Kelemen Hunor candideaza la alegerile pentru presedintia Romaniei din partea UDMR, iar tragerea la sorti l-a plasat pe primul loc pe buletinul de vot, o pozitie care, de obicei, aduce cateva voturi suplimentare din partea alegatorilor care participa doar ca sa se afle in treaba. Ei pun stampila pe primul dreptunghi, dupa care… ce-o da Dumnezeu.
Candidatura lui Hunor este, ca de obicei, strategica. Etnicii maghiari vor sa aiba candidat in primul tur, dupa care, pana la scrutinul final, asteapta sa li se spuna cu cine sa voteze. Daca nu exista un interes major, semnalul nu vine si alegatorii sunt lasati sa decida singuri. In aceasta situatie, majoritatea nu se prezinta la urne sau, de regula, voteaza cu candidatul dreptei. Cred ca asa vor sta lucrurile si de data aceasta, daca UDMR nu obtine garantii de la coalitia majoritara ca proiectul de autonomie a Tinutului Secuiesc va fi aprobat. Cum sunt slabe sperante in aceasta directie, o buna parte dintre alegatorii maghiari vor sta acasa pe 16 noiembrie.
In 1989, dupa Polonia, Ungaria a fost a doua tara care a scapat de comunism, fapt care a starnit admiratia cancelariilor occidentale, liderii acestora inghesuindu-se sa o viziteze si sa o incurajeze. Atata s-a umflat in pene cocosul Jozsef Antal, incat, ca sa nu crape, a simtit nevoia sa declare ca este premier al celor 15 milioane de maghiari din Bazinul Carpatic. Apoi, un alt lider maghiar, Gyula Horn, s-a batut cu pumnul in pieptul lui de urmas al husarilor, avertizandu-ne ca drumul Romaniei spre Europa trece obligatoriu prin Ungaria. Si din aceasta pozitie Ungaria a incercat sa obtina autonomia teritoriala a maghiarilor din Transilvania, pretinzand un fel de administrare comuna (condominium) cu Romania asupra zonei.
Dupa ce la putere a venit Viktor Orban cu FIDESZ-ul sau, pretentiile referitoare la Transilvania s-au intetit, iar László Tökés, la initiativa Budapestei, a convocat forumuri nu numai pentru autonomia Tinutului Secuiesc, ci si a asa-zisului Tinut Partium, format din judetul Bihor si parti din Satu Mare si Salaj. In ultimii ani apropierea Romaniei de SUA a fost concretizata prin amplasarea bazei militare americane de la Mihail Kogalniceanu si a scutului antiracheta de la Deveselu. In replica, Orban a inceput sa critice Occidentul si sa se apropie tot mai evident de Rusia, cu care a si incheiat un parteneriat economic in valoare de 10 miliarde de euro. Apoi, asa cum am aratat cu alta ocazie, dupa izbucnirea crizei din Ucraina, Orban a cerut autonomie teritoriala pentru maghiarii din Transcarpatia. Anexarea provinciei Crimeea de catre Rusia, dar si incercarea de a se forma republici separatiste in estul Ucrainei a fost exact pe placul Ungariei lui Orban.
Pe acest fundal periculos, UDMR a lansat proiectul de autonomie a Tinutului Secuiesc, care prevede ca zona sa aiba presedinte, parlament si executiv regional, dreptul asupra resurselor minerale, limba oficiala maghiara.
In aceste circumstante, Hunor candideaza la presedintia Romaniei, facandu-se ca nu-i pasa de actul perfid de promovarea a proiectului de autonomie. El recunoaste ca UDMR a prevazut diferite forme de autonomie inca din 1993, si ca, in timpul guvernarii Tariceanu, a depus in Parlament Legea minoritatilor nationale, care asigura autonomia culturala, dar proiectul nu a fost aprobat nici astazi. Ca orice politician maghiar angajat in solda iredentismului revansard, Hunor stie ca trebuie sa adopte pasii marunti ai furnicii si sa astepte momentul prielnic. Semne ar fi: Crimeea, estul Ucrainei, Scotia, Catalonia si cine stie ce poate urma. Pentru asta ne vorbeste frumos si ne spune ca ungurii nici nu se gandesc la separatism, secesionism sau entitate statala, autonomia fiind gandita in interiorul statului roman unitar si indivizibil.
Pentru ca romanii nu prea pricep, Hunor zice ca trebuie sa faca un efort colosal sa explice ca ceea ce doresc maghiarii nu e impotriva Romaniei, ci pentru o comunitate care creeaza valori: „E pamantul nostru natal, aici vrem sa ramanem, sa proiectam viitorul, dar in acelasi timp dorim sa ne pastram identitatea. Vrem o descentralizare puternica, vrem folosirea limbii materne”.
Pana la atingerea scopului propus, candidatul Hunor zice ca se delimiteaza de orice incercare de a face vreo comparatie intre Tinutul Secuiesc cu cea ce s-a intamplat in Crimeea. Pentru ca acolo nu se poate vorbi despre dialog si forta argumentelor. Aici e altceva. Chiar daca nici aici nu se gaseste un moment potrivit pentru o dezbatere serioasa, mereu aparand altceva. Dar cel care se viseaza viitor presedinte al Romaniei crede ca important e sa existe dorinta de a vorbi deschis, fara tabuuri. Deocamdata nu s-a gasit contextul potrivit, datorita bagajului de prejudecati mostenit din comunism. Dar acestea pot fi lasate in spate daca suntem sinceri si corecti.
Da, cam acestea sunt gandurile primului candidat de pe buletinul de vot. Cand il aud vorbind despre sinceritate si corectitudine, imi vin in minte toate actele antiromanesti savarsite de liderii maghiari in ultimii 25 de ani. Apoi uit de politica si ma gandesc la apropiatul meci de fotbal dintre nationalele celor doua tari. Numai de acolo astept „razbunare”!
Sursa: Grigore Ciascai