Corneliu Coposu, născut pe 20 mai, Într-o localitate românească din Sălajul ocupat de Austro-Ungaria în anul 1914, se năștea Seniorul.
Corneliu Coposu a fost descendent al unei familii cu o vie credinţă naţională. Evident el nu putea alege decât să urce, asemeni înaintaşilor săi, Golgota libertăţii neamului.
Corneliu Coposu-luptător politic condamnat la temniță pentru verticalitatea sa
Până în 1947, Corneliu Coposu a fost un luptător politic. Secretar particular al omului politic Iuliu Maniu, principal sfătuitor, Corneliu Coposu a ajuns după 1947 în temniţa comunistă. Deşi nevinovat, acest fruntaş naţional-ţărănist a plătit pentru ”vina” de a fi român, de a dori binele ţării sale.
Am avut ocazia să-l văd la televzior să-l ascult la radio în cei cinci ani postdecembrişti pe care i-a mai apucat ”Seniorul”. În acest an, se vor împlini 30 de ani de la dispariția sa. Nu a mai apucat să vadă PNȚCD, partidul pe care l-a reînființat, la putere. Precis ar fi fost dezamăgit să vadă cum actualul șef al PNȚCD e în coada PSD-ului.
Corneliu Coposu uimea prin limpezimea gândirii! Aceasta nu-i fusese alterată de cele aproape două decenii de temniţă, izolare şi domiciliu forţat.Îmi aduc aminte că într-un interviu, sora marelui om politic spunea că în localitatea Rubla, locul domiciliului forțat, Corneliu Coposu spunea că merge să închidă poarta. Sora lui l-ar fi întrebat de ce face acest lucru, deoarece acea poartă era o alcătuire de câteva nuiele, tulpini de floarea soarelui sau de porumb uscate. Atunci Seniorul i-ar fi spus că ea nu ştia ce înseamnă ca douăzeci de ani să nu poţi să închizi poarta în urma ta.
Aceste cuvinte mi-au rămas în minte şi acum, la aproape treid ecenii de când Seniorul a plecat spre lumea cealalată. Corneliu Coposu a luptat ca noi să putem să ne închidem singuri poarta. A luptat să alegem ce e bine şi ce nu e bine. În acest lucru normal, Corneliu Coposu a arătat o întreagă filosofie existenţială.