Turism

DRUMETII – TRASEE TURISTICE SALAJ – Lozna-Clit, „lagunele” si Pestera Lii din Cuciulat (GALERIE FOTO)

Foto Laguna (c) Lucian Petru Goja 
Foto Pestera Lii (c) Lucian Petru Goja 

Vezi GALERIE FOTO
Circuitul salajean avea sa debuteze cu o premiera, prospectarea vaii Ruginoasa cu scopul descoperirii eventualelor formatiuni pitoresc modelate de-a lungul mileniilor in bancurile sale de conglomerate gresoase. Dis-de-dimineata se porneste spre Dealul Mesteacan. Intre Satulung si Somcuta Mare prindem rasaritul dar nu are aproape nimic grandios.

Mici holde cu grau, treptat virate in ocru-ruginiul dinaintea parguirii. De nerecunoscut este soseaua ce traverseaza Dealul Mesteacan dupa largire, inlaturarea arbustilor si a pomilor fructiferi, nivelarea taluzurilor si concomitenta largire a orizonturilor spre valea Somesului, indeosebi in avalul acesteia, din Rastoci spre Letca, Babeni. Soarele isi face simtita prezenta.

La casuta din povesti
Se face un popas la casuta babutei din povesti, iesind din Rastoci, pe dreapta. E ca intotdeauna ingrijita, spoita proaspat, cu gradina de legume si zarzavaturi mica dar cu de toate. Si aici carosabilul e de multa vreme in amenajare. 

Foto File de basm

Putini maci, niciunde holdele cu grau sau orz pigmentate de sangeriile lor corole. Splendide negurile plutesc pe la gura Vaii Lesului spre Lozna, suprapunandu-se magurilor verzi intunecate. Somesul este ispititor pentru doi dintre colegii nostri, pasionati pescari sportivi. Batranele salcii care umbresc malurile raului cu ape tulburi, tradeaza viteza si mai ale forta curentilor.

Din Letca se coteste stanga, prin vechea balastiera-statie de sortare a agregatelor. Imediat se traverseaza podul destul de nou si ale carui placi de beton clantane precum o straveche linie de cale ferata la trecerea unei garnituri de tren.

Somesul, in zori
Se face un alt popas de unde se panorameaza spre Lozna si sageata avantata a bisericii sale de lemn, monument istoric, restaurata prin 2010. Pe pod se admira Somesul inspre amonte, cu apele despletite de o mica insula, mai departe parand a da in clocot, din pricina negurilor joase ce se ridica lenese. 

Foto Somesul in zori (c) Lucian Petru Goja

Pescarii deja isi lanseaza momelile de pe ambele maluri. Corturile lor sunt in apropiere. Se traverseaza fara graba inspre Clit, admirand intre timp lunca frumoasa din stanga Somesului iar printre salcii, comunitatile rurale insirate pe malul sau drept.

Pe stanga, la liziera, se observa bisericuta de lemn, monument istoric, din Clit, cocheta, acoperita integral cu tabla galvanizata in loc de traditionala dranita. Se opreste pe la gura vaii Clitului, admirand de-acolo Stanu Clitului.

Se face o alta oprire la N de marele perete conglomerat gresos in alveolele si fisurile caruia cuibaresc randunele si lastuni. Pe brane incep sa infloreasca iarba neagra. Zona e declarata arie naturala protejata de cativa ani.

Impresionante bancuri gresoase
Se parcheaza la NV de Stanu Clitului, la gura foarte modestei vai Ruginoasa, aproape de un fost grajd CAP probabil. O casa e pe partea dreapta iar pe stanga, spre podul de la Ciocmani de peste Somes, un pitoresc banc gresos cu alveolari de sorginte eroziva exogena. Spre N, dincolo de sosea, se afla lunca Somesului botezata Braniscea. 

Foto Micul abri (c) Lucian Petru Goja

Se porneste in amontele luncii invadate de florile de coada soricelului, cimbrisor, menta brosteasca, graminee comune. In dreapta sunt cativa fagi frumosi, ce debordeaza de povara recoltei de jir.

Unul impresioneaza prin serpuirile radacinilor infipte in solul nisipos ca niste strasnice ancore. Pe aceeasi parte, aproape, se iveste un sculptural martor gresos de eroziune ce pare o uriasa ciuperca intr-o parte si un cap de mitic sarpe in cealalta. 

Fag (c) Lucian Petru GojaDe-acolo, un vechi drum de caruta suie in dreapta pe o vaiuga de unde coboara in imbatatoare valuri dulci miresme de tei in plina floare. Lunca se ingusteaza, huciul acaparand malurile vaii Ruginoasa, nu mai lata de un metru, cu ape reflex-ruginii, de la oxizii de fier spalati din substratul conglomerat gresos.

Langa mlastina parsiva
Fostul drum de caruta devine mocirlos, apoi apar baltile maloase preponderent pe versantul din stanga. Fagetul domina. In valea Ruginoasa afluiesc, indeosebi dinspre S-SV, vaiugi abrupt-accidentate, cu restranse cuirase de gresii.

Unele sunt parcurse de vechi drumuri de caruta, imburuienate. Pe valea Ruginoasa vechiul drum mai poarta si azi urmele podalaselor de odinioara acele podete confectionate ingenios din barne de fag, menite sa faciliteze trecera atelajelor prin zonele mocirloase.

Curand, in dreapta, apare un abri lung de circa 25 de metri, inalt de vreo 3-4 , putin modelat, negricios in zona superioara si verde spre baza datorita uriasei colonii de licheni. Bri-ul e la doar aprox. 15 m SV de drum dar pana acolo mohorul, rogozul, pipirigul, urzicile si alte balarii ascund o mlastina parsiva, intens amprentata de ongloanele vitelor ce pasuneaza in zona. Sub abri vitele au calcat in picioare si au framantat teribil mocirla, asta facand aproape imposibil accesul. 

Foto fluture (c) Lucian Petru Goja

Se continua spre SE. In dreapta se deschid succesiv alte doua drumuri de carute invadate de huci. Pe unul dintre ele vom sui spre culme, imediat dupa revenirea de la abriurile din fundul vaii Ruginoasa. 

Revenirea la abriuri
Spre SE orizontul e treptat blocat de culmea Dealul Poienii (389 m alt.) unde isi are originea firul principal al vaii Ruginoasa. Pe un mic afluent dreapta al sau apare o efemera cascada, aproape seaca acum, dominata de un urias bloc gresos invadat de muschi verzi intunecati.

Abriurile vizate de noi sunt in stanga. Se suie traversand firul principal al vaii cu urme de torentiale descarcari dupa precipitatii abundente si topirea zapezii. Nu e foarte cald, insa umiditatea atmosferica e mare. 

Foto Alveolari in conglomerat (c) Lucian Petru GojaUn abri lung de aproximativ 30 de m, orientat spre SV, aduce unor carnoase buze negroide. Abriul mare continua spre vale cu un zid gresos aproape vertical, inalt de 2-3 m . Acest abri e putin afund, dar spectaculos.

In preajma se observa o vizuina de bursuci pe sub radacinile fagilor, afundate strategic sub bancurile de gresii. In capatul SE al acestui abri, separat de un ingust valcel astupat gros cu frunzis uscat, exista un alt abri, mai mic dar cu aspect de grota cu portalul semicircular, inalt de vreo trei metri.

Suim spre abriuri, panta avand inclinarea de 45-65 grade, solul fiind nisipos-alunecos si datorita frunzisului uscat, dupa care se revine la valea Ruginoasa. Se abandoneaza valea, se trece prin albia accidentata a unui afluent al sau, pentru a ajunge la un drum de caruta orientat spre S-SV.

Faget, urme de taieri destul de recente, versanti din ce mai apropiati, inalti, cuirase de gresii, praguri, gulere tradand incipiente abriuri, mai apoi sleaul pe care au fost trasi cu calul busteni de fag. De asemenea, se observa urme de mistreti, caprioare, culcusuri frecvente ale acestor salbaticiuni ramase nevazute. Se suie pe culme. Panta este accentuata, cu doboraturi de vant, bureti usturoi si hribi uscati sau putrezind pe culmea impanzita de numeroase pernite de muschi verzi-fistic, fotogenici, punctati cu afinis modest.

Prin raristea fagetului se constata ca am ajuns intr-un amfiteatru …fara iesire decat spre NV. Tantarii dolofani si taunii ataca. Se face un scurt popas, versantii sunt abruti, separati de vaiugi adanci si spre capatul lor nu-i exclus sa fie nevazute bancuri de gresii, abriuri, saritori neevitabile, asta impunand la inconvenabila reurcare in culme.

Spre valea Ruginoasa
Se urmeaza fidel culmea cu fagi si mesteceni ce pare a fi parcursa de o potecuta de ciupercari ori de salbaticiuni. Inainte si spre stanga, se contureaza culoarul treptat largit spre V-NV al unei vai dar…habar n-avem ca e valea Ruginoasa. 

Foto Stanu Clitului (c) Lucian Petru GojaSpre N se contureaza padurea de pe crestetul Stanului Clitului. Apar colonii mici de galbiori, un fel de roscove si cativa bureti usturoi, zona cu muschi si afinis e propice ciupercilor dar seceta si caldura masiva…

Se coboara spre N un picior abrupt, accesibil pe o poteca firava si se ajunge in valea Ruginoasa, recunoscuta datorita unui foarte mic abri, ca o vizuina, astupat de grosul si uscatul frunzis de fag.

Se tine drumul prin stanga vaii Ruginoasa, ocolind baltile si mlastinile. Se porneste apoi spre podul de peste Somes, in Ciocmani. Prima vale pe stanga drumului este marcata de un panou ce informeaza despre Rezervatia Stanu Clitului. Este valea Pisatoarea. Gura vaii Pisatoarea este invadata de huci si padure si nu ne imbie defel, desi e posibil sa prezinte in amonte bancuri de gresii, abriuri, grote interesante, la fel ca si urmatoarele, scurte, vai ce vin spre sosea dinspre S-SV-V si pe care le vom prospecta probabil toamna, dupa caderea frunzelor, ori primavara foarte devreme.

La pitorestile lagune
In dreapta, maret, Somesul si cele cateva uriase exemplare de plopi albi. O mare cireada de Baltate Romanesti ofera necesara pata de culoare luncii. Se face un popas la pod, admirand cativa maci salbatici, cam pleostiti, spalaciti, si raul tumultuos, lutos, asaltat de pescari. 

Foto Laguna (c) Lucian Petru Goja

Se continua spre Ciocmani, Babeni, Cuciulat. Somesul e in dreapta, iar la stanga apar calcarele, peretii ocru-bej sau negriciosi, exploatati de sute de ani in cariera. Dupa o statie de sortare-concasare-incarcare CFR se deviaza la stanga in sus din sosea, pe un drum pietruit, pentru a vizita ,,lagunele,, aparute in niste afunde cuvete inegale rezultate prin extragerea calcarelor si acumularea apei izvoarelor si a celei pluviale.

Primul ochi de apa e ovoidal si flancat de grohotele calcaroase maruntite. Un cort e in apropiere iar in apa si pe maluri o duzina de adolescenti. Si-au tras o tiroliana ancorata de autoturism si o salcie. De pe ea se lanseaza vijelios in apa, spre hazul si admiratia celorlalti.

Cealalta ,,laguna,, e mult mai pitoreasca, fiind flancata de la S-SV spre NE de pereti semeti de calcare treptat patinate, acaparate de arbusti ori ghirlandele abia inflorite de curpeni. Pe grohotele din jur pot fi vazute un fel de zburatoare cu flori roz-violacee, multe exemplare de sunatoare, volbura mica, pamatufuri de barba caprei, mazariche salbatica etc.
Insule de Sanziene
Soarele dogoreste nemilos cand pornim spre valea Cuciulat si in amontele ei, spre apropiata Pestera Lii. Se parguiesc corcodusele. Enoriasii tocmai ies de la sfanta liturghie. 

Foto Sanziene (c) Lucian Petru Goja

O gospodarie salajeana autentica, excelent organizata, cu un temeinic zid de calcare frumos asezate, atrage privirile. Se tine valea Cuciulatului pe un drumeag pietruit, prin curtea unei case pustii si apoi prin livada ei, unde se admira ciulini, palamide, salvii salbatice, mazariche, lizierele impanzite cu aluni.

Se urmeaza poteca racoroasa, umbrita de huci, dupa care se ajunge in albia seaca a vaii. In dreapta, galgaie grav, precum vinul scurs in poloboace, apele absorbite de nevazutele carsturi active subiacente. Pe stanga apare izbucul captat pentru apa necesara comunitatii, mai apoi, pe-aceeasi parte a vaii, doua izbucuri bolovanoase, active doar primavara devreme sau dupa foarte abundentele ploi. 

Foto Pestera Lii Cuciulat

Intr-acolo suie avantata abia vizibila poteca ce da in valea Ascunsa si-n final, deasupra portalului si cascadei Pesterii Lii. Se face un alt popas pe platoul bolovanos din fata pesterii, destul de curat din fericire, spre deosebire de albia seaca a vaii Secaturii in care se pot vedea deseuri menajere antrenate de viituri dinspre Soimuseni si Ciula, cutii de conserve, PET-uri etc. Unele ,”uitate”, de vizitatorii needucati.

Este o racoare placuta si binevenita. Se suie spre ultimul prag calcaros al vaii Secatura, cu marmita aproape secata, admirand de-acolo cei doi uriasi pilieri ce par a obtura spre N valea.

La finalul circuitului, se face o alta oprire spre Letca-Rastoci pentru a imortaliza, ca intr-un pios omagiu adus lui Papa dar si mamei mele, insulele aurii de sanziene, exuberantele ,,plase,, cu flori rosii-ciclamen de mazariche salbatica si albele palniute ale florilor de volbura mica, mii.

Foto: Lozna-Clit, „lagunele” si Pestera Lii din Cuciulat (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja