Vezi GALERIE FOTO
Coborand spre Danesti, splendida panorama spre vatra satului, capatul Cheilor Danesti de pe valea Izvorul Bulzului si palcul de conifere al Mandrei Vederi ce domina zona fostelor bai sulfuroase Danesti impun o prima oprire.
Urmatorul popas se face in capatul de E al Surdestiului de unde, la stanga (N), poate fi admirata Piatra Rosie iar la SE, peste albia accidentata a raului Cavnic flancat de tineri arini, varful Plesca Mare si chelioasa Magurita. De aici spre NE se poate vedea crestetul impadurit al Dealului Hija, cu fagetul brodat cu chiciura nocturna, a Dealului Hija.
Se urmeaza soseaua spre Cavnic, avand in dreapta raul omonim. Imediat dupa cariera, se contureaza taluzurile iazului decantor de steril al fostei flotatii de minereuri neferoase din Cavnic. O culme stancoasa impadurita este afund taiata de valea Secaturii. La E se afla Vranicioara, unde se observa un staul si o coliba pastorala, acum pustii.
Turnuri vulcanice impresionante
Din dreptul Vranicioarei, la podul de beton, se ia inspre centrul Cavnicului. Dincolo de valea Berbincioara, se pot vedea pentru prima oara turnurile vulcanice impresionante, separate de patru-cinci valcele seci ori canioane cu saritori ale Pietrelor Soimului. Spre NV, se contureaza discret crestetul varfului Mogosa.
Drumul serpuieste printre gospodarii private, unele in constructie, cele traditionale fiind din ce in ce mai rare. Dealul Berbincioara ramane in urma. Suind pe o ulita abrupta, se ajunge intr-un alt drum troienit spre depresiunea Cavnic, de unde se poate panorama spre crestetul degajat de nori al Gutaiului.
La NE se vad varful Magura, Dealul Racos si zona defrisata din preajma Pietrei Malnasului spre Gutaiul Mic. Vechile gospodarii modeste dar cochete ale minierilor din zona Handal sunt deosebit de pitoresti. Spre E se vad constructiile innegrite ale fostei flotatii Cavnic, dealurile cu mesteceni si pomi fructiferi apoi faleza verticala a varfului Tisei.
Varful Mogosa abia se lasa tradat de relee, huciurile tinere cu faget de pe versantii sai estici fiind minunat punctate de siluetele verzi intunecate ale molizilor ninsi. Gardurile din leturi de brad deseneaza pe albul zapezii acolade minunate, iar varful Hija se prezinta acum intr-o diferita, dar impresionanta perspectiva.
Afluentii Paraului lui Mihai, decorati cu formatiuni de gheata
Pietrele Soimului de asemenea capteaza privirile prin semetia lor. Se iese intr-o vasta pajiste neregulata si denivelata, traversata de afluentii firavi dar minunat decorati cu formatiuni de gheata ai Paraului lui Mihai.
Un drum de caruta faciliteaza orientarea si deplasarea, sub un fag singuratic aflandu-se izvorul cu apa potabila. Se suie pana pe apropiata culme dupa care, traversand alti afluenti ai Paraului lui Mihai, se tinteste conul aluvionar al primului valcel al Pietrelor Soimului.
De acolo directia de deplasare este continua pana in Secatura, trecand pe sub Pietrele Soimului. In urma raman alte splendide perspective ale depresiunii orasului Cavnic, dar si ale culmii Gutaiului.
La refugiul pastoral
O grota mica este folosita ca refugiu pastoral. Roca este aglomerat vulcanica de tip brecii, fiind vizibili bolovanii expulzati de ultimele eruptii vulcanice in stare incandescenta, la caderea pe sol acestia fiind cimentati de cenusile vulcanice si seamana cu un medieval zid de piatra.
Aici apare marcajul cruce albastra spre Secatura, Dealul Crucii-Negreia, iar prin fanate si pasuni, primele salase de varat traditional construite din lemn de brad si molid, cu sarpante dranitate.
Versantul este povarnit si cu stancarii mari, negricioase, unele inalte de peste 15-30 m, altele desprinse si rostogolite, oprite de trunchiurile fagilor batrani. Deasupra lui, Pietrele Soimului parcurg un spectaculos canion in forma de Z, cu o minunata cascada in trepte.
De deasupra primului prag, se vede capatul cascadei inclinate si cu aspect de voal acvatic. Revenind pe conul aluvionar din capatul drumului de caruta, se continua deplasarea pe versant, depasind o zona maturata de o mica avalansa.
Spre Secatura
Spre liziera, un drum conduce la Secatura lasand la dreapta o cruce de fier. Se traverseaza o zona pitoreasca dar si accidentata, cu megaliti si bolovani piroclastici de tip brecii.
Paraul ce vine dinspre Arsita traverseaza al doilea canion-valcel stramt, cu cascade sinuoase. Se intra in canion. Albia grohotoasa colmatata cu resturile vegetale ofera un spectacol de nedescris, dar face imposibila intrarea spre urmatorul prag in care se pravaleste apa, ce formeaza in baza o marmita ca un blid nu prea afund. Glazura ghetii impune prudenta.
Se continua drumul spre Secatura. Langa drum, o troita batrana este protejata de un gard din leturi si are o coperitina sindriluita. Mai jos de ea, se afla un alt salas de varat, un fanar morosenesc, cateva clai de fan si o coliba.
Valea Secaturii, ca un stergar straveziu
Pietrele Soimului scad ca inaltime, prezentandu-se ca niste bolovanisuri ori cuirase negricioase, invadate de arbusti, mesteceni sau codrul tanar. Reapare marcajul turistic cruce albastra. Cateva clai au forme ciudate din cauza incisivilor cervidelor si ai caprioarelor.
Din dreapta se contureaza cursul vag sinuos al vaii Secaturii ce isi are obarsia in zona sudica a Arsitei. Se trece prin pajistea denivelata, mocirloasa, cu costreie si pipirig pe alocuri, pana la creasta stancoasa impresionanta.
Valea Secaturii isi pravale voalul straveziu al apelor pe un tobogan inclinat, apoi are un parcurs usor inclinat-sinuos, trece pe sub un demiportal aglomerat vulcanic apoi isi schimba directia, pe urmatorul tobogan-cascada lung de 12-15 m.
La capatul acestuia, e gura grotei. Valea Secaturii parcurge zone alternative cu albia bolovanoasa, apoi ca de covata, iar in final, chiar inainte de a traversa Vranicioara, da nastere unei cascade frumoasa si inspumata.
Se trece pe deasupra canionului, unde se admira un stergar de apa straveziu ce iese intr-o mica sa stancoasa. Se ajunge intr-o zona foarte abrupta si periculoasa din cauza pantei stancoase, inclinate, acoperita cu nea rugoasa.
Aici exista riscul alunecarii si pravalirii incontrolabile pana in valea Secaturii. Se face un popas in grota inalta de vreo 3 m, de origine antropica.
Grota daltuita probabil de cautatori de filoane aurifere a fost realizata in aceleasi tipuri de brecii care confera peretilor si boltii inconfundabilul lor aspect mozaicat.
Se coboara apoi spre Vranicioara urmand o poteca, in dreapta aflandu-se accidentata vale a Secaturii.
Coborarea la stana din Vranicioara, pentru a incheia circuitul turistic, este destul de dificila. Din fericire, o ninsoare ca-n povesti ce ar fi putut sa creeze probleme avea sa vina abia spre orele serii...
Foto: Pietrele Soimului si grota de pe valea Secaturii (c) Lucian Petru Goja