Opinie Politica

O șansă pentru Pop, o neșansă pentru Maramureș?

M-am nimerit într-una dintre zile la aceeași masă cu cineva implicat direct în politica și-n administrația locală. Am discutat, printre altele, și despre trecutul și despre prezentul politicii românești.

Am pălăvrăgit despre spusele și nespusele primarului nostru, despre tardivele încercări de opoziție ale sardinei USR în fața rechinului PSD, apoi despre reminiscențele obsesiei pentru ciolan a găștii lui Diaconescu și despre cum se mai colecționau voturi în ziua votului, iar la un momentdat am vorbit despre… PLM. Scris cu litere mari.

O fi, bineînțeles, vorba despre nimeni altul decât Pop Liviu Marian, actualul ministru al educației. Tatăl lor, cum i s-ar mai putea zice, ținând cont de intenția lui de a-l pune pe fratele cel mare (n.r. – Big Brother) în toate unitățile școlare, să fie supravegheați și trași la răspundere ăia micii când folosesc telefonul, când se joacă cu Kendama ori când se scarpină în nas.

”Este un mare avantaj pentru județul nostru că avem un reprezentant în Guvern”, l-am citat din memorie pe partenerul meu de discuție, cu care sunt de acord. La prima vedere, spusele acestuia reprezintă un raționament pur logic, însă fiecare gafă a lui Pop mă face să mă gândesc mai bine.

A greși e omenește, iar ministrul nostru pare că vrea să dovedească tuturor cât e el de om. Firește că nu-i capăt de lume dacă te lovești la ”genunche” într-o vizită în ”județul” Târgoviște, însă dacă câțiva inconștienți din acest sistem nu-i ”dă” repede o palmă lui Pop, acesta s-ar putea să explodeze de la câtă omenie încape în el.

Pop Liviu Marian, cu memoria lui de peștișor Amphioxus, a uitat că a fost Ministrul Educației și pe vremea demult uitatului Ponta, în 2012, atunci când a tras sforile necesare pentru a amâna sentința Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) în cazul lucrării de doctorat a fostului prim-ministru, declarată ulterior plagiat.

Același Pop Liviu Marian, la doar o săptămână după ce s-a întors pe scaunul de ministru, făcea următoarea precizare istorică: ”Educația e gratuită conform Constituției. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate. Copilul nu plătește nimic.”

În schimb, însă, același copil ar putea fi obligat de lege să poarte după el, la școală, încă un manual… de sport. Asta în condițiile în care ghiozdanele sunt și așa dubuite de manualele și caietele cerute la clasă de profesori, iar unii dintre elevi sunt nevoiți să le care kilometri întregi pe jos în drumul lor către școală și invers… către casă.

Adică în loc să se digitalizeze manualele, să se investească în săli de sport și/sau în dotările aferente, încarcă ”viitorul țării” cu manuale la sport, manuale pe care precis nu le vor deschide, așa cum mulți dintre noi nu le-am deschis niciodată pe cele de desen și arte plastice.

Nu știu câtă plusvaloare va putea oferi domnul Pop județului nostru în ritmul acesta. Însă hai să nu fim pesimiști și să-i oferim o șansă! În patru ani ar putea face ceva, ceva. De pildă, să facă o minune să nu mai avem atâtea licee în Maramureș cu promovabilitate zero la examenul de bacalaureat. Sau măcar să facă pe dracu-n patru să aibă măcar 2 promovați liceul tehnologic din localitatea de origine a acestuia, căci serios acum, e rușinos să fii Ministrul Educației, iar în localitatea de unde te tragi să existe un liceu cu asemenea performanțe dezastruoase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *