Traseu turistic nemarcat, desfasurat intr-o zona de frontiera cu Ucraina, motiv pentru care prezentarea la Politia de Frontiera Negresti Oas in vederea solicitarii acordului acestei institutii este obligatoriu.
Circuitul insumeaza 18-20 km si necesita 8-10 ore pentru a fi parcurs.
Obiective: Piatra Vascului si Piatra Bixadului, locuri de exceptionala belvedere spre Tara Oasului in zona Bixad-Calinesti Oas-Negresti Oas dar si spre valea Tisei in zona Teceul Mic-Teceul Mare si Transcarpatia ucraineana.
Evitati expunerile pe abrupturile stancoase, riscul de accidentare grava fiind major!
Atentie: caldura a scos din hibernare reptilele iar stancariile insorite constituie habitate excelente pentru vipere.
De asigurat din start apa potabila, izvoarele sunt destul de rare iar consumul din paraie nu e recomandabil, acestea fiind poluate pastoral in sezonul cald.
Piatra Vascului – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
In sambata dinaintea Pastelui greco-catolic si ortodox, dimineata la ora 7, pornim din Baia Mare spre Negresti-Oas.
Ne anuntam prezenta la Politia de Frontiera si apoi, dupa putin mai bine de un ceas, ne oprim (dupa 60 km parcursi) pe ulita betonata, la circa 1,5 km nord-est de impozanta biserica ortodoxa noua din Bixad.
De aici, privind spre sud-vest, Manastirea Bixad, inconjurata de un palc de pini, pare o medievala citadela edificata pe la 1614, biserica cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel fiind ridicata intre 1769-1771 in baza unui plan arhitectural de cruce greaca, turla de deasupra pronaosului avand acoperisul in stil baroc.
Prognoza www.accuweather.com excelenta si mai ales fidela: soare, nicio sansa de aversa.
Abia a trecut de 8 dimineata cand, luandu-ne rucsascii usori de tura, pornim in sus pe un sleau de carute.
Nu o luam direct spre nod si Fantana Dodii si de-acolo spre valea Racsa (obarsie), la poalele Magurii Mari a Teiului si abruptul sud-estic al Piciorului Pietrii (Bixadului) ci catre nord-est-est.
Lasam in dreapta impozantul Maguriciu (405 m) impadurit, cu o chelie pe crestet.
Ne deplasam pe sleaul pietros, mocirlos pe alocuri, marcat de andezite, mai apoi cu roci vulcanice sticlos-cafenii (amintind de durul silex) si piroclastite intunecate, de-o parte si alta, dincolo de invazivii salcami abia inmuguriti, acompaniat de livezile de pruni si ciresi in floare.
Mai mult in joaca, scrutam poalele lor in cautarea, fara sansa, a buretilor alb-trandafirii si parfumati inconfundabil, de prun si spini.
Mult mai de folos ne sunt panoramarile-n urma, spre Negresti Oas, Muntele Mic (piramida spectaculoasa), varful Pietroasa sau, mai aproape, comuna Bixad si, dincolo de ea si Calinesti Oas, la polalele nordice ale Jeleznicului Mare si Mic, zarim oglinda aburita a lacului de acumulare Calinesti Oas.
Continuam suisul si lasam la stanga un veritabil Rai osenesc – o gospodarie traditionala, cu ciopor de oi si dulai aprigi, amplasata intr-o abia inflorita livada de ciresi si pruni.
Continuandu-ne urcusul lejer, dam intr-o vasta poiana decorata cu gratios-unduinzi mesteceni si siruri de pruni in floare.
Cautam la nord de Maguriciu saua prin care sa coboram in valea Custurii.
Ajungem intr-o poiana larga, cu doua gospodarii pastorale unde ezitam o vreme, tatonand pe un drum de carute discontinuu, mult spre sud-est, panoramand spre Moiseni si Negresti Oas, facem o volta ampla, suind pe o magurice impadurita si poposind la ora 9,45 intr-o mica inseuare.
De aici vedem varful Vascului (versantii sud-estici), poiana ampla, la stanga si putin mai jos Piatra Bixadului (eronat trecuta pe harta topo 1: 25.000 Piatra Vascului).
Din sa, panorama se largeste spre sud-vest-vest, de la Magura Bixadului (cum ii spun localnicii sau Tarsoltului, cum e mentionata pe harti) spre Tarsolt si Aliceni iar in fundal, insirandu-si ca niste margele, gospodariile catre Culmea Ursoiului si satul Lechinta.
Descoperim o poteca bine conturata care cobora spre sud-est apoi, dupa ce ajunge pe o magura impadurita, aceasta se ramifica la dreapta, coborand o culme si-un picior abrupt catre valea Custurii, cealalta luand-o spre vest, face apoi o larga volta pentru a cobora pe un drum vechi de TAF decupat printr-un lastaris de faget in vaiuga cu parau modest, afluent dreapta al vaii Custurii.
La ora 10,20 suntem la confuenta, admirand talvegul cu cuirase impresionante de andezite.
De aici (reper borna silvica I/130) – o luam la stanga, pe valea Custurii (in amonte) acompaniata de un drum auto forestier (care iese spre sud in Moiseni, alta varianta in Bixad), in multe locuri mocirlos dar, din fericire, plombat recent cu bolovani.
Zona este in curs de exploatare forestiera, fagii impresionanti secerati de drujbe parasind treptat versantii abrupti pentru a aflui in frecventele rampe de incarcare.
Poalele poienilor est-sud-estice ale Pietrei Vascului se ivesc la stanga noastra pe la ora 11.
Imediat dam de o pienita-rampa, la nord-vest de ea un parau curs pe grohote andezitice afluieste in valea Custurii care o ia la dreapta primind un alt afluent si mai modest.
Noi continuam pe valea Custurii inainte si spre stanga, cu albia sapata de asemeni in grohote andezitice.
La ora 11,45 dam de un stut de sonda geologica, cativa bolovani andezitici si pe urma de prima halda a fostelor mine ale IPEG Maramures care descoperise aici rare si pretioase minereuri de mercur.
Halda de steril blocase un paraias afluent al vaii Custurii creand un frumos luciu intunecat de apa in care se oglindesc fagii din jur.
Gura minei, aflata la vest, la circa 30 m, fusese deliberat surpata pentru a impiedica accesul neavenitilor.
Cautam aici roci roscat-sangerii-cinabru-minereu de mercur dar gasim o singura mostra la circa 100 m nord-vest, pe halda celeilalte mine de prospectare, cu intrarea galeriei de asemeni surpata.
Aici, la ora 12,00, speram sa dam de cinabru.
Ne separam in doua echipe, prospectand fiecare cate un parau-obarsie al vaii Custurii.
Ionica cu mine la o luam la nord-est, Mitica si Alec la nord-vest.
Ies cu Ionica intr-o veritabila holda paradisiaca de albastre-cerneala covoare de priboi (Vinca minor), imense petece de feriga uscata.
De acum suim varful Vascului pe poiana estica abrupta.
In dreapta se iveste gardul cu sarma ghimpata pentru limitarea accesului pastoral, frecvent distrus, precedand frontiera romano-ucraineana.
La ora 12,30 incep sa acompaniez in urcus acel gard. Sper sa vad bornele romanesti si ucrainiene de frontiera in codrul destul de tinerelor foioase dar… fara sansa.
Poiana este decorata cu un brau de piroclastite iar in pajistea arida se ivesc coloniile de trei frati patati (Viola tricolor), acele miniaturale panselute alb-galbene spontane, mai apoi alb-galben-albastre.
Spre nord-est-est panorama devine din ce in ce mai larga si impresionanta, de la varful Rotunzilor, bordat cu putina nea, spre varful Bradului apoi catre piramida impadurita a varfului Nereseanu Mare (ce domina Teceul Mic, romanesc), Teceul Mare (Bolsoie Teacevo) si Tisa, cu insula, din Ucraina, in fundal si Muntele lui Serban inzapezit (abruptul nord-nord-vestic) si Pop Ivan apoi Cenohora, Hoverla (Goverla), apoi Pop Ivan de Cernohora…Culmea Gorganelor din Zakarpatya.
La ora 12,45 ajungem in preajma bornelor de frontiera romano-ucrainiene 210.
La ora 13, dupa un asalt prelungit al pajistii abrupte, pe liziera, cu un valcel sud-estic la stanga, pe care suie Mitica si Alec ramasi mult in urma, ajungem la bornele de frontiera 209.
Imediat catre vest-nord-vest se iveste Piatra Vascului cu cele dintai stancarii intunecate de care ne apropiem.
Piatra Vascului este o stancarie vulcanica cu pereti nordici (ucrainieni) vertical-discontinui din pricina unor valcele cu saritori si hornuri.
La este-sud-est abruptul e inclinat la 65-75 % si se termina cu grohote haotice printre care putem admira niste ciudate plante cu inflorescente liliachii, an de an descoperite si admirate primavara devreme in Deflieul Lapusului printre megalitii si grohotele din sisturi cristaline in zona Groape–Gropita–Dealul Corbului.
Ionica escaladeaza primul abruptul sud-estic, trecand pe langa un solitar liliac salbatic (Daphne mezereum) aflat in finalul infloririi, il urmeaza Brena si eu indeaproape.
La ora 13,25 poposim in plin soare pe Piatra Vascului marcata cu o borna de frontiera romaneasca, ilizibila.
Varful Vascului e putin mai spre vest, dupa o mica inseuare si e marcat cu o borna topografica scunda, din beton, bornele de frontiera romano-ucrainiene 208 aflandu-se si mai spre vest cu circa 30 m de varful Vascului.
Dupa imperios-necesara rehidratare incepem sa facem plaja si sa ne rasfatam in sedinte foto, de la Muntele Pop Ivan catre Cenohora, Teceul Mare si meandrele oglindinde ale Tisei, spre Vaskovo, orasul ucrainean aflat aproape, sub noi, la nord, fara a putea repera magura si statiunea balneo-turistica Saian din Ucraina, avand la vest culmea modesta impadurita Fekete Hegy (Dealul Negru din limba maghiara-cu borna de frontiera 207).
Afinul infloreste dar calugarii sunt deja la finalul infloririi pe Piatra Vascului iar lastunii ne incanta cu acrobatiile lor.
Dupa mai bine de o jumatate de ceas ne regrupam si dupa panoramarea catre Vaskovo, de pe varful Vascului pornim spre sud-vest prin faget.
Frontiera o ia aici catre vest-nord-vest coborand spre o afunda inseuare ce precede Fekete Hegy.
La stanga ei se contureaza un crac lat, marcat cu cateva gramezi de bolovani cladite de pastori, al poienii vaste ce se largeste spre sud, catre Piatra Bixadului si mai ales est-sud-est, spre valea Custurii (obarsie).
Aici marile intinderi brun-terne de feriga uscata sunt superb inviorate de miile de brenbenei albi si ciclamen si covoarele albelor flori ale Pastelui.
Ghioceii au trecut, lasand in urma verzile sabiute rasfrunte ale frunzelor.
Fagii solitari, cu diametre de peste 1,2-1,5 m, uriasi, adesea cu trunchiuri ingemanate sau bogat ramificate, marcheaza pajistea iar valea Racsa (la obarsie) e o alungita mocirla acaparata de flori si un izvor.
La ora 14,30 ajungem pe Piatra Bixadului, panoramand spre recent amenajatele helestee de pe la originea vaii Tarsolt, mai departe spre Aliceni, lacul Calinesti Oas, Muntele Mic.
Aici ortacii nostri pranzesc iar noi, cei care am facut-o pe Piatra Vascului, lenevim la soare facand plaja si ascultand vrajiti rafalele brizei montane din ce in ce mai prezenta, asteptand ca din clipa sa auzim valurile unei indepartate mari ravasindu-ne simturile si amintirile.
Caldura deosebita si evaporarea torpileaza perfectiunea orizonturilor fotografice dar, turistic vorbind, ziua este una de exceptie, mai ales ca pe albastrul cerului apar alb-bucalatele corabioare de nori.
Cu greu ne urnim din loc dupa ora 15,30 pentru a cobora accidentata Culmea Pietrei.
Lasam in dreapta-sus stancariile vulcanice stratificate, deplasandu-ne prin fagetul impresionant mai ales datorita subetajului verde crud al lastarisului insorit si punctat de albele flori ale fragilor salbatici.
Dam de poteca pastorala care ne conduce intr-o mica sa de unde o cotim abrupt la dreapta, ultima portiune, inainte de-a descinde in pajistea cu ciresi in floare si o ingenioasa coliba ciobaneasca, o facem pe un picior deosebit de inclinat, drapat cu lastaris de faget si rugi de mur.
Aici admiram cateva exemplare de Pulmonaria officinalis roz-ciclamen, abia inflorite.
Mitraliem fotografic ciresi ca niste uriase buchete ivite pe fundalul fagetului verde-crud sau al cerului calatorit de nori, mai apoi mesteceni gratiosi.
Ne deplasam oblic in jos spre est-sud-est, traversam valea Racsa (modesta) si ajungem in Magura Mare a Teiului (poienile de la poalele sud-estice) si apoi pe Magura Mica a Teiului.
Aici intalnim un pastor septuagenar, poate octogenar, scund, incovoiat, cu chip aspru, nas si trasaturi de dac, conducandu-si cioporul de mioare recent tunse si mieii.
Este o incantare sa-l auzi enumerand toponimiile vailor, magurilor si culmilor, sfatuindu-ne in deplina cunostinta de cauza.
Putem continua la sud de aici, pe la Fantana Dodii, pentru a ajunge in Fartaii Bixadului la masina dar preferam sa suim tangent spre est. Trecem printr-o poiana cu casoaie de stana, traversam apoi o magurice dupa care dam in poiana cu cele doua gospodarii muntenesti traditionale prin care am trecut dimineata.
Infloresc fagii si admirate contre jour, micile lor inflorescente verzi-galbui aduc a marine actinii pendulante in briza calduta a dupa-amiezii sau niste delicati cercei atarnand de un peduncul gratios, prilej de alt studiu foto.
De aici urmam sleaul de carute spre sud-est-sud, la 17,30 incheindu-ne circuitul in Fartaii Bixadului dupa un parcurs estimat la 18-20 km realizat in 9 ore si jumatate de delectare turistica.
Aici ii asteptam pe colegii nostri timp de 45 de minute, dialogand cu simpaticii si volubilii oseni ce-si aveau copii prin Italia, Franta, Spania sau Anglia.
Acestia, bucurosi de ocazionalii interlocutori, ne vorbesc in graiul osenesc inconfundabil despre oieritul crepuscular, ca si cresterea vitelor, de scapatarea viilor si livezilor, de ineficienta fabricarii horincii si greutatea valorificarii ei, de taxele aferente impovaratoare, de peste cei 30 de stupi de albine ucisi de molima in deochiata iarna trecuta, despre hoardele de mistreti ce le spurca holdele cu cartofi si porumb, ursii de sub Piatra ce coboara an de an la cirese si prune, de speranta revenirii copiilor lor, care castigau acu abia 35-45 euro/zi in Italia trudind 10-12 ore pe zi, si din care aveau de platit chirii, intretinere si mancare dar care puteau castiga de-acum in Bixad sau Negresti Oas 100 RON/zi plus cazare si mancare.
Regrupati, la ora 18,15 coboram in centrul Bixadului unde ne rehidratam pe saturate si ne facem provizii la izvorul mineral carbogazos-sulfuros prins in stutul unei sonde de prospectare geologica, admirandu-i pulsatiile si izbucnirile ciclice inspumate.
La ora 19,30 poposim in Baia Mare, inaintea noptii sacre a invierii, purificati spiritual in incantatorul nostru circuit turistic osenesc.
Citeste si:
Sursa: Lucian Petru Goja