Actualitate

In memoriam. Iuliu Maniu, 146 de ani de la nașterea sa

Acum 146 de ani, pe data de 8 ianuarie 1873, s-a născut Iuliu Maniu, unul dintre cei mai importanți politicieni români. A creat și condus Partidul Național Român, a fost președinte al Partidului Național Țărănesc și Prim ministru al României. A avut un rol important în realizarea României Mari.


În anul 1947 este condamnat, culmea, sub acuzația de complot împotriva statului, şi întemniţat la Sighet unde, la 80 de ani, moare în inchisoare in ziua de 5 februarie 1953.

A văzut lumina zilei în Șimleu Silvaniei, în 8 ianuarie 1873. A fost al doilea din cei cinci copii ai lui Ioan și Clara Maniu (după fratele Cassiu și înaintea surorilor Sabina, Cornelia și Elena). Tatăl lui a fost judecător la Tribunalul din Zalău, iar mama sa, fiica vicarului Demetriu Coriolan. De asemenea, Iuliu Maniu a fost nepot al renumitului filozof și om politic sălăjean Simion Bărnuțiu, fruntaș al Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania și vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj, din 3-5/15-17 mai 1848.

Iuliu Maniu și-a început studiile în Șimleu Silvaniei, absolvind cursurile ciclului inferior ale liceului la Blaj (1886), iar pe cele ale ciclului superior la Liceul Reformat din Zalău (1890), dovedindu-se un elev bine educat, un model pentru colegii lui, fiind declarat “matur și apt pentru a urma cursuri universitare”. Iuliu Maniu a fost student al facultăților de drept din Cluj, Budapesta și Viena, obținând doctoratul în științe juridice la vârsta de 23 de ani (1896), precum și diploma de avocat (1898). Ca bun român, Iuliu Maniu a fost, pe cât de harnic și de intransigent, pe atât de cumpătat și de generos, mai ales cu cei nevoiași. A fost un fervent luptător pentru democrație încă din anii studenției, intrând în rândurile membrilor Partidului Național Român (anul 1891), devenind, apoi, președinte al Asociației Academice “Petru Maior” (1892). De asemenea, a fost ales președinte al Societății Studenților Români, Sârbi și Slovaci din Budapesta (1894).

Prin toate activitățile sale, Iuliu Maniu a fost un dârz apărător al drepturilor românilor, militând pentru unitatea națională a acestora. Ca atare, în anul 1897 a fost cooptat în Comitetul Partidului Național Român, devenid președinte al acestui partid (1898). În anul 1906 a fost ales deputat în Parlamentul Ungariei, pentru circumscripția electorală Vințu de Jos, comitatul Alba. De remarcat faptul că, între anii 1898-1915, Iuliu Maniu a fost jurisconsult al Mitropoliei Române Unite de la Blaj.

În anul 1918, la întoarcerea de pe frontul din Italia (dus în 1915), s-a numărat printre principalii organizatori ai Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, fiind ales președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, având și funcția de ministru de interne. Apoi, Iuliu Maniu a fost președinte al Partidului Național Țărănesc în două rânduri ( 1926-1933 și 1937-1947), precum și președinte al Consiliului de Miniștri în trei rânduri (10 noiembrie 1928-7 iunie 1930; 12 iunie-10 octombrie 1930 și 20 octombrie 1932-13 ianuarie 1933).

Ani de-a rândul, Iuliu Maniu, numit “Sfinxul de la Bădăcin” (locul unde a copilărit și unde revenea cu mare plăcere când avea ocazia), a dus o luptă neîncetată împotriva asupririi austro-ungare a românilor din Transilvania și împotriva instaurării comunismului în țară, având multe confruntări cu adversarii politici și cu sistemul “sovietic/stalinist” care se înrădăcina în România. A condamnat, cu înfocare, regimurie dictatoriale instaurate în România anilor 1938-1944 și a luat parte la înlăturarea Guvernului Antonescu și la actul de la 23 august 1944. La aproape 75 de ani, Iuliu Maniu a fost arestat (17 iulie 1947), i s-a înscenat un proces politic (celebrul “Tămădău”) și a fost condamnat la închisoare pe viață pentru “înaltă trădare” și uneltire cu anglo-americanii, fiind trimis în penitenciarul din Galați (12 noiembrie 1947). În anul 1951 a fost transferat în penitenciarul de tristă amintire din Sighet. În urma cumplitului regim de exterminare (nenumărate umilințe, înfometare, frig, lipsă de medicamente etc.), Iuliu Maniu a murit în 5 februarie 1953, fiind înmormântat într-un loc necunoscut din Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației, iar rămășițele sale trupești n-au fost găsite nici până acum.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *