Departamentul pentru sport si sanatate al Universitatii britanice din Exeter a pus la punct o schema de antrenament al ochilor (quiet-eye training) pentru a incerca sa amelioreze reusita loviturilor de la 11 m, dar acribia celebrilor cercetatori britanici, specialisti in aproape orice, nu i-a ajutat deloc pe fotbalistii englezi, eliminati de la Euro-2012 tocmai in urma unei astfel de sedinte de departajare. De altfel, cea mai mare parte a antrenorilor spun ca astfel de exercitii nu servesc la nimic, ca totul este o chestiune de instinct sau de prospetime, dar Greg Wood, de la Departamentul de sport si sanatate al Universitatii din Exeter ii contrazice categoric. Pentru el, antrenamentul, sursa de concentrare si de rezistenta la presiunea psihologica, este de baza. Tocmai de aceea a pus la punct acest experiment pentru antrenarea ochilor, impreuna cu colegul sau Mark Wilson.
Cei doi au obligat jucatorii de la universitatea lor sa priveasca sistematic, timp de mai multe saptamani, colturile dreapta si stanga de la ‘paianjen’, inaintea fiecarei tentative de sut. Rezultatul: studentii lor au avut 50 la suta mai putine suturi parate decat cei ce nu au facut acest antrenament. Wood a explicat ca acest experiment a permis studentilor lor sa devina mai precisi la suturi, indepartandu-le si anxietatea, venita din frica de a rata. Pentru Wood, ultima incercare a portarului in timpul acelui fata-in-fata in care el nu are nimic de pierdut (daca pareaza balonul, este erou, daca nu, totul este in ordinea normala a lucrurilor) este de a capta la maximum atentia suterului, pentru a-l destabiliza.
‘Tot ceea ce un portar poate face pentru a capta atentia suterului (manusi in culori vii, culegerea balonului si depunerea lui incet alaturi de punctul regulamentar etc), pentru a fi privit. Pentru ca exista o corelare stransa intre ceea ce privim si ceea ce facem’, a explicat Wood. ‘De pilda, cand esti in masina si privesti ceva la stanga ta, ai, de asemenea, tendinta sa tragi de volan in aceeasi directie. Este incredibil numarul de penalty-uri trase pe centru, pe portar, deci, pentru ca acesta a reusit operatia sa de destabilizare’, a adaugat universitarul britanic.
Conform matematicienilor de la Universitatea John Moore din Liverpool, penalty-ul perfect trebuie tras la o viteza cuprinsa intre 90 si 104 km/h. Mai rapid, balonul va avea o precizie mai mica, iar mai lent da timp portarului sa-si dea seama de directie.
Problema acestor rationamente stiintifice are insa limite, apreciaza comentatorii. Mai intai in ce priveste gesticulatia portarilor. Este ceea ce face Joe Hart, portarul Angliei, care scoate limba, incearca sa capteze privirea celui care trage sau se stramba la el, pentru a-l intimida. Dar duminica seara portarul italian Gianluigi Buffon a mizat doar pe experienta lui pentru a para un sut decisiv. Fara mari manevre.
In timp ce ‘fitele’ lui Hart nu au servit decat sa-l motiveze pe mijlocasul italian Andrea Pirlo, care l-a umilit cu o frumoasa ‘scarita’ (Panenka, asa cum scriu ziaristii occidentali), draguta ‘frunza uscata, o minge foarte lenta, departe de cei 100 km/h cerute de oamenii de stiinta. Iar Italia s-a calificat cu 4-2 chiar la loviturile de departajare, in dauna Angliei.
Sursa: Agerpres