Cultura

Interviu cu învăţătoarea Maria Chira: „Dacă ai un vis, urmează-l!”

Maria Chira este un om simplu, discret, modest. Una dintre pasiunile ei este ţesutul pe care l-a privit mereu ca o artă. Împreună cu o generaţie de elevi a derulat „Drumul Lânii”  proiect care a adus Maramureşului o  importantă distincţie – Locul I la nivel naţional, Domeniul artistic, O activitate de succes .

 

eMM: Am găsit-o în atelierul ei, la războiul de ţesut…

 

Maria Chira: ,,Este locul unde mă regasesc, unde îmi reîncarc bateriile, unde mă simt foarte bine. Aici, departe de agitaţia zilnică, mi-am format universul meu. Am reuşit să-mi cumpăr trei războaie frumoase, am investit în pasiunea mea timp şi energie.

De ce trei? Pentru că a ţese este o artă şi, uneori simt nevoia să ţes pânză pentru cămăşi, alteori stofă din lână pentru colecţia vestimentară care o voi lansa într-o zi cu ajutorul Domnului, dar sunt şi zile când  firul de lână, vopsit de mine, se împleteşte în covoare. Fiecare război din atelierul meu îşi scrie povestea … ”

eMM: Cum reuşiţi să vă faceţi timp pentru toate?

 

Maria Chira: ,,Când ai o pasiune, ai o prioritate…Este adevărat că timpul mereu este insuficient pentru câte îmi propun, dar am învăţat să accept că şi mâine este o zi…Dimineaţa sunt alături de minunaţii mei elevi. Este o nouă generaţie, clasa pregătitoare, la Şcoala Gimnazială Lucian Blaga unde-mi desfăşor activitatea. Copiii cu care am derulat proiectul sunt acum clasa a V-a, au rămas doar amintirile, dar curând voi derula şi cu actualii mei elevi un proiect cu aceeaşi temă, toate la momentul potrivit.

În timpul săptămânii petrec mult prea puţin timp în atelier, dar zilnic…

E periculos!

Aici dacă intru, mă apucă miezul nopţii pentru că timpul nu se măsoară în ore, aici totul este legat de un gând, de un concept, de o idee.

Am profitat de vacanţa de iarnă când am ţesut câteva covoare, fiecare într-o altă tehnică. Acum mă preocupă să ţes câteva cămăşi în care modelul îl voi realiza din nevedire, direct pe războiul de ţesut, pentru că eu nu am timp să şi cos .Voi lucra cu bumbac şi lână vopsită vegetal, e un vis….

În 1 Decembrie 2018 am ţesut pânza pentru o cămaşă. Are un model simplu, realizat în patru iţe folosind culorile drapelului. O voi coase, va purta-o fiica mea. Am rugat-o pe Ilinca, la rândul ei, să dăruiască această cămaşa peste ani şi să fie purtată la Alba Iulia în 1 Decembrie 2118, iar povestea ei să fie cunoscută. O cămaşă care atunci, în acea zi, va împlini 100 de ani. ”

 

eMM: Ce alte lucruri frumoase legate de aceasta pasiune ne mai dezvăluiţi?

 

Maria Chira: ,,Când m-am apucat de ţesut, în toamna anului 2015, nu am ştiut ce-mi pregăteşte Dumnezeu. Am simţit că trebuie să fac asta, aveam o frământare interioară, multe întrebări fără răspuns.Ţesutul m-a ajutat foarte mult. M-a făcut răbdătoare, mi-a conturat personalitatea, m-a ajutat să mă descopăr şi să-mi pun în valoare latura artistică. Am cunoscut oameni de mare valoare, oameni cu suflet frumos…

Am avut ocazia să întâlnesc bunicuţe care, la peste 80 de ani, mai au putere să stea la războiul de ţesut şi să creeze opere de artă, legende vii, pentru care am un mare respect şi consideraţie. Aceste întâlniri m-au fascinat!

Am o colaborare foarte bună cu Şezătoare Bucureşti, unde doamna Victoria Bizon, împreună cu celelalte doamne derulează de ani buni studiu şi cercetare pe costumul popular autentic. Domniile lor rescriu istoria semnelor cusute de pe cămăşile româneşti păstrate nu doar în muzeele din ţară ci şi în marile muzee ale lumii. Pentru această şezătoare ţes pânza şi am învăţat de ce în unele zone geografice se folosea ţesătura plină, groasă, bine bătută iar în alte zone pânza subţire, ca firul de păianjen.

Am o bună colaborare cu mulţi primari din ţară care au dorit să achiziţioneze războaie de ţesut asemeni celor din atelierul meu.

O frumoasă colaborare cu comunitatea românilor din Offenbach pe Main, unde cu sprijinul preotului protopop Ştefan Anghel – Parohia Ortodoxă Română- s-au achiziţionat câteva războaie de ţesut. Am petrecut acolo trei săptămâni din vacanţa de vară, am iniţiat în arta ţesutului doamne care astăzi ţes pânza pe care scriu povestea dorului de ţară. ”

eMM: Ce este trecut în agenda dumneavoastră pentru viitorul apropiat?

 

Maria Chira: ,,Zilele trecute, am avut o întâlnire cu doamna deputat Viorica Cherecheş, aici, la mine în atelier.Un OM drag sufletului meu, care apreciază simplitatea, dăruirea, păstrarea valorile autentice şi cu ajutorul căreia voi derula un proiect de suflet aici, la Baia Mare.

Pe vremea bunicilor, în fiecare casă era un război de ţesut şi în lumina unei lămpi ce-şi ardea încet fitilul, fiecare femeie ţesea şi-şi ascundea tristetea ori bucuria printre iţele care formau rostul…Mereu am spus că ţesutul este o artă, dar azi vreau să adaug…este şi o taină. Dacă în zilele noastre mai sunt persoane care se apleacă pline de emoţie şi consideraţie spre acest meşteşug, eu cred că România se reinventează!

E vorba de respect şi preţuire!

Am adus tradiţia ţesutului de la sat la oraş şi am înţeles că, prin voia Domnului, un vis poate deveni realitate!

Mereu spun….dacă ai un vis, urmează-l!

Dacă visul tău este plăcut Lui Dumnezeu, el va prinde aripi …!

Aşa a fost şi în cazul meu. ”

Am plecat din atelierul Mariei cu pace în suflet, cu o stare de bine, cu gândul curat şi cu încrederea că Dumnezeu  o va ajuta să-şi continue visul şi-i va rândui şi pe mai departe oameni care o vor susţine în tot ceea ce face!

Despre Maria Chira ai ocazia să scrii foarte greu. Modestia ce o caracterizează nu cadrează cu multitudinea de calităţi pe care le ţine tainice, mereu cu privirea în pământ şi cu gândul undeva departe….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *