Vezi GALERIE FOTO
Schimbare radicala de decor autumnal, cu ceturi joase. Umezeala aduce cu sine drumuri si poteci glodoase… Se pleaca dimineata spre Catalina, Sacalaseni. Sur infinit. Tern. Frumos insa, daca esti atat de pasionat de infinitele chipuri ale naturii, indiferent de sezon. De la Catalina, se observa podul cu melancolicele oglindiri ale monumentalelor salcii si plopi in raul Lapus.
Debarcam in Buteasa, la cateva sute de metri in aval de noua biserica, aproape de confluenta extrem de modestelor vai Buteasa-Matalungi In debutul Culmii Pietrei, se poate admira o casuta traditionala spoita in albastru ultramarin, deosebit de cocheta, strivita insa realmente de neinspirat alaturata-i vila etajata.
Plapumi policrome de frunzis
O luam pe ulita pietruita din fata casei din chirpici. La circa 200 de metri , se afla gospodaria familiei fostului brigadier silvic Achim Emilian, un excelent cunoscator al imprejurimilor dar nu numai. Bucurosi de revederea familiei sale si imediat dupa luarea unor relatii necesare realizarii traseului dorit, traversam un colt a livezii lor prin locul unde odinioara functionase o sectie a Judecatoriei Somcuta Mare, coborand spre malul geografic stang al finalului vaii Matalungi, traversand-o prin vad pe la locatia unei foste horincii din iepoca de aur, pitita discret acolo de ochii vigilenti si hrapareti ai autoritatilor.
Ceata e teribil de densa, iar vizibilitatea nu depaseste 30-40 metri. Suim costis printre doline mari, unele ingemanate, clai de fan si livezi de pruni, fara a putea vedea liziera codrului matur dominat de faget care e in fata noastra la nici 100 de metri.
Colonia de bureti
Urme de mistreti, oi, caprioare. Cainii alearga amusinand fericiti, fara a starni vreo salbaticiune. Bureti fotogenici apar de sub calda plapuma groasa a frunzisului uscat. Li se alatura in curand primele exemplare tinere si viguroase de palaria sarpelui, delicioase.
In pajistea umezita de roua si burnita diminetii, pigmentata de miile de frunze murinde, atrag atentia ghirlandele verzi, frumoase, de Laba gainii sau Pedicuta.
Ne aflam pe culoarul N-NV al Dealului Butesei punctat de stejari tineri rari, castani comestibili si mesteceni, acestia fiind mult mai prezenti pe flancuri dar…aproape invizibili din pricina cetei.
Privind in urma, la cel mult 200-300 m, ar trebui sa vedem gospodariile Butesei aflate pe la confluenta vaii Butesei cu valea Matalungi, dar nu se vede absolut nimic.
Pe dealul Urisului
Tinem culmea, debutul zonei NE a dealului Urisului parcursa de un sleau secular de caruta orientat spre V-SV, catre dealul Toporul, cu o prima ramificare NV catre flancul geografic drept a vaii Matalungi, iesind aproximativ in zona saivanului construit cu fonduri UE, o alta, mai departe, orientata spre S, catre Valea lui Uris din hotarul satului Prislop si una SV, si mai indepartata, din zona Balta Marii Florichii, pe la liziera plantatiei de pini, Sub Piatra si-n continuare catre satul Prislop. 
Pe culmea Dealului Urisului, mai ales pe vreme deosebit de neguroasa, un solitar pin destul de tanar serveste realmente precum un far la marul marii. Dincolo de acesta, in culoarul silvatic, se pot identifica succseiv bornele silvic PO sau poate PU/ 47 marcata cu alb, respectiv borna silvica marcata neglijent cu rosu VI/177.
In dreputul NE al drumului de car de pe culmea dealului Urisului, imediat dupa crestetul plesuv al dealului Butesei, in dreapta e o holda dreptunghiulara flancata de fagetul matur cu liziera cu pitoresti mesteceni si un palc strans grupat, ca un obelisc verde, format de patru ienuperi cu aspect de verzi flacari, insa este obturat de ceata.
Plantatii de conifere
Tinem riguros traseul de caruta de pe culmea NE-SV, fara vreo deviere spre SE-S, adica spre plantatiile de conifere si huciurile impenetrabile, fief a ursilor si mistretilor, din flancul stang al Vaii lui Uris, sau catre N-NV, adica spre flancul geografic drept, arid-calcaros, al vaii Matalungi.
Imediat ce se trece prin stanga pinului solitar, pe versantul S al culmii apare o zona mlastinoasa restransa, fost izvor amenajat pastoral cu valaua pentru adaparea oilor si a vitelor, azi imburuienata. Urcusul spre V-SV este usor, dar constant.
La stanga apare liziera fagetului matur intercalat cu pini plantati probabil cu vreo trei, patru, decenii in urma. Cam pe-acolo, schimband directia spre S in unghi drept, se ajunge la Casa Zmeilor si-apoi la Valea lui Uris.
La Balta Marii Florichii
Tinem de-aceasta data riguros drumul de car si de TAF ulterior, acesta avand la trecerea prin codru aspectul unei frumoase alei de parc acoperita de frunzisul uscat si gros, fosnitor.
Pe flancurile sale, pe la poalele pinilor, in argila drapata cu catifelati muschi, zilele calde si umede ale toamnei au dat ivelii sute de bureti, nestiuti dar minunati.
Chiar inainte de a descinde in pajistea larga la la poalele N-NE ale Dealului Toporu, drumul se ramifica, o varianta suind usor spre SV, insa o tinem costis spre V, iesind deasupra unei locatii de stana cu un inconfundabil saivan traditional amenajat din rude de fag nu mai groase decat un brat barbatesc, ne aflam la obarsia vaii Matalungi, in locatia Balta Marii Florichii, dupa spusele lui nea Emilian Achim.
In stanga, spre SV, suie alert liziera plantatiei mature de pin. La V de saivan, peste incipienta vale Matalungi, e un palc pitoresc de fagi si indaratul acestuia apare linia electrica de inalta tensiune ce vine dinspre statia trafo Tihau, via Dealul Mesteacan-Boiu Mare.
Aceasta e inghitita in cateva clipe de neguri. Un culoar larg de vreo 50 metri, cu pajistea consistent acaparata de menta brosteasca, si cu o captare de apa potabila, apare la stanga.
Boboc de Ciubotica Cucului, la final de noiembrie
Decidem sa suim direct in culme, dand de un solitar clopotel diamantat de ploaie si un siguratic bobocel galben-pal de ciubotica cucului care, firesc, ar fi trebuit sa infloreasca abia-n debutul Martisorului 2013, insa de cativa ani aceasta specie imboboceste sau infloreste in final de noiembrie-debut de decembrie, fiind invariabil apoi surprinsa de plapuma protectoare de nea care o conserva.
Oferta exemplarelor tinere de palaria sarpelui e nevisata, dar inafara admirarii sale si imortalizarii foto le lasam in voia toamnei. Ajunsi in culmea foarte larga, derutanta in vremi neguroase, prindem drumul de caruta/TAF ce coboara usor, oblic SV, spre fosta cariera de Sub Piatra.
In dreapta, printre prunii salbaticiti si paduceii acaparati de mirabile colonii sur-albastrii de licheni, reapare linia electrica de inalta tensiune, de fapt doua paralele, coborand spre N de pe varful Toporu.
In stanga (E) apare padurea de pin iar in fata, tuns conic artistic de incisivii oilor si ai caprelor, solitarul ienupar nu mai inalt de cca 1,5 m. De aici pana la fosta cariera mai avem de coborat lejer aprox. 200 m.
In cautarea fosilelor de mare
Pajistea e intens spalata de torentele afunde de pana la 70-80 cm , cu fosile marine in talveg. Cautam atenti orice vestigii fosile ale marii ce acoperise aceasta zona colinara extrem de framantata si specifica Podisului Somesan in Eocen si Oligocen.
Apar fosile sau amprente striate de moluste, indeosebi fragmente de pecteni, urme cilindrice lasate de fostii viermi de mare, aplatizate fosile arcuite, foste coaste ale sireneelor de mare, stramosii dugongilor de azi, mai tarziu descoperim amprenta pietrificata a unei scoici mari cat o palma, posibil vreo specie uriasa din familia pecteni.
Nici urma de stele de mare pietrificate, exoschelete de arici de mare, fragmente impresionante de melci marini spiralati. Insistand, dam totusi peste zona apexului unei foslie. Abunda insa fosilele urmelor viermilor de mare si a coastelor de sirene de mare.
In zona mugeste o drujba si un tractor tracteaza trunchiurile doborate. Din nefericire, cariera Sub Piatra, neexploatata de ani si ani de zile, e folosita drept rampa de gunoaie menajere de catre prislopanii needucati diseminand in codru zeci de pampers, zdrente, PET-uri nedegradabile etc. spurcand regretabil o destinatie turistica aparte.
Ceata devine treptat ceva mai putin densa, umiditatea persista, insa nu e deloc frig. De ar fi vreme buna dincolo de valea Prislopului, in coltul E-SE cu livezi nesfarsite al Prislopului, catre hotarul Boiului Mare, s-ar vedea simetric dispusa, veche, cariera cu fosile de Sub Clocotici, vizitata alaturi de Dinu P., nepotul Radu T. si mine in primavara 2012.
Dupa ce ne facem tatonarile acribice pe grohotele de Sub Piatra, returnam pe unde veniseram catre Balta Marii Florichii si de-acolo spre E-NE, pe Culmea Dealului Urisului catre Dealul Butesei. Din acea locatie spre S-SE e satul Prislop, la V Valea Chioarului si Buciumi iar la NV satul Hovrila.
Magie de toamna
Nu mai avem nicio emotie privind reperarea si orientarea insa, daca am fi beneficiat de o buna vizibilitate, reveneam in Buteasa pe culmea cu saivan din stanga vaii Matalungi, intr-o dorita premiera de noi toti.
Negurile genereaza difuze, magic-scotiene, contururi si, desi nici pe departe conditiile foto nu sunt dintre cele mai prielnice, ocularul si obiectivul aburindu-se permanent, in final vom ramane-n tolba cu amintiri dragi si de neuitat.
O magie aparte ni se ofera coborand Dealul Butesei spre sat, acolo ivindu-se un mare, dreptunghiular, luciu de helesteu iar in jurul si deasupra lui gospodariile prospere ce par niste veritabile cuiburi de vulturi.
In curtea ordonata a familiei Achim trandafirii nu-s doar bizar imbobociti, ci chiar infloriti superb desi au trecut deja prin cateva, subtiri, brume. In bucataria de la demisol e cald si un inconfundabil parfum de foc de lemne, iar bucatele apetisante generos oferite, de la slana fiarta si afumata, la pita pufoasa, branza de oaie de casa si ceapa vanata, culminand cu bijuteriile culinare – sarmalutele cu orez, ciuperci, piper si mult cimbru- preparate de tanti Hermina, niste nevisate delicii.
In aceste vitrege conditii e firesc ca timpul alearga nebun si pe nesimtite, fericiti sa inspire cu nesat miresmele imbatatoare ale unui adevarat leac, horinca de pere stalnitoase.
Ne luam ramas bun multumind dragilor noastre gazde si prieteni pentru ospitalitate, suind din Buteasa spre dealul Colnic, coborand de-acolo ca-ntr-un nebun vals spre Ciolt, trecand prin Berchez si Remetea Chioarului, fiind total neavenit si destul de agresiv readusi la cotidian de multitudinea afiselor electorale…
Foto: Buteasa, pe culmea dealurilor Urisului, Toporu si Sub Piatra (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
