Religie

Azi începe Postul Paştelui, cel mai aspru dintre cele patru posturi. Sfaturi ca să nu-ţi pierzi energia în această perioadă

Conform calendarului creştin ortodox, Postul Sfintelor Paşti din anul 2019 va fi între 11 martie şi 27 aprilie. Învierea Domnului va fi prăznuită în 28 aprilie. Postul Paştelui este postul dina­intea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele pa­tru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe, fiind numit şi Postul Mare.

Sărbătoarea Paştelui este momentul în care prăznuim “omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând îl lăudam pe Mântuitorul, pe cel unul binecuvântat şi preamărit, Dumnezeul părinţilor noştri”. Ca acest lucru să se întâmple cu adevărat şi în noi este nevoie ca sa zicem “fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigam: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Precum bine se ştie, postul este reţinerea totală sau parţială de la anumite alimente şi băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios-moral. Aceasta reţinere de la mâncări şi băuturi trebuie însă însoţită şi de reţinerea de la gânduri, pofte, patimi şi fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoţit de post sufletesc. Postul este de origine şi instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, întâlnindu-l aproape în toate religiile şi la toate popoarele.

La capitolul tradiţii şi obiceiuri, încă se mai păstrează ritualul ca, înainte de Postul Paştelui, toate rufele să fie spălate, iar vasele trebuie să fie opărite. Tot în această perioadă se spune că nu este bine să se facă nunţi. În a cincea săptămână de post, încep Deniile, dată la care începe curăţenia de primăvară.

Conform tradiţiei stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se posteşte astfel: în primele două zile (luni şi marţi din săptămâna I) se recomandă, pentru cei ce pot să ţină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marţi şi miercuri) şi ultimele două zile (vinerea şi sâmbăta) din Săptămâna Patimilor.

Miercuri se ajunează până seara (odinioară, până după săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite), când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta şi duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin.

În general, preoţii şi scriitorii bisericeşti privesc acest post ca pe o instituţie de origine apostolică. În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau însă uniforme peste tot. Astfel, după mai multe mărturii, unii posteau numai o zi, în Vinerea Patimilor, alţii două zile, adică în vinerea şi sâmbăta de dinainte de Paşti, alţii trei, o săptămână sau chiar până la şase săptămâni. La Ierusalim, în secolul IV, se postea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus, în aceeaşi vreme, postul dura doar 40 de zile.

De la sfârşitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu denumiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor şi avea o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, din Duminica Floriilor până la cea a Învierii şi era foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi, cu toate că deosebirile dintre bisericile locale asupra duratei şi modului postirii au persistat după acel moment.

Postul Paştilor este nu doar mai lung şi mai important, ci şi cel mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

În general, în vechime, postul era mult mai aspru decât în prezent. Toate zilele erau de ajunare, adică abţinere completă de la orice mâncare şi băutură până în ceasul al nouălea din zi, spre seară. Exceptate de ajunare erau doar zilele de sâmbătă şi duminică.

Sfaturi ca să nu-ţi pierzi energia în această perioadă

Bea ceai verde

Spre deosebire de cafea, care te stimulează pentru o oră sau două, perioadă urmată uneori de o cădere de energie, ceaiul verde are un efect mai slab, dar mai îndelungat.

Dacă bei dimineaţa o ceaşcă de ceai verde îndulcită cu miere, oferi corpului tău un plus de energie, pe care îl vei simţi cu siguranţa de-a lungul zilei.

Respectă mesele regulate

Când conţinutul de proteine de origine animală scade din alimentaţia ta zilnică, rezervele de energie ale corpului depind de mesele regulate.

Încearcă să respecţi cele trei mese principale, la care poţi adăuga două-trei gustări de-a lungul zilei: fructe, alune, migdale şi nuci.

Nu mânca pâna ai burta plină

Nivelul glicemiei în sânge, de care depinde energia ta zilnică poate scădea brusc şi după o masă copioasă. Încearcă să mănânci doar cât îţi trebuie, fără să-ţi umpli burta, indiferent dacă mănânci salată de legume sau altă gustare cu conţinut redus de calorii.

Programează cel puţin o masă de verdeţuri pe zi

Asigură necesarul zilnic de vitamine şi minerale cu cel puţin o masă de verdeţuri. Poţi mânca frunze de la orice legumă, însă urizicile şi spanacul au conţinutul nutritiv cel mai ridicat.

Nu este necesar să fierbi îndelung spanacul, poţi adăuga frunze proaspete şi în salate, alături de alte legume de sezon, pătrunjel şi salata creaţă roşie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *