Putine lucruri au ramas in lume iscalite de mana lui Horea, conducator al rascoalei taranești de la 1784 din Transilvania, iar unul dintre ele, singurul in lemn, se afla in Parcul Etnografic National “Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, primul muzeu in aer liber din Romania. Semnatura lui Horea se afla pe o grinda a unei biserici pe care acesta a construit-o impreuna cu echipa sa de meșteri.
Biserica a fost construita in 1773 și directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, istoricul Tudor Salagean, a declarat ca aceasta este un obiectiv important nu numai pentru ca este singurul care poarta semnatura lui Horea, ci și pentru ca reprezinta faza de maturitate a constructiilor de lemn din Romania.
“Biserica este singura marcata de Horea. A fost adusa in muzeu in 1968, din localitatea salajeana Cizer, cu sprijinul Comisiei Monumentelor, și este unul dintre obiectivele cele mai interesante. Tipologic este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale fazei de maturitate a constructiilor de lemn din Romania, o biserica cu plan evoluat, care este foarte armonioasa ca și constructie. Pictura, de asemenea, e o interpretare in stil rural a erminiilor bizantine, dar este o pictura de foarte buna calitate, am depus un proiect de restaurare care merge inainte pe fondurile norvegiene și speram sa fie și restaurata. Trebuie facuta și restaurarea structurii, chiar daca nu are probleme mari”, a mentionat Tudor Salagean.
Potrivit unei prezentari a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Biserica lui Horea este construita din stejar, iar clopotnita sa inalta — element de prestigiu comunitar, corpul naosului și cel al altarului alcatuiesc impreuna un intreg bine echilibrat, ingrijit executat, armonios proportionat și dinamic. De asemenea, peretii bisericii sunt incinși median cu funia traditionala sculptata, care apare și la portal, iar arcadele pridvorului sunt și ele bogat decorate.
“Bisericile de lemn din Transilvania erau caracteristice doar satelor romanești de rit ortodox și greco-catolic. Ele erau construite prin efortul comunitatilor și reflectau — prin dimensiuni, grad de ornamentare și calitate a picturii — situatia demografica și economica a acestora. Personalitatea bisericilor de lemn romanești este data de simplitatea arhaica a volumelor (acoperișuri simple, turnuri elansate), de descendenta taraneasca a unor elemente (pridvorul, scara) și de absenta influentei accentuate a stilurilor arhitectonice culte, mult mai vizibila in cazul altor biserici de lemn europene”, se mai arata in prezentarea respectiva.
Istoricul Tudor Salagean spune ca au existat alte doua inscriptii cunoscute facute de Horea, dar ca ele au disparut misterios și ca acum a ramas doar cea de pe Biserica din Cizer, detinuta de Parcul Etnografic din Cluj.
“Lucrarea aceasta a fost contractata de Nicula Ion a Neamtului, dar a fost executata de Horea, care s-a și semnat pe o grinda de pe cupola ușor arcuita, cu litere chirilice: “lucrat Ursu H”.
Istoricii au identificat un numar total de trei inscriptii, toate cu litere chirilice, care ar fi fost facute de Horea. Una dintre acestea, realizata pe grinda principala a casei lui Horea din Albac, care reda numele autorului ei sub forma “Nicula Urs”, a fost depusa la sfarșitul secolului al XIX-lea in Muzeul Astrei din Sibiu, de unde a disparut fara urma in timpul primului razboi mondial. O alta inscriptie, de asemenea pierduta, ar fi fost realizata pe grinda unei case din Matișești. Dintre inscriptiile atribuite lui Horea a caror autenticitate a fost confirmata de specialiști, cea aflata in biserica din Cizer este unica, fiind singura pastrata pana astazi”, subliniaza Tudor Salagean.
Istoricul clujean povestește și o legenda creata in jurul Bisericii lui Horea și a inscriptiei lasate de acesta pe o grinda. “Traditia locala din Cizer a pastrat amintirea prezentei lui Horea in localitate și a atentiei deosebite pe care locuitorii din Cizer au dat-o inscriptiei lasate de acesta. Potrivit amintirilor localnicilor, copiii erau tinuti departe de inscriptie, pentru a preveni deteriorarea acesteia. Unul dintre cei mai batrani oameni din Cizer, intervievat in anii 1960, iși amintea ca, in copilaria sa, batranii satului le spuneau copiilor sa se fereasca de locul cu inscriptia, pentru ca “acolo sus și-a scris moartea numele și cine se apropie de el moare”. Legenda avea rolul de a-i indeparta pe copii și pe inoportuni de inscriptie, prevenind distrugerea ei”, explica istoricul clujean.
Tudor Salagean mai spune ca Horea era foarte cunoscut pentru iscusinta sa in meșteșugul cu lemn și ca in perioada construirii Bisericii din Cizer se stabilise in apropiere, pe un domeniu al familiei Banffy, la Ciucea, pe teritoriul de astazi al judetului Cluj.
“Horea, mot sarac, cu familia lui (sotia Ilina, copiii Ioan și Luca) s-a așezat la Ciucea, la Iegariște, probabil fugit de pe domeniul minier al Zlatnei, unde era iobag și unde sarcinile fiscale devenisera foarte grele. Horea, impreuna cu alti moti așezati in zona, au devenit cunoscuti in satele din jur pentru iscusinta meșteșugului lor”, precizeaza istoricul.
In prezent, Biserica lui Horea din Parcul Etnografic National “Romulus Vuia” este deschisa publicului, ba chiar este foarte solicitata de catre populatie, contra cost, pentru botezuri și cununii. Din aceasta luna august, in Biserica lui Horea au inceput sa se oficieze și slujbe religioase ortodoxe, in fiecare duminica.
Pe langa Biserica lui Horea, Parcul Etnografic National “Romulus Vuia” are in portofoliu, intre cele 55 de obiective ale sale, și alte constructii unicat. Printre ele se afla cea mai veche gospodarie romaneasca pastrata și cea mai veche casa din Transilvania.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
