imagistic, care se păstrează în manuscris în fondul care îi poartă numele, din patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
(Extrase din Schönherr Gyula: breviárum, autor Balogh Béla, Nagybánya, 2008)
Sursa: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
– Servicii de creare site web
