Cultura

INTERVIU | Cecilia Bozga: De mică m-a pasionat muzica

Cecilia Bozga este o tânără interpretă a Ansamblului Folcloric Național Transilvania, originară din comuna Suciu de Sus, care este pasionată de muzică de la primii ani ai vieții. Astăzi vom afla mai multe despre ea.

 

Emm: De când ai început să cânţi şi cine te-a îndrumat înspre muzica?

Cecilia: Nu aș putea spune că există un început în ceea ce privește acest aspect deoarece eu cânt de când mă știu, de mică m-a pasionat muzica. Prima persoană care m-a îndrumat să studiez muzica a fost mama mea, ea a observat că am acest dar de a cânta și m-a sfătuit să aleg drumul cântecului în viață. Odată ce am ajuns la școală, persoanele care mi-au observat talentul au fost învățătoarea mea, doamna Veronica Lazăr, iar mai târziu, prin școala gimnazială, am fost remarcată de către doamna Mărioara Pop, persoane care au pus temeliile carierei mele în muzică. În perioada liceului am făcut parte din Ansamblul „Lăpușul” al Casei de Cultură din Târgu Lăpuș, în cadrul căruia am avut ocazia să cresc pe plan muzical, participând la numeroase concursuri și festivaluri. Tot în timpul liceului am urmat și cursurile de canto popular în cadrul Școlii Populare de Artă „Liviu Borlan” din Baia Mare, unde am avut plăcerea de a o avea ca profesoară pe doamna Ramona Darha. Odată cu studiile în domeniul muzicii, am început să colaborez cu Ansamblul Folcloric Național Transilvania, ansamblu cu care colaborez și în prezent.

 

Emm: Din primii ani de viaţă ţi-ai dorit să fii solistă?

Cecilia: Poate că o să ți se pară ciudat, însă nu m-am văzut niciodată cântând pe o scenă, în fața unui public numeros, însă, la insistențele mamei mele și ale doamnelor Veronica Lazăr și Mărioara Pop, am început să particip la numeroase concursuri și festivaluri din județ. În timp, am început să îndrăgesc să împărtășesc și celorlalți sentimentele pe care le simt eu atunci când cânt, pentru că prin muzică ajungi foarte ușor la sufletele oamenilor. Pot să spun că acesta este și principiul după care m-am orientat de-a lungul carierei mele.

Emm: Care consideri că a fost cel mai important eveniment din cariera ta? (Aici fie că vorbim despre un concert, fie un eveniment la care ai avut ocazia să cânţi)

Cecilia: Nu pot să aleg un moment aparte care mi-a marcat cariera deoarece fiecare experiență pe scenă este un moment unic, un moment care mi-a marcat cariera într-un fel sau altul.

 

Emm: Care sunt obiectivele tale în ce priveşte muzica?

Cecilia: Planurile de viitor în ceea ce privește cariera mea muzicală constau în multe proiecte muzicale pe care urmează să le lansez începând cu anul acesta. Mai multe detalii o să aflați odată cu lansarea primului meu videoclip. Stați pe aproape doar.

 

Emm: Ai un model sau vreo personalitate pe care ţi-ai dori să o urmezi?

Cecilia: Încă de când am început să studiez muzica am avut diferite modele după care m-am ghidat, aici fiind vorba atât de profesorii cu care am lucrat, cât și diferite personalități ale muzicii românești.

 

Emm: Cum te împarţi între viaţă de artistă şi viaţa personală?

Cecilia: Foarte bine. Întotdeauna încerc să găsesc un echilibru între cele două și asta m-a ajutat să mă dezvolt atât pe plan profesional, cât și personal.

Emm: Cum arată o zi din viaţa ta?

Cecilia: La mine nu prea seamănă o zi cu alta deoarece în fiecare zi fac ceva nou, pentru că îmi place să învăț mereu ceva nou. Asta și pentru că am început să lucrez în învățământ, iar fiecare zi vine cu câte o nouă provocare.

 

Emm: Pe lângă muzică, mai ai şi alte pasiuni?

Cecilia: Îmi place foarte mult să citesc, de aceea am ales să și studiez literatura.

 

Emm: Dacă nu ai cânta, ce meserie crezi că ai putea să ai?

Cecilia: Dintotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu copiii, fapt pentru care am ales să lucrez în învățământ, iar de acest privilegiu mă bucur în fiecare zi alături de elevii mei.

 

Emm: În final, ce ai vrea să declari pentru persoanele care te apreciază?

Cecilia: Așa cum obișnuiesc să spun de fiecare dată când mă aflu în fața publiculu: le mulțumesc pentru toată aprecierea și prețuirea pe care mi le acordă, deoarece fără public, noi artiștii, nu am putea exista.

Autor: A.B.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *